Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 102/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA NR. 102/
Ședința publică din 19.05.2009
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta - SRL T împotriva sentinței civile nr. 1119/PI/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate, și având ca obiect pronunțare hotărâre act autentic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. pentru reclamanta apelantă, av. G în reprezentarea pârâtei intimate, av. pentru pârâta intimată, lipsă fiind pârâta intimată și reprezentantul acesteia av..
Procedura de citare legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, raportat la excepția invocată de către instanță, respectiv excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea cauzei, av. solicită respingerea acestei excepții întrucât acțiunea a fost introdusă înainte de interpretările aduse de art. 2821.proc.civ. Apreciază că tribunalul este competent material să judece prezenta cauză, obiectul fiind o acțiune în constatare și de realizare, urmărindu-se prestația tabulară, fără cheltuieli de judecată.
Av. depune delegație avocațială, arătând faptul că s-a pus în discuție corecta calificare a căii de atac și competența tribunalului și, față de decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, consideră că este corectă calea de atac. Referitor la competența tribunalului, consideră că dacă s-ar afla în recurs, instanța se va pronunța asupra deciziei care este atacată cu recurs și nu cu apel, fără cheltuieli de judecată.
Av. G apreciază că indiferent de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, obiectul cauzei a constat în a se da o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare în baza antecontractului încheiat, deci este evaluabil în bani, iar calea de atac este recursul. Solicită deci respingerea excepției invocate, cu cheltuieli de judecată conform chitanței nr. 222/14.07.2008.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 10049 din 18 octombrie 2007 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea civilă formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtelor, și, a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal societatea - SRL, solicitând casarea sentinței civile ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 227/R din 10 iunie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis recursul formulat de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr. 10049 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare la ribunalul Timiș, Secția Comercială ca primă instanță, a obligat intimații să plătească recurentei suma de 1.143 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Prin sentința nr. 1119/PI/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL T în contradictoriu cu pârâtele, și ca neîntemeiată și a fost obligată reclamanta față de pârâta la 1190 lei cheltuieli de judecată iar față de la 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că acțiunea reclamantei este neîntemeiată în toate capetele sale de cerere, astfel că a respins-
S-a reținut că la data de 19.11.2002 între pârâte în nume propriu și - SRL reprezentată legal prin s-a perfectat convenția sub semnătură privată intitulată "Precontract de vânzare - cumpărare" prin care, pârâtele promitente s-au obligat să vândă promitentei beneficiare suprafața de teren agricol de 14,05 ha fără identificarea acestuia și fără indicarea prețului cu mențiunea că beneficiara promitentă va semna contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică după întabularea în cartea funciară a respectivului teren iar în cazul în care pârâtele se răzgândesc cu privire la obligația de a vinde sau revocă mandatul prin care era împuternicit să procedeze la vânzarea terenului, să ridice titlul de proprietate, să efectueze măsurători cadastrale, să întabuleze în CF respectivul teren, să obțină dovezile de publicitate prevăzute de Legea 54/1998 - vor datora promitentei beneficiare suma de 8000 euro iar dacă aceasta din urmă nu își onora obligațiile asumate prin convenție, va pierde suma de bani achitată vânzătorului.
Potrivit procurii speciale și de administrare, autentificată sub nr. 4239/19.11.2002, rectificată prin încheierea nr.4325/27.11.2002 pârâtele au împuternicit pe numitul ca, în numele lor și pentru ele, să vândă către - SRL suprafețele de 4,50 ha și 9,55 ha teren arabil situat în loc. Nouă jud.T, suprafețe prevăzute în tabelul anexă nr.50 la poziția 43 și respectiv 59, dobândite de pârâte în temeiul Legii nr.1/2000 iar de și prin moștenire. S-a mai prevăzut în această procură clauza potrivit căreia, în cazul în care mandatarul nu va vinde aceste terenuri societății mai sus amintite, va suporta clauza penală prevăzută în antecontractul încheiat între pârâte și societate, caz în care va putea vinde respectivele terenuri oricui va crede de cuviință.
Ulterior, la 11.01.2007 între pârâte, prin mandatar și - SRL reprezentată legal de s-a încheiat convenția sub semnătură privată intitulată " Precontract de vânzare-cumpărare" prin care pârâtele s-au obligat să vândă acestei societăți aceeași suprafață de teren agricol de 14,05 ha, conform titlurilor de proprietate nr.4/83 și 4/84 pentru prețul de 50.758 lei achitat integral la acea dată, actul urmând a fi autentificat ulterior întabulării. vânzătoare s-au mai obligat să restituie promitentei vânzătoare de cinci ori suma prevăzută în respectiva convenție cât și daune moratorii dacă nu vor vinde imobilul contractat.
Văzând procura dată la data de 19.11.2002 mandatarului prin care acesta a fost mandatat să vândă terenul cu datele de identificare din petitul acțiunii către - SRL, se poate lesne observa că nu există nici o mențiune cu privire la preț pentru vânzarea terenului altei persoane decât societății sus-indicate, contrar disp.art.1295 civ. și 1303, 1304 civil potrivit cărora prețul trebuie să fie fixat în bani, determinat sau determinabil, sincer și serios, neîndeplinirea acestor cerințe conducând la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, astfel că, în lipsa prețului, mandatul dat mandatarului este lovit de nulitate, neputând produce efecte juridice față de reclamantă, prețul de 50.758 lei stipulat în antecontractul de vânzare-cumpărare din 11.01.2007 fiind în afara limitelor mandatului și inopozabil pârâtelor.
Pentru considerentele expuse, instanța de fond a reținut că "precontractul de vânzare-cumpărare" încheiat la data de 11.01.2007 nu este opozabil pârâtelor, fiind încheiat de mandatar cu depășirea limitelor mandatului dat acestuia la 19.11.2002, constatare care face de prisos analizarea celorlalte capete de cerere din acțiunea reclamantei.
Cât privește excepția de prematuritate a introducerii acțiunii, invocată de pârâte, instanța a respins-o față de textul art.720 indice 1 pr.civ. care se referă la cereri evaluabile în bani, în speță obiectul cererii îl reprezintă o acțiune în prestație tabulară și de întabulare în CF a dreptului de proprietate.
In temeiul art.274 pr.civ. s-a reținut culpa procesuală a reclamantei care a fost obligată la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta - SRL T, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței apelate și admiterea acțiunii promovate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare apelanta arată că a formulat o acțiune în prestație tabulară împotriva pârâților acțiune respinsă ca neîntemeiată, sentință pe care o consideră netemeinică și nelegală, făcând o greșită interpretare a dispozițiilor art. 1295.civ. 1303, 1304.civ. aplicându-le condițiilor de validitate ale mandatului ca fond și formă juridică.
Astfel, arată apelanta, nu se poate susține că prețul nu a fost fixat în bani, nu a fost determinat sau determinabil din moment ce din contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu mandatatul reiese contrariul. Neîndeplinirea cerințelor reglementate de disp.art. 1295, 103, 1304.civ. nu duc la nulitatea absolută a mandatului.
Se mai arată că nu se poate reține nici faptul că antecontractul de vânzare cumpărare nu este opozabil pârâtelor intimate și nici depășirea mandatului deoarece nu a fost motivat în acest sens.
În ceea ce privește răspunsul la interogatoriu dat de către pârâta în fața instanței de judecată prin care arăta că este de acord cu admiterea acțiunii, ceea ce include și recunoașterea validității mandatului, instanța de fond nu a ținut cont de această probă administrată, ci a luat în vedere considerentele ulterioare ale acesteia, sens în care acțiunea ar fi trebuit să se admită parțial.
Legalitatea și validitatea unui mandat de înstrăinare bun imobil este reglementată de disp.art. 1536, 1537.civ. texte de lege ce nu au fost încălcate în speță.
Pârâta intimată - a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală și se bazează pe o apreciere corectă a probatoriului administrat în cauză, cât și a dispozițiilor legale avute în vedere.
Apelanta susține în mod cu totul neîntemeiat că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 1295 din Codul civil, ale art. 1303 și 1304 din Codul civil, întrucât nu au fost respectate dispozițiile menționate mai sus nici în ceea ce privește forma actelor încheiate, nici în ceea ce privește fondul acestora și nici în ce privește executarea mandatului dat.
Astfel, susținerea apelantei, că a fost determinat prețul, nu este adevărată, din moment ce acest lucru nu reiese din actele depuse la dosarul cauzei, fiind încălcate dispozițiile legale menționate mai sus.
In mod corect s-a stabilit de către instanța de fond că antecontractul de vânzare-cumpărare nu este opozabil pârâtelor și că mandatul a fost depășit, din moment ce acest mandat face referire la terenul din localitatea și nu la cel din localitatea.
În ceea ce privește interogatoriul dat, pârâta intimată arată că în mod corect a reținut instanța de fond precizările ulterioare privind starea în care se aflam la acea dată, dovedită cu acte medicale, cât și presiunile exercitate de reprezentanții reclamantei asupra sa.
Astfel, poziția sa a fost exprimată de către apărătorii săi, în întâmpinările depuse, respectiv în sensul respingerii acțiunii reclamantei, apărători care și-au menținut poziția, însă s-a profitat de starea sa psihică la acel termen de judecată la care reclamanta a solicitat interogatoriul său.
Se arată că acțiunea reclamantei nu poate fi admisă în parte, din moment ce dreptul său de proprietate este în devălmășie cu a celorlalte pârâte, care au doar calitatea de moștenitoare, nefiind stabilite ca moștenitoare în baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești, pârâta intimată fiind chemată și ca moștenitoare, neavând această calitate, după defuncta.
În ceea ce privește susținerea apelantei că nu ar fi fost încălcate dispozițiile art. 1536 și 1537 din Codul civil, nu este adevărată, fiind combătută de ceea ce prevede acest mandat.
În cauză a formulat întâmpinare și pârâta intimată, solicitând respingerea apelului și obligarea apelantei la cheltuieli de judecată.
În ședința publică din data de 28.04.2009, Curtea a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului în soluționarea cauzei, raportat la dispozițiile art. 1 pct.1 și art. 2 pct.1 lit.a proc.civ. cât și la dispozițiile Deciziei nr. 32 din 09.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ținând seama de caracterul evaluabil în bani al acțiunii formulate de reclamanta - SRL privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare asupra unor imobile.
Raportat la Decizia nr. 32 din 2008, având în vedere că valoarea litigiului este 50.758 Ron înscrisă în precontractul de vânzare-cumpărare invocat prin acțiunea formulată care urma să fie avută în vedere la pronunțarea hotărârii care să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare, competența de soluționare în primă instanță a cauzei revine Judecătoriei Timișoara.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 297 alin.2 proc.civ. Curtea urmează să admită apelul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 1119/PI/18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, să anuleze hotărârea apelată și să trimită cauza spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Timișoara, jud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în Municipiul T,-, cam.11, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 1119/PI/18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate domiciliată în T,-,.B,.3,.8, domiciliată în T,-,.14,.B,.6, jud. T și domiciliată în T,-,.A,.1, jud.
Anulează hotărârea apelată.
Trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Timișoara, jud.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.05.2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
RED./18.06.2009
TEHNORED./18.06.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
PREȘEDINTE:
Se comunică: - 4 ex. - - SRL
-
-
-
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar
