Poprire asiguratorie. Decizia 310/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 310/
Ședința publică din data de 02 martie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea - SA împotriva încheierii nr. 1/14.01.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată - SRL, având ca obiect poprire asiguratorie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentă avocat -, lipsă fiind creditoarea intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul recurentei depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, extras cont emis de către Banca Transilvania la data de 17.02.2009 și extras CF în extenso. Arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul debitoarei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea cererii de instituire a popririi asiguratorii, pe care o apreciază ca fiind nelegală, cu cheltuieli de judecată, considerând că aceasta trebuia făcută cu stabilirea în mod legal a unei cauțiuni. Contestă hotărârea atacată sub aspectul creanței și al momentului la care prima instanță a aplicat măsura, arătând că în fapt creanța este la valoarea a 20 % din sumă, iar contractul nu este semnat de către debitoare, că trebuia făcută aplicarea dispozițiilor art. 592 Cod procedură civilă dacă, respectiv dacă nu există un înscris, cauțiunea trebuia fixată la din creanță. În ceea ce privește momentul la care a fost obligată la plată, respectiv la 5 zile după pronunțare, contravine dispozițiilor art. 907 și 908 Cod comercial, care prevăd obligația de plată a cauțiunii la momentul înscrierii cererii, prin derogare de la prevederile art. 592. arată că aceasta este o condiție de admisibilitate, astfel că hotărârea pronunțată de prima instanță este neîntemeiată, instanța depășindu-și atribuțiile când a constatat că în fapt creanța este certă, lichidă și exigibilă, cu atât mai mult cu cât în cauză nu s-a administrat nicio probă care să dovedească creanța pretinsă. Consideră că în speță, creanța nu este exigibilă, existând oat reia condiție de exigibilitate și anume, încasarea sumei de către debitoarea - SA, dar aceasta reprezenta de fapt un comision de revânzare care nu s-a realizat niciodată, astfel că această creanță nu este exigibilă, hotărârea fiind neîntemeiată și prin prisma scopului, respectiv protejarea împotriva societăților nesolvabile, ori recurenta este solvabilă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1/14.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis cererea precizată formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei - SA A și în consecință: a dispus înființarea popririi asiguratorii asupra sumelor de bani deținute de pârâta debitoare - SA A jud. A la terțul poprit Banca Transilvania, după cum urmează: -L 0020 13e1 1885 5565; -L 0020 13e1 1885 5569; -L 0020 13e1 1885 5523, precum și a sumelor datorate pârâtei de alți terți popriți ce vor fi identificați de executorul judecătoresc până la concurența sumei de 1.273.460,15 lei, condiționat de plata unei cauțiuni de 254.692,03 lei în termen de 5 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin cererea introductivă, reclamanta - SRL Aas olicitat înființarea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile și instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de oat reia persoană sau pe care acesta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, respectiv asupra tuturor conturilor bancare.
Referitor la cererea de sechestru asigurător asupra bunurilor imobile ale debitoarei, învederează că în materie comercială sechestrul asigurator se poate înființa și asupra bunurilor imobile ale debitorului, în acest sens este decizia nr. LXXXIV a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În susținerea cererii sale arată că, în 23.04.2007, a încheiat cu debitoarea contractul de prestări servicii nr. TD - 001 în calitate de prestator și - SA în calitate de beneficiar, iar în baza acestui contract s-a obligat să acorde asistență debitoarei și să intermedieze realizarea tranzacției terenului identificat în CF 71391 A, având nr. 8632 în suprafață de 8680 mp, situat în A, Cl., teren ce face obiectul promisiunii de vânzare - cumpărare încheiate la BNP sub încheierea de autentificare nr. 1789 între debitoare și - A SA, astfel încât proprietatea terenului susmenționat să ajungă în proprietatea societății - SRL.
Mai arată că, conform art. 3 din contractul de prestări servicii pentru serviciile efectuate debitoarea va achita acesteia contravaloarea în lei a sumei determinate de înmulțirea suprafeței în mp cu 40 de Euro plus TVA, iar aceste sume vor fi plătite de debitoare în termen de 7 zile lucrătoare de la data efectuării plății de către - SRL către - A SA și primirea facturii emise de aceasta.
că la data de 27.08.2008 s-a încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare între - SRL, în calitate de promitent cumpărător și - A SA, în calitate de promitent vânzător, iar în baza acestui antecontract promitenta vânzătoare s-a obligat să transmită promitentei cumpărătoare dreptul de proprietate asupra imobilului, teren identificat în CF 71391 A având nr. 8632 în suprafață de 8680 mp, situat în A, Cl., la prețul de 3.038.000 Euro în baza unui contract de vânzare - cumpărare definitiv.
La data de 03.09.2007 s-a încheiat la BNP contractul de vânzare - cumpărare autentic, având încheierea de autentificare nr. 4344 între - A SA în calitate de vânzătoare și - SRL, în calitate de cumpărătoare, iar în baza acestui contract vânzătoarea a transmis cumpărătoarei dreptul de proprietate asupra imobilului evidențiat mai sus cu prețul evidențiat mai sus.
Reclamanta creditoare a precizat că, în cuprinsul acestui contract s-a stipulat la art. 3.2 că la data semnării vânzătorul confirmă plata integrală a prețului de cumpărare, prezentul contract având o valoare de chitanță autentică și incontestabilă a primirii integrale a acestei sume, astfel primele două condiții pentru ca creanța sa să fie exigibilă sunt îndeplinite. Susține că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contractul de prestări servicii și a emis către debitoarea - SA factura nr. - / 15.05.2008 în valoare de 1.263.391,33 lei cu TVA inclus, reprezentând contravaloare servicii conform contractului de prestări servicii, factura fiind comunicată prin cererea de conciliere directă de BEJ în Dosarul nr. 432/20.10.2008.
Urmare a concilierii, pârâta debitoare nu a recunoscut debitul față de aceasta și odată cu comunicarea facturii, reclamanta a apreciat că, odată că comunicarea era îndeplinită și ultima condiție pentru ca, creanța sa să devină exigibilă.
De asemenea, reclamanta a precizat că între aceasta și debitoare există o cerere de chemare în judecată având ca obiect pretenții, aflată pe rolul Tribunalului Arad în dosarul comercial nr- cu termen de judecată la 12.01.2009, iar din cunoștințele acesteia debitoarea își înstrăinează toate activele.
Referitor la cuantumul cauțiunii, aceasta fiind obligatorie, în cauzele comerciale conform art. 908 Cod comercial, solicitând ca aceasta să fie dispusă conform art. 723 ind. 1 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin precizarea de acțiune de la fila 35 dosar fond, reclamanta a învederat instanței faptul că solicită doar înființarea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani deținute de pârâta debitoare - SA A jud. A la terțul poprit Banca Transilvania, după cum urmează: -L 0020 13e1 1885 5565; -L 0020 13e1 1885 5569; -L 0020 13e1 1885 5523, precum și a sumelor datorate pârâtei de alți terți popriți ce vor fi identificați de executorul judecătoresc până la concurența sumei de 1.273.460,15 lei.
Astfel, tribunalul a apreciat că reclamanta a făcut dovada incidenței dispozițiilor art. 591 - 592 alin. 1 Cod procedură civilă în sensul că, și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contractul de prestări servicii și a emis către debitoarea - SA factura nr. - / 15.05.2008 în valoare de 1.263.391,33 lei cu TVA inclus, reprezentând contravaloare servicii conform contractului de prestări servicii, factura fiind comunicată prin cererea de conciliere directă de BEJ în Dosarul nr. 432/20.10.2008.
Obiectul contractului de prestări servicii a fost realizat prin perfectarea contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică la BNP, contractul de vânzare - cumpărare autentic, având încheierea de autentificare nr. 4344, fiind încheiat între - A SA, în calitate de vânzătoare și - SRL, în calitate de cumpărătore, cu prețul de 3.038.000 Euro, asupra imobilului, teren identificat în CF 71391 A având nr. 8632 în suprafață de 8680 mp, situat în A, Cl..
În condițiile în care reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale finalizate prin perfectarea contractului de vânzare - cumpărare evidențiat mai sus și debitoarei îi revenea obligația corelativă de a plăti prețul decurgând din acest contract de prestări servicii, debitoarea a înțeles să conteste cu ocazia concilierii directe suma pretinsă de către reclamanta creditoare.
Față de toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele instituite de art. 597 Cod procedură civilă prin raportare la art. 591 alin. 2 Cod procedură civilă și văzând și dispozițiile art. 592 și art. 723 ind. 1 alin. 2 Cod procedură civilă, a admis cererea reclamantei creditoare și a dispus înființarea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani deținute de pârâta debitoare - SA A la terțul poprit Banca Transilvania, după cum urmează: -L 0020 13e1 1885 5565; -L 0020 13e1 1885 5569; -L 0020 13e1 1885 5523, precum și a sumelor datorate pârâtei de alți terți popriți ce vor fi identificați de executorul judecătoresc până la concurența sumei de 1.273.460,15 lei, condiționat de plata unei cauțiuni de 254.692,03 lei, calculată la valoarea creanței pretinse către reclamanta creditoare de 1.273.460,15 lei, respectiv 20% din valoarea acesteia, în termen de 5 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs debitoarea - SA, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii cererii de înființare a popririi asiguratorii, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, debitoarea a apreciat că încheierea de înființare a popririi asigurătorii asupra conturilor noastre bancare este nelegală, întrucât a fost data cu încălcarea dreptului său la apărare conferit de art. 156 Cod procedură civilă prin aceea ca cererea de amânare pentru pregătirea apărării, formulata la primul termen la care a fost legal citata si temeinic motivata, prin aceea ca nu i s-a comunicat nici copia cererii de înființare a popririi si nici vreunul din înscrisurile anexate, a fost nejustificat respinsa. Arată că cererea de înființare a popririi a fost înregistrata de reclamanta la data de 22 decembrie 2008 si a avut primul termen de judecata la data de 23 decembrie 2009, fără citarea părților, când cauza s-a amânat pentru ca reclamanta sa își precizeze cererea si pentru citarea societății recurente. Când societatea recurentă a fost citată pentru termenul următor din data de 14 ianuarie 2009, o data cu citația nu i s-a comunicat nici cererea inițiala, nici precizarea cererii, fiind astfel in imposibilitatea de a-și pregăti apărarea in cunoștința de cauza.
Consideră că soluția primei instanțe este nelegala si sub aspectul cauțiunii stabilite in sarcina reclamantei. Astfel, invocând dispozițiile art. 723 Cod procedură civilă, prima instanță a dispus înființarea popririi asigurătorii asupra conturilor recurentei sub condiția plății de către reclamanta a unei cauțiuni in suma de 254.692,03 lei (20% din suma pretinsa) într-un termen de 5 zile de la comunicarea încheierii. Aceasta dispoziție este nelegala pentru doua motive: după cum clar rezulta din înscrisurile existente la dosar, reclamanta nu deține nici un act scris semnat de către societatea recurentă care sa constate dreptul sau de creanța pentru suma pretinsa, contractul de prestări - servicii TD- 001/ 23.04.2007 de la filele 17-19 din dosarul primei instanțe nefiind semnat de către debitoarea recurentă. În aceste condiții, consideră că cererea reclamantei se circumscrie ipotezei normative reglementate de art. 591 alin. (2) raportat la art. 597 Cod procedură civilă - respectiv ipoteza in care cererea este formulata de creditorul a cărui creanța nu este constatată în scris - situație pentru care legiuitorul a impus creditorului obligația de a depune, odată cu înregistrarea cererii de sechestru/poprire, o cauțiune de J din valoarea reclamata. Rezulta, așadar, că și in cazul de față, tribunalul avea obligația de a face aplicarea dispozițiilor imperative ale art. 591 alin. (2) Cod procedură civilă în sensul de a respinge cererea ca inadmisibila, dat fiind ca reclamanta nu s-a conformat obligației legale de a depune, odată cu înregistrarea cererii de înființare a popririi, o cauțiune de J din valoarea reclamata.
Debitoarea recurentă mai arată că nelegală este si dispoziția instanței ca reclamanta sa achite cauțiunea stabilita în sarcina sa într-un termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, astfel că sub acest aspect, instanța de fond a omis a observa ca in materie comerciala art. 907-908 din Codul comercial stabilesc un regim derogatoriu de la dreptul comun în materia sechestrului/ popririi asigurătorii, care potrivit regulii specialia generalibus derogant se aplica cu prioritate. Or, spre deosebire de dispozițiile de drept comun ale art. 592 Cod procedură civilă - care permit a se dispune înființarea sechestrului sau popririi, cu posibilitatea plații ulterioare a cauțiunii - art. 908 din Codul comercial statuează imperativ obligativitatea plații anticipate a cauțiunii, sechestrul sau poprirea neputând fi înființate decât cu plata prealabila a cauțiunii, motiv pentru care apreciază că hotărârea primei instanțe se impune a fi modificata in totalitate in sensul respingerii cererii ca inadmisibila.
Se mai susține că și pe fond cererea creditoarei este neîntemeiata, deoarece prima instanța își depășește atribuțiile atunci când, concluzionează ca reclamanta si-a îndeplinit obligațiile contractuale fata de societatea recurentă si ca i-ar datora cu certitudine acesteia suma pretinsa de 1.273.460,15 lei. Aceasta deși in cauza nu s-a administrat nici o proba, contractul de prestări-servicii existent la dosar nu este semnat de către societatea recurentă, iar in cadrul concilierii directe prealabile debitoarea a înregistrat la BEJ " " un răspuns scris prin care a contestat existenta si exigibilitatea creanței pretinse de către reclamantă, iar pentru ca dreptul de creanță al reclamantei față de debitoare să ia naștere ar fi fost necesară întrunirea cumulativa a 2 condiții (ce rezulta din Capitolul II paragraful al treilea din contract): (1) vânzare terenului de către A in favoarea si (2) încasarea de către debitoarea recurentă a diferenței dintre prețul de 160 Euro/mp stabilit in promisiunea de vânzare-cumpărare a aceluiași teren încheiată de societatea debitoare cu A si prețul de 240 Euro/mp de revanzare a terenului către. Or, aceasta a doua condiție nu s-a mai realizat întrucât A nu a mai returnat niciodată societății debitoare diferența de preț, acesta fiind si motivul pentru care contractul de prestări-servicii TD- 001/ 23.04.2007 nu s-a mai perfectat (suma pretinsa de către creditoare reprezentând, in fapt, un comision perceput asupra diferenței de preț, in măsura in care societatea debitoare ar fi încasat respectiva diferența de preț). Pentru aceste motive si având in vedere obiectul cererii deduse judecații, apreciază ca neavenita concluzia primei instanțe referitoare la realizarea obiectului contractului de prestări-servicii sau existenta vreunei obligații de plata in sarcina societății noastre.
Se mai apreciază de către aceeași societate că în cazul de față înființarea popririi asupra conturilor sale bancare are un caracter șicanator, reclamanta exercitându-si in mod abuziv drepturile procesuale conferite de art. 591-597 Cod procedură civilă, aceasta deoarece, prin definire, scopul masurilor asigurătorii este acela de a-l proteja pe creditorul care, aparent, are o creanța certa, lichida si exigibila față de posibila insolvabilitate a debitorului. Or, in cazul de fata, reclamanta nu are nici o creanța fata de societatea debitoare, iar după cum rezulta din referatul contabil anexat debitoarea are o situație financiara si patrimoniala solida (activul net contabil fiind in prezent în valoare de 175.752.627 lei Ron) si o buna reputație in mediu de afaceri, neexistând nici un risc ca pana la finalizarea procesului de fond sa devină insolvabilă sau, să-și provoace deliberat insolvabilitatea. Arată că este o societate deschisa, tranzacționată pe piața de capital, astfel ca pentru orice operațiune financiara sau patrimoniala semnificativa este ținută a îndeplini formele de publicitate specifice prevăzute de Legea 297/2004. Se apreciază că în actuala conjunctura, instituirea măsurii popririi asupra tuturor conturilor bancare ale unei societăți comerciale (pentru o creanța inexistenta) reclama un discernământ si o responsabilitate sporita, întrucât in condițiile actualei crize financiare o atare măsura poate determina blocajul întregii activități a societății, făcând imposibila plata datoriilor curente si a personalului salariat, cu consecințe păgubitoare incalculabile pentru societate si acționari.
Analizând actele și lucrările dosarului, în baza art. 304 și 304 Cod procedură civilă, raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată și reține că recursul formulat de creditoarea - SA este întemeiat și urmează a fi admis în baza următoarelor considerente:
1. Din motivarea instanței de fond, conform mențiunilor cuprinse în hotărârea atacată, Curtea reține că la data de 23 12 2008 prima instanță a constatat că este necesară citarea părților pentru termenul din 14 01 2009, în vederea indicării bunurilor asupra cărora se solicită înființarea măsurilor asiguratorii și cuantumul sumei de bani până la concurența căreia se solicită înființarea măsurii, pentru stabilirea cauțiunii.
Deși s-a formulat o cerere de preschimbare a termenului de judecată astfel stabilit, prima instanță nu a dispus citarea părților în vederea discutării cererii, conform disp. art. 153 alin. 3 teza 1 Cpc, astfel cum rezultă din încheierea din camera de consiliu din data de 6 01 2009, dată fără citarea părților.
2. La termenul din 14 ianuarie se constată că pârâta - SA a depus o cerere de amânare pentru pregătirea apărării, în care se învederează instanței că nu i s-a comunicat o copie a cererii de chemare în judecată, fapt ce rezultă și din lipsa unei astfel de mențiuni pe fila 42 dosar de fond.
Cu toate acestea, in instanța o respinge, apreciind că nu sunt incidente disp. art. 156 Cpc și că sunt necesare numai precizări din partea reclamantei. Ca urmare, s-a încălcat și dreptul de apărare al pârâtei și principiul contradictorialității părților în procesul civil. Ori, ambele aspecte garantează dreptul părții la un proces echitabil fără respectarea lor nefiind posibilă pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
3. Deși, la filele 37 și 38 dosar s-a depus, de către reclamantă o precizare a cererii de chemare în judecată, inclusă în cererea de preschimbare a termenului și note de ședință care, în fapt, o motivează.
Nici aceste înscrisuri nu au fost comunicate pârâtei fiind înfrânte aceleași principii mai sus arătate.
4. Din actele depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut aplicabilitatea disp. art. 597 rap. la art. 591, alin. 2 Cpc, stabilind, implicit, că debitul este cert, lichid și exigibil și instituind poprirea asiguratorie condiționat de plata unei cauțiuni de 20% din suma datorată care urma să fie plătită în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii.
Însă, dispozițiile art. 591 Cpc, prevăd în alin 2 faptul că: "Același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, o dată cu cererea de sechestru, o cauțiune de J din valoarea reclamată" cu referire la dispozițiile cuprinse în alin. 1 din același articol (Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.).
Astfel că, pe de o parte, din actele dosarului nu rezultă expres dacă pârâta a încasat suma de bani stipulată în contract și s-au îndeplinit condițiile prevăzute în art. 1 alin. 3 din contract care ar face aplicabile disp. art. 6 cu aplicarea art. 4 din contractul părților situați în care ar fi aplicabile, de principiu disp. art. 591 alin. 2 Cpc.
Pe de altă parte, textul invocat în motivarea hotărârii prevede că reclamantul trebuie să depună, odată cu cererea și dovada consemnării a din suma pretinsă, cu titlu de cauțiune, aspect neîndeplinit în cauză.
Față de cele mai sus expuse, cum în speță sunt incidente atât motive de casare cât și motive de modificare ale soluției date la fond, Curtea va da eficiență dispozițiilor cuprinse în art. 312 alin. 3 teza finală Cpc, și, ca urmare, va admite recursul declarat de pârâta - SA împotriva încheierii nr. 1/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, va casa hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta - SA împotriva încheierii nr. 1/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./16.03.2009
Dact./16.03.2009/2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
