Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 308/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 308/
Ședința publică din data de 02 martie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1351/26.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată - SRL și cu intimatul Cabinet Individual de Insolvență, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei se prezintă pentru debitoarea recurentă avocat, pentru lichidatorul creditoarei intimate consilier juridic a, lipsă fiind intimatul Cabinet Individual de Insolvență.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul debitoarei recurente depune la dosar 9 extrase de cont de la Bank, cu care dorește să dovedească că societatea debitoare nu se află în stare de insolvență, înscrisuri care se comunică și părții adverse. Arată că starea de insolvență reținută în sarcina debitoarea nu are suport real.
Reprezentanta creditoarei intimate solicită acordarea unui termen pentru studiul înscrisurilor și verificarea operațiunilor evidențiate în acestea, arătând că nu specifică dacă operațiunile respective sunt plăți sau încasări.
Reprezentantul debitoarei recurente arată că înscrisurile evidențiază atât plăți cât și încasări, că în fapt creanța nu este certă, opunându-se la cererea de amânare formulată.
Curtea, în deliberare, consideră că cererea de amânare formulată de către reprezentanta creditoarei intimate este nefondată, motiv pentru care o respinge.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, să se constate că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, că societatea debitoare nu a avut cunoștință de declanșarea procedurii insolvenței și nu a putut face contestație în temeiul art. 33. arată că în fapt, creanța nu este certă, contractul de închiriere a fost încheiat până în 2007, iar ulterior au mai fost emise facturi de către intimată. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii creditoarei.
Reprezentanta creditoarei intimate solicită respingerea recursului, arătând că procedura a fost îndeplinită cu societatea debitoare prin afișare, iar cu privire la eliberarea facturilor după expirarea contractului de închiriere, arată că deși acest contract era expirat, debitoarea a folosit în continuare autospeciala și a dorit continuarea colaborării după revizia tehnică. Arată că debitele nu au fost contestate, dar nici plătite.
Reprezentantul recurentei, în replică, arată că sediul societății debitoare este la domiciliul administratorului, iar procedura de citare prin afișare cu o societate se poate face doar în condițiile în care nu s-a găsit nicio persoană la sediu, ceea ce în speță nu este probabil, iar pe de altă parte, creditoarea recunoaște că nu a existat o prelungire de contract. Arată că printre operațiunile evidențiate în extrasele de cont depuse la termenul de azi figurează și plăți către bugetul de stat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1351/26.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis cererea formulată de creditoarea - SA, în insolvență, reprezentată de EXPERT, împotriva debitoarei - SRL; a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență a - SRL; a numit administrator judiciar practicianul în insolvență Cabinet Individual de Insolvență, pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege, stabilind pentru acesta un onorariu de 3.000 lei, a cărui plată se va face din fondurile speciale aflate în administrarea UNPIR T, în temeiul art. 4 alin. 4 din Legea insolvenței; a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului - SRL asociaților, acționarilor, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii, precum și tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi; a fixat: termenul limită pentru depunerea creanțelor la 25 septembrie 2008; termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 23 octombrie 2008, termenul pentru depunerea eventualelor contestații la 13 octombrie 2008 și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 22 noiembrie 2008, data ședinței adunării creditorilor la 28 octombrie 2008 și a convocat creditorii debitorului, primul termen după deschiderea procedurii la 27 noiembrie 2008.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că cererea formulată la 27.03.2008 de creditorul - SA, în insolvență, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, a fost comunicată debitorului la data de 14.04.2008, și că nu s-a formulat contestație, potrivit art.33 alin. 6 din Legea privind procedura insolvenței; că debitorul se află în încetare de plăți, stare de fapt dovedită cu facturile fiscale depuse în copie la dosarul cauzei (filele 9-19 dosar fond); că, creditorul are o creanță comercială, certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului (art. 3 pct. 6 din Legea insolvenței), a cărei valoare depășește 10.000 lei, astfel cum prevede art. 3 pct. 12 din Legea insolvenței.
Astfel, Tribunalul Timișa constatat că sunt îndeplinite condițiile legii privind deschiderea procedurii insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea - SRL, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii cererii creditoarei de declanșare a procedurii insolvenței.
În motivarea recursului, debitoarea a arătat că în fapt, creditoarea - SA a solicitat deschiderea procedurii de insolvență prevăzuta de Legea nr. 85/2006, dat fiind faptul ca nu au fost achitate o parte din facturile emise de creditoare, in prezent creanța acesteia depășind valoarea de 10.000 lei, iar instanța de fond, prin sentința atacată, în mod greșit a admis cererea formulata de aceasta si a deschis procedura generala de insolvență fata de - SRL, numind ca si administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență.
Se invocă faptul că procedura de citare cu societatea debitoare nu a fost legal îndeplinita, nefiind comunicata cererea de declanșare a procedurii de insolvență formulata de către - SA, in insolvență, reprezentata de EXPERT, astfel ca a fost in imposibilitatea de a lua la cunoștința de conținutul cererii si nu a putut formula contestația prevăzuta de art. 33 alin.2 din Legea nr.85/2006. În conformitate cu prevederile art. 921 Cod procedură civilă ".comunicarea citației si a actelor de procedura nu se poate realiza prin afișare in cazul persoanelor juridice, precum si al asociațiilor sau societăților care, potrivit legii, pot sta in judecata.", ori, aceasta s-a făcut prin afișare, în acest fel debitoarea neștiind de existenta cauzei, astfel ca nu a putut face apărări împotriva cererii creditoarei.
Debitoarea recurentă contestă starea de insolvența reținută de instanța de fond, care este eronata raportat la activitatea societății, care așa cum se poate deduce din actele contabile anexate, atât la sfârșitul anului 2007, cat si pana în prezent, a realizat profit. În prezent societatea își desfășoară activitatea, având si angajați și nu poate fi vorba de ajungerea societății încetare de plați. Faptul ca nu au fost achitate facturile emise de creditorul declanșator, este urmarea unor neînțelegeri cu privire la sumele si perioada pentru care au fost emise. Arată că societatea recurentă a avut un contract de închiriere cu termen de valabilitate pana la data de 31.07.2007, conform actului adițional nr. 4 la contractul de prestări servicii încheiat intre debitoare si creditorul declanșator, dar acesta din urma a emis facturi către societatea debitoare și după expirarea duratei contractului, creanța invocata de creditoare nefiind este certa.
Se mai arată că debitoarea recurentă a prestat activitățile de salubrizare către Primăria M, care nu a achitat contravaloarea prestațiilor, generând întârzierea plătii datoriei fata de creditorul declanșator, în prezent pe rolul instanțelor de judecata aflându-se introdusa acțiune împotriva acestei instituții pentru recuperarea contravalorii prestaților. Ca atare, neplata la termen a facturilor către creditorul declanșator nu se datorează relei voințe, ci este urmarea blocajului financiar generat de Primăria M care nu i-a achitat contravaloarea serviciilor prestate.
Se susține că un alt motiv de admitere a recursului vizează incompatibilitatea in care se afla administratorul judiciar desemnat, Cabinet Individual de Insolvență, dat fiind faptul ca pana la sfârșitul anului 2007, societatea de contabilitate a d-nei a prestat serviciile de contabilitate, astfel ca in accepțiunea OUG nr. 86/2006, modificata si aprobata prin Legea nr. 254/2007, aceasta se afla în situație de incompatibilitate. Potrivit art. 30 din OUG nr.86/2006 ".Nu poate fi desemnat ca administrator judiciar/lichidator al unei persoane juridice practicianul în insolvență care a avut într-o perioadă de 2 ani anterioară datei pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii/de numire calitatea de avocat, consilier juridic, auditor financiar, expert contabil, contabil autorizat, evaluator, arbitru, mediator, conciliator, expert judiciar al acelei persoane juridice.", ori din bilanțul încheiat la 30.06.2007 se poate constata ca în speță contabilitatea societății debitoare a fost întocmita de către societatea d-nei, ulterior relațiile dintre acestea s-au deteriorat.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 85/2006, OUG nr.86/2006, modificata si aprobata prin Legea nr. 254/2007, art. 303 si următoarele Cod procedură civilă.
Intimatul Cabinet Individual de Insolvență a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea dispozițiilor sentinței privind declanșarea procedurii insolvenței si desemnarea administratorului judiciar, arătând că cererea de deschidere a procedurii insolvenței prevăzuta de Legea 85/2006 a fost formulata de creditoarea - SA, în insolvență, reprezentata de Expert, cererea a fost formulată la 27.03.2008, a fost comunicata debitorului Ia data de 14.04.2008, nu s-a formulat contestație, potrivit art.33 alin. 6 din Legea privind procedura insolvenței, iar prin sentința comercială atacată s-a dispus deschiderea procedurii ale de insolvență a debitoare - SRL, instanța constatând că aceasta se afla în încetare de plăți, stare de fapt dovedită cu facturile fiscale de la dosarul de fond al cauzei (filele 9-19). Astfel, creditorul are o creanță lichidă si exigibila împotriva debitorului, conform art. 3 pct. 6 din Legea 85/2006, a cărei valoare depășește 10.000 lei, astfel cum prevede art. 3 pct. 12 din aceeași lege. Pentru gestionarea procedurii insolvenței a fost desemnat administrator judiciar Cabinetul Individual Insolvență.
Cu privire la motivele invocate de contestatoare, administratorul judiciar arată că starea de insolvența a societății SRL reținuta de instanța de fond si contestata de reprezentanții săi, motivat de faptul, ca la sfârșitul anului 2007 și până în prezent, a realizat profit, iar societatea desfășoară activitate și are angajați, nu înseamnă ca societatea nu este in stare de insolvență. În baza art. 3 in înțelesul Legii 85/2006, termenii si expresiile au următoarele semnificații: "1. insolvență - este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, 2. insolvența este prezumata ca fiind vădita atunci când debitorul, după treizeci de zile de la scadenta nu a plătit datoria sa fata de unul sau mai mulți creditori."
Se susține că din analiza situațiilor financiare, se constata că societatea are datorii semnificative, că datoriile înregistrate sunt mai mari decât creanța creditorului declanșator, ceea ce înseamnă ca societatea are datorii fata de mai creditori. Arată că administratorul judiciar a notificat societatea prin recomandata, care a fost semnata de primire la data de 25.08.2008, dar reprezentantul societății nu s-a achitat de obligațiile prevăzute la art. 28 din Legea 85/2006 și nu a depus actele prevăzute. Arată că au mai fost notificați din oficiu Administrația Finanțelor Publice T si Primăria T, iar Administrația Finanțelor, la data de 16.09.2008 a înregistrat la Tribunalul Timișo cerere de admitere a creanței sale in suma de 45.547 lei RON, care este format din debit 37.561 si 7.986 dobânzi. Din fișa sintetică la declarația de creanța se arată că societatea are datorii la TVA din aprilie 2007, impozit pe profit din aprilie 2007, impozit pe salarii din februarie 2008, asigurările sociale si de sănătate nu au mai fost achitate din februarie 2008. Tabelul de creanțe cuprinde numai creanța bugetara a societății și creanța declanșatorului procedurii din lipsa informațiilor existente din actele contabile pe care debitorul avea obligația sa le prezinte.
Administratorul judiciar precizează că din analiza situațiilor financiara avute la dispoziția sa, reiese că societatea este in stare de insolvență, iar în cazul in care reprezentantul debitorului se va achita de obligațiile sale prevăzute la art. 28 din Legea 85/2006 si va colabora cu administratorul judiciar, având in vedere ca ne aflăm în procedura insolvenței generale, se va putea propune o reorganizare judiciara.
Cu privire la incompatibilitatea administratorului judiciar numit, invocată de recurenta debitoare, Cabinetul Individual de Insolvență, arată că d-na nu are si nici nu a avut calitatea de asociat sau administrator, în nici o societate comerciala care are domeniul de activitate prevăzut la codul 7412 Activități de contabilitate și nu a întocmit situații financiare la - SRL. Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii încheiat la data de 30.06.2007 si depusă de debitor la dosarul cauzei, a fost întocmit de expert contabil, iar bilanțul contabil de la 31.12.2007 a fost întocmit si semnat de d-nul expert contabil as și nu de. De asemenea, situațiile financiare întocmite la 30.06.2008 au fost întocmite de d-ul as, fiind depuse și la dosar de recurent, rezultând că nici o situație financiar - contabila a societății debitoare nu a fost întocmită de d-na si nu exista nici o incompatibilitate intre administratorul judiciar desemnat si societatea aflata in procedura Legii insolvenței.
Lichidatorul judiciar EXPERT, desemnat să administreze procedura insolvenței - SA A, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate, arătând că în motivele de recurs recurentul a contestat starea de insolvență a societății, invocând că potrivit actelor contabile, la sfârșitul anului 2007 ca si in decursul anului 2008, realizat profit, dar realizarea profitului se poate face chiar si in situații lipsa totală de lichiditate, recurentul nedorind sau neștiind sa facă diferența intre profit si lichiditatea societății. Aceasta pare a fi explicația contestării stării de insolvență, cu atât mai mult cu cât in decursul derulării relației contractuale dintre - SA A si SRL, aceasta din urma nu doar ca nu a contestat facturile emise in baza contractului si a actelor adiționale încheiate intre cele doua parți, dar în 13.11 2007 printr-un înscris transmis de directorul executiv si-a manifestat chiar intenția de a continua derularea contractului, respectiv renegocierea acestuia cu lichidatorul - SA A, aceasta deși, in înțelesul art. 3, pct. 1. lit. a, debitorul era in insolvență vădită deja din luna februarie 2007.
Lichidatorul creditoarei mai arată că practic relația contractuala dintre - SA A si SRL a avut la baza inițial contractul de închiriere nr. 2014/19.10.2006 în care recurenta închiria de la creditoare autospeciale pe termen de 1 an cu posibilitatea prelungirii duratei. Prețul închirierii era de 3.600 RON/luna, preț fără TVA. Ulterior, conform proceselor verbale de predare din 20.10.2006 și 11.2006, s-a efectuat predarea autospecialelor - si respectiv -, iar prin actul adițional nr.2/19.10.2006, prețul închirierii a fost negociat la suma de 3.600/luna/bucata (preț exclusiv TVA). În baza contractului indicat mai sus si a actelor adiționale ulterioare, proprietarul autospecialelor, - SA A, a emis începând cu luna octombrie 2006 facturi de chirie conform contractului si actelor adiționale semnate de parți. Dar, deja din luna decembrie 2006 si apoi continuând cu începutul anului 2007 chiriașul SRL nu si-a mai îndeplinit obligațiile de plata, în cursul lunii aprilie 2007 - SA A transmițându-i la data de 17.04.2007 cu nr. 447 notificarea de punere in întârziere si propunere de conciliere directa, pentru suma de 30.700 RON. Ulterior notificării, recurentul - SRL a mai efectuat către - SA o singura plata in cuantum de 100 RON la data de 30.04.2007, așa cum rezulta si din fisa clientului existenta in evidenta contabila a - SA. Având in vedere faptul ca - SRL nu a restituit autospeciala nici după data expirării contractului (31.07.2007) au fost emise facturi de chirie si in lunile august si septembrie 2007.
În data de 03.09.2007 judecătorul sindic a pronunțat sentința 2154/03.09.2007 in dosar - pe rolul Tribunalului Arad, sentința prin care s-a deschisa procedura simplificata a falimentului împotriva debitoarei - SA A, fiind numit EXPERT in calitate de lichidator judiciar. După intrarea in funcțiune a lichidatorului au început si demersurile de recuperare a creanțelor pe care - SA le avea asupra diverșilor săi clienți. Astfel, a fost contactat si - SRL T in vederea recuperării autospecialei închiriate, dar după discuția cu reprezentantul - SRL aceasta din urma a transmis către SA referatul înregistrat sub nr. 42/13.11.2007 în care se arata ca autospeciala - staționează din data de 07.11.2007 si ca se dorește continuarea activității prin renegocierea contractului. Se precizează că până la data adresei 42/13.11.2007 - SRL, in pofida profitului realizat si invocat in recurs, nu a făcut nici o plata către - SA A, înregistrând pana la acea data facturi restante, debitul fiind de peste 48.000 RON. Deși recurentul invocă faptul ca - SA A nu ar avea o creanța certa asupra - SRL, nu același lucru rezulta din extrasul de cont editat la 11.12.2007, semnat de către - SRL si necontestat la nici un moment dat. În plus, si lichidatorul Expert a transmis in numele - SA A notificare de plata, notificare rămasa atât fără reacție de contestare a sumelor, cât si fără vreo consecința concretizata în plata facturilor. Arată că facturile neachitate aveau, in parte, la momentul ultimei notificări o vechime de peste 300 de zile.
Lichidatorul creditoarei mai susține că în ce privește buna sau reaua voința manifestată de către recurent, legea insolvenței impune condiții legate de existenta unei creanțe certe, lichide si exigibile, condiții care apreciază că au fost îndeplinite de creanța - SA A asupra debitorului recurent, așa cum sunt acestea definite la art. 3 din Legea 85/2006.
În ce privește motivele de recurs invocate de către debitorul recurent, lichidatorul creditoarei consideră că ele nu trebuie sa impieteze asupra derulării procedurii, atâta timp cat potrivit art. 34 din Legea 85/2006 "judecătorul sindic va desemna un administrator judiciar.sau lichidator provizoriu", iar situația creata prin desemnarea d-nei, fost prestator de servicii de contabilitate, nu poate fi imputata judecătorului-sindic, care nu avea cunoștința de calitatea avuta de aceasta la debitorul recurent la momentul pronunțării sentinței de deschidere a procedurii, considerând că această incompatibilitate poate fi remediată.
Analizând actele și lucrările dosarului, în baza art. 304 și 304 Cod procedură civilă, raportat la motivele de recurs invocate și la apărările părților, Curtea constată și reține că recursul formulat de debitoarea - SRL este neîntemeiat și urmează a fi respins în baza următoarelor considerente:
La fond, cu ocazia judecării cererii de declanșare a procedurii, debitoarea nu a depus contestație, în cuprinsul căreia să dovedească o altă stare de fapt decât cea susținută și probată de creditoare.
În recurs, la cele trei termene de judecată acordate de instanța de recurs pentru administrarea unor probe relevante în cauză, creditoarea nu a depus la dosar înscrisuri din care ar putea rezulta că societatea nu se află în stare de insolvență sau/și că ar fi achitat debitul față de creditoare, pentru a se putea justifica starea de solvabilitate și eficiență economică a sa.
Facturile emise de către creditoare, debitoarei, datează din anul 2007, ele nu au fost achitate, înregistrându-se un debit de 48.000 ron din care, nici în faza recursului, debitoarea nu a achitat vreo parte.
Administratorul special a mai prezentat documente din care rezultă și un debit către creditori bugetari în cuantum semnificativ.
Apărările formulate prin cererea de recurs nu sunt de natură să ducă la modificarea sau casarea sentinței pronunțate.
În ceea ce privește starea de incompatibilitate a administratorului judiciar ea va fi analizată de judecătorul sindic, în administrarea procedurii, iar în cazul în care se constată că a intervenit și s-a dovedit incidența unei situații prevăzute de lege, ea va fi înlocuită.
Pe fond, față de cele mai sus expuse, apreciind că nu s-au invocat motive care să ducă la casarea sau la modificarea sentinței recurate, Curtea, raportat la disp. art. 312 Cod procedură civilă, va espinge ca nefondat recursul declarat de debitoarea - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1351/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1351/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./17.03.2009
Dact./17.03.2009/2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
