Poprire asiguratorie. Decizia 1202/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1202
Ședința Publică de la 12.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Izabela Dolache
JUDECĂTOR 3: Alina Pănescu
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind pronunțarea cererilor de recurs formulate de recurenta reclamantă - ROMANIA SRL și de recurentele pârâte - - O SA și - SA, împotriva Încheierii din 8.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele terți popriți BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, ROMANIA SA, BANCA COMERCIALĂ - S, D - GENERALE, SA, BANK NV - SUCURSALA B, BANK SA, BANCA ROMÂNEASCĂ SA, BANK SA, - ROMANIA SA, BANK ROMANIA SA, BANK ROMANIA SA, CREDIT EUROPE BANK SA, MANAGEMENT SRL și AG.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 05.10.2009 fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față, deliberând, constată:
Prin încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 08.04.2009 de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta România în contradictoriu cu pârâtele -O și și s-a dispus înființarea popririi asiguratorii asupra sumelor de bani cuvenite debitoarelor-pârâte în mâinile terților popriți: Banca Comercială Română, (România), -E, Banca Comercială, Banca Română de Dezvoltare- Generale, Bank NV- Sucursala B, Bank, Banca Românească, Bank, România, Bank România, Bank România, Credit Europe Bank, Real Management și AG Austria, precum și asupra acțiunilor deținute de debitoare: respectiv asupra: 1.259.963 acțiuni la ., 880.000 acțiuni la Parc, 250 acțiuni la ., 2500 acțiuni la, 150 acțiuni la, 250 acțiuni la, până la concurența sumei de 54.638.795,35 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că prin cererea înregistrată la data de 20.03.2009 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială sub nr-, reclamanta România a solicitat înființarea popririi asiguratorii asupra unor bunuri mobile incorporale datorate sau care se vor datora în viitor, până la concurența sumei de 54.638.795,35 lei, astfel: 1) asupra sumelor de bani cuvenite debitoarelor în mâinile terților popriți enumerați; 2) asupra acțiunilor deținute de debitoare în diverse societăți comerciale astfel cum sunt expuse în acțiune; 3) asupra sumelor de bani reprezentând c/val dividendelor cuvenite debitoarelor ca urmare a deținerii acțiunilor în societăți menționate; 4) asupra sumelor de bani reprezentând c/val dividendelor cuvenite ca urmare a deținerii de părți sociale în societățile comerciale enumerate.
Cererea a fost motivată prin aceea la data de 20.07.2006 între reclamantă și pârâta s-au încheiat cinci contracte având ca obiect prestarea de către reclamantă de diverse servicii în legătură cu realizarea unui centru comercial denumit " of România" pe terenul " Parc" situat în B, sector 6. Prin acte adiționale, contractul de dezvoltare, proiectare și cel de prestări servicii de închiriere au fost cesionate către cu menținerea integrală a obligațiilor asumate de către prin aceste contracte. La data de 12.06.2008 a notificat reclamantei denunțarea unilaterală a contractului de proiectare, menționând că apreciază ca rămase fără obiect contractul de prestări servicii de închiriere și cel de management. Reclamanta a notificat pârâtei că nu este de acord cu încetarea contractelor. La data de 19.12.2008 reclamanta a notificat pârâtelor rezilierea contractelor menționate și a solicitat plata sumelor cuvenite în temeiul acestora. De asemenea, a învederat că s-a adresat Curții de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României cu o cerere arbitrală prin care a solicitat să se constate intervenită rezilierea contractelor menționate și obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumelor datorate în temeiul contractelor. Referitor la condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 907 și de art.908.com. precum și art. 597.pr.civ. reclamanta a arătat că acestea sunt îndeplinite.
Tribunalul a fixat cauțiune în cuantum de 273.195 lei conform art. 592 alin. 2.pr.civ. iar reclamanta a depus dovada plății cauțiunii fixate, dovadă care a fost depusă la casa de valori a instanței.
Analizând cererea, instanța a apreciat că este întemeiată în parte, pentru considerentele care vor fi expuse.
Astfel, expunând prevederile art. 597, art. 591, 592 și 595.pr.civ. precum și pe cele ale art. 379.pr.civ. instanța a reținut că reclamanta-creditoare invocă împotriva debitoarelor o creanță în cuantum de 54.63.795,35 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în temeiul contractelor enumerate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. De asemenea, instanța a reținut caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, precizând că valoarea ei este alcătuită din sumele indicate în contractele ce au intervenit între părți și facturile acceptate de către debitoare.
S-au considerat îndeplinite condițiile privind: constatarea creanței prin act scris, respectiv contractele invocate și actele adiționale la acestea, intentarea acțiunii prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumelor datorate, respectiv acțiunea înregistrată la Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României la data de 19.02.2009.
Considerând întrunite condițiile prevederilor legale menționate, tribunalul a admis în parte cererea cu privire la înființarea popririi asiguratorii în mâinile terților popriți indicați în cererea de chemare în judecată, asupra sumelor de bani cuvenite celor două debitoare, precum și asupra acțiunilor deținute de acestea în societățile arătate, până la concurența sumei de 54.638.795,35 lei. Cu privire la cererea de înființare a popririi asupra sumelor de bani reprezentând contravaloarea dividendelor cuvenite pârâtelor, tribunalul a reținut că dividendele se cuvin doar acționarilor societăților respective, astfel că nu se pot indisponibiliza aceste sume de bani, întrucât ar prejudicia interesele acționarilor.
Împotriva încheierii pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 08.04.2009 de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială au declarat recurs în termen legal atât reclamanta România, cât și pârâtele -O și
Recurenta România a criticat încheierea recurată pentru următoarele motive de recurs redate în esență:
1) Încheierea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 7.pr.civ. respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Astfel, nu cuprinde motivele de drept avute în vedere de către instanță la respingerea cererii de înființare a popririi asiguratorii asupra sumelor de bani reprezentând contravaloarea dividendelor cuvenite celor două intimate-pârâte ca urmare a deținerii de acțiuni, reținându-se doar că măsura înființării popririi "ar prejudicia interesele acționarilor".
2) Încheierea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9.pr.civ. respectiv hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Respingerea cererii de înființare a popririi asupra sumelor de bani reprezentând contravaloarea dividendelor datorate intimatelor de către societățile comerciale în care au calitatea de acționar, și respectiv asociat este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 597 și art. 591.pr.civ. Față de prevederile art. 67 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora dividendele reprezintă cota-parte din profitul societății care se cuvine fiecărui asociat proporțional cu cota lui de participare la capitalul social, dividendele reprezintă o datorie față de cele două debitoare ale recurentei, a societăților comerciale în care și dețin acțiuni, respectiv părți sociale. Având în vedere aceasta și faptul că măsura asiguratorie a popririi constă în indisponibilizarea sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incoporale urmăribile pe care debitorul le are de primit de la un terț debitor, nu se poate reține că s-ar prejudicia interesele acționarilor în situația în care s-ar dispune o astfel de măsură, iar soluția primei instanțe este lipsită de temei legal.
Prin cererea de recurs formulată de recurentele -O și a fost criticată sentința recurată ca nelegală, invocându-se următoarele motive de recurs:
1) Creanța pretinsă nu este certă, lichidă și exigibilă. Astfel, creanța nu este certă, deoarece nu există nici un indiciu care să releve faptul că recurentele-pârâte ar fi acceptat la plată în vreun mod facturile emise de reclamantă, caracterul cert al creanței este contestat și face obiectul unei analize de fond a instanței arbitrale. unei creanțe trebuie să rezulte în mod evident din înscrisul constatator al creanței, condiție care nu este îndeplinită în cauză, deoarece este pusă în discuție în litigiul de fond în raport de clauzele contractului dintre părți.
2) Reclamanta nu a făcut dovada existenței raporturilor juridice dintre recurentele-pârâte și terții popriți, deși sarcina probei îi incumba acesteia.
3) Cuantumul cauțiunii plătite de către reclamantă este derizoriu. Instanța de judecată a fixat în sarcina reclamantei o cauțiune de 273.195 lei reprezentând 0,5% din creanța pretinsă de aceasta.
4) conturilor recurentelor pentru aceeași sumă este vădit abuzivă, deoarece creanța pretinsă, până la concurența căreia s-a dispus indisponibilizarea, nu poate fi imputată de două ori, atât cât și.
5) Cererea reclamantei are caracter vădit șicanator. Între reclamantă și recurentele-pârâte a avut loc o conciliere în cadrul căreia reclamanta a propus, în vederea soluționării amiabile a litigiului, să-i fie plătită o sumă mult mai mică decât cea solicitată prin cererea arbitrală.
6) Creanța pretinsă nu este datorată. Sumele pretinse de reclamantă în cererea arbitrală nu sunt datorate de către pârâte pentru argumentele menționate exhaustiv în întâmpinarea depusă în dosarul arbitral.
7) Inadmisibilitatea constituirii popririi asiguratorii asupra acțiunilor. Potrivit art. 597.pr.civ. poprirea asiguratorie poate fi înființată asupra "sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale . datorate debitorului de oat reia persoană". Acțiunile, chiar dacă sunt titluri de valoare și bunuri mobile incorporale, nu întrunesc condiția de a fi "datorate" debitorului de către societatea emitentă. În privința acțiunilor se aplică prevederile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu modificările ulterioare, care dau posibilitatea creditorilor asociatului unei societăți comerciale de a "sechestra și vinde acțiunile debitorului lor". Deci singura modalitate legală de a indisponibiliza acțiuni este sechestrul și nu poprirea.
S-a solicitat și suspendarea măsurii popririi asiguratorii dispuse prin încheierea atacată, cu motivarea că este evident pericolul creării unei pagube iminente subscriselor pârâte prin blocarea conturilor și indisponibilizarea sumelor prezente și viitoare.
În drept, recurentele -O și au invocat prevederile art. 300 alin. 2.pr.civ. ale art. 3041.pr.civ. și ale art. 591 și urm. pr.civ.
Analizând recursurile prin prisma motivelor de recurs expuse și a probatoriului administrat în cauză, se constată că recursul formulat de recurentele C. -O și este fondat, iar recursul declarat de recurenta România nu este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse.
Prevederile legale care se referă la măsura popririi asiguratorii sunt art. 597.pr.civ. cu referire la art. 519-595.pr.civ.
Art. 597.pr.civ. prevede că "poprirea asiguratorie se poate înființa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de oat reia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente în condițiile stabilite de art. 591.pr.civ."
Potrivit art. 591 alin. 1.pr.civ. "creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibil, poate solicita înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanța de judecată".
2 al art. 591.pr.civ. dispune că "același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de J din valoarea reclamată".
Referitor la recursul declarat de recurentele-pârâte, se constată că primul motiv de recurs prin care se critică caracterul cert, lichid și exigibil al creanței invocate nu este întemeiat. Caracterul cert, lichid și exigibil al creanței se analizează în cadrul litigiului având ca obiect fondul raporturilor juridice dintre părți și nu în cadrul unei cereri de luare a măsurii asiguratorii. Totuși, art. 591 alin. 1 și 2.pr.civ. prevede, ca o condiție de instituire a măsurii popririi asiguratorii, și pe cea a exigibilității creanței. Deci această condiție formează obiectul analizei și în cadrul soluționării cererii de instituire a măsurii popririi asiguratorii și este invocată în cauză conform înscrisurilor depuse la dosar.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, pentru înființarea măsurii asiguratorii a popririi, pe lângă condițiile prevăzute de art. 591.pr.civ. instanța trebuie să constate existența a două raporturi juridice: unul între creditorul popritor și debitor și altul între debitor și un terț, raport în care terțul este debitor al celui urmărit de creditorul popritor. Aceste condiții rezultă din scopul popririi de a indisponibiliza sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale datorate debitorului poprit de terțul poprit sau pe care acesta i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.
Se constată că, în speță, s-a dovedit existența raporturilor juridice dintre creditor, respectiv România, și debitori, respectiv C. -O și, prin depunerea la dosar a contractelor cu privire la prestarea de servicii de dezvoltare de proiect, de proiectare generală și de management al construcției, de prestări servicii de închiriere, de management și de intermediere de finanțare.
Însă nu s-a făcut nici o dovadă cu privire la existența raporturilor juridice dintre debitori, în cauză recurentele-pârâte, și terții popriți, adică bănci și societăți comerciale, societăți cu privire la care s-a susținut că recurentele-pârâte au calitatea de acționari.Nefiind îndeplinită această condiție a dovedirii raporturilor juridice dintre pârâtele - debitori și terții popriți indicați de recurenta-reclamantă, se constată că în mod nelegal s-a dispus înființarea măsurii popririi asiguratorii, acest motiv de recurs fiind întemeiat.
C de-al treilea motiv de recurs nu este întemeiat, întrucât sunt aplicabile prevederile art. 591 alin. 1.pr.civ. Conform acestuia, există posibilitatea ca debitorul să fie obligat la plata unei cauțiuni al cărei cuantum să fie fixat de către instanță, deoarece este îndeplinită condiția constatării creanței invocate prin act scris. Nu sunt aplicabile prevederile art. 591 alin. 2.pr.civ. care prevăd depunerea unei cauțiuni de J din valoarea reclamată, având în vedere că acest text de lege se referă la situația în care creanța nu este constatată prin act scris.
C de-al patrulea motiv de recurs este de asemenea întemeiat, având în vedere că instanța a dispus indisponibilizarea sumelor de bani cuvenite pârâtelor și aflate în conturile unor presupuși terți popriți până la concurența sumei invocate cu titlu de creanță, fără a departaja această sumă pe fiecare dintre cele două pârâte debitor. În felul acesta indisponibilizarea integrală a sumelor de bani s-a realizat asupra conturilor fiecăreia dintre cele două recurente, deci s-a indisponibilizat dublul sumei invocate cu titlu de creanță.
C de-al cincilea motiv de recurs privind caracterul șicanator al cererii reclamantei nu reprezintă o critică de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, fiind un motiv de recurs care exprimă părerea subiectivă a recurentelor.
Al șaselea motiv de recurs prin care se susține faptul că creanța pretinsă nu este datorată, nu poate face obiectul analizei instanței în cadrul cererii de instituire a măsurii asiguratorii, deoarece acest aspect vizează soluționarea în fond a pricinii.
Ultimul motiv de recurs este întemeiat. Art. 66 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 dispune că "creditorii prevăzuți la alin. 1 pot totuși popri, în timpul duratei societății, părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau pot sechestra și vinde acțiunile debitorului lor". Textul de lege se referă la creditorii asociatului.
Fiind un text de lege special față de dispozițiile generale cuprinse la art. 597.pr.civ. se apreciază că se aplică cu prioritate față de acestea. Reiese deci că acțiunile deținute de un acționar la o societate comercială sunt supuse numai instituirii măsurii asiguratorii a sechestrului asigurator, nu și celei a popririi asiguratorii.
Recursul formulat de recurenta- reclamantă România nu este fondat.
Hotărârea atacată cuprinde motivele în temeiul cărora s-a dispus respingerea cererii de înființare a măsurii asiguratorii a popririi asupra dividendelor cuvenite -O și, nefiind întrunite condițiile pentru existența motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7.pr.civ.
Nu sunt întrunite condițiile nici pentru existența motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. Aceasta deoarece, așa cum s-a arătat, nu s-a făcut dovada de către reclamantă a raporturilor juridice dintre pârâtele-debitoare și terții popriți, respectiv, în cauză, a faptului să pârâtele au calitatea de acționari la societățile indicate, calitate în care au dreptul la dividende.
Având în vedere cele arătate, se constată că este fondat recursul declarat de recurentele-pârâte C. -O și, motiv pentru care va fi admis și, în baza art. 312 alin. 1-3.pr.civ. va fi modificată în tot încheierea atacată în sensul că va fi respinsă cererea de instituire a măsurii popririi asiguratorii formulată de România
În baza art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta -reclamantă România
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D C D E:
Admite recursul declarat de recurentele pârâte - - O SA și - SA, împotriva Încheierii din 8.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamanta - ROMANIA SRL și intimatele-terți popriți BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, ROMANIA SA, BANCA COMERCIALĂ - S, D - GENERALE, SA, BANK NV - SUCURSALA B, BANK SA, BANCA ROMÂNEASCĂ SA, BANK SA, - ROMANIA SA, BANK ROMANIA SA, BANK ROMANIA SA, CREDIT EUROPE BANK SA, MANAGEMENT SRL și AG.
Modifică în tot încheierea atacată în sensul că respinge cererea formulată de - ROMANIA SRL.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă - ROMANIA SRL împotriva Încheierii din 8.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu recurentele pârâte - - O SA și - SA, și cu intimatele terți popriți BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, ROMANIA SA, BANCA COMERCIALĂ - S, D - GENERALE, SA, BANK NV - SUCURSALA B, BANK SA, BANCA ROMÂNEASCĂ SA, BANK SA, - ROMANIA SA, BANK ROMANIA SA, BANK ROMANIA SA, CREDIT EUROPE BANK SA, MANAGEMENT SRL și AG.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.10.2009.
PREEȘDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. / 2 ex.
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Izabela Dolache, Alina Pănescu
