Spete pretentii comerciale. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA Operator 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA COMERCIALĂ

Dosar nr-

DECIZIA NR. 101/

Ședința publică din 19.05.2009

PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu

JUDECĂTOR 2: Mircea Boar

GREFIER: - -

S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta - SA Târgoviște împotriva sentinței comerciale nr. 1688/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata - DISTRIBUȚIE SA - UNITATEA TERITORIALĂ Reșița, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind pârâta apelantă.

Procedura de citare legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că la dosar s-a depus timbrul judiciar în cuantum de 4,1 Ron.

Reprezentantul reclamantei intimate depune note scrise.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului

solicită respingerea apelului, menținerea sentinței apelate în sensul obligării pârâtei la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată din prima instanță.

CURTEA

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 1688/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cât și excepția prematurității introducerii acțiunii, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Distribuție - Reșița împotriva pârâtei Târgoviște, a fost obligată pârâta Târgoviște să plătească reclamantei suma de 136.204,24 lei cu titlu de pretenții reprezentând penalități de întârziere și la plata sumei de 3981 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond constatat că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr- din 22.04.2008 reclamanta Distribuție Reșița a chemat în judecată pârâta Tîrgoviște, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 136.204,24 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate conform contractelor de execuție lucrări anexate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Debitoarea pârâtă nu a achitat suma datorată și a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii pe cale de excepție invocând lipsa calității procesuale active a reclamantei și prematuritatea introducerii acțiunii iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că reclamanta Reșița nu are personalitate juridică având în vedere că ambele contracte au fost încheiate de Societatea Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice " " cu sediul în Actele anexate cererii nu probează ca procedura concilierii ar fi fost inițiată sau îndeplinită, notificarea invocată nu e datată și înregistrată, lipsind și dovada că a fost comunicată destinatarului.

Pe fondul cauzei s-a menționat că, lucrările pentru care se invocă întârzierea în finalizare nu au fost executate în termenul convenit ca urmare a culpei exclusive a beneficiarului și a neîndeplinirii obligației asumate prin clauza de la art. 131 și 132 din contractele enunțate. Obligațiile enunțate în textul contractelor de execuție nu au fost respectate de beneficiar iar executantul a finalizat lucrarea în lipsa lor, pe costuri proprii. Reclamanta nu a prezentat executantului nici o autorizație sau aviz pentru lucrările ce urmau a fi îndeplinite și nu și-a îndeplinit nici obligațiile prevăzute în art. 13.4 din contracte. Astfel pârâta a întâmpinat dificultăți în obținerea acordului scris al fiecărui proprietar pentru executarea lucrării, lipsa metodologiei și procedurii de predare materialelor demontate, erori existente în proiectul de execuție, program redus de întrerupere a rețelei de alimentare cu energie electrică pentru rețeaua ce se dorea reabilitată față de necesitățile decurgând din graficul de execuție.

S-a arătat că reclamanta a interpretat abuziv clauzele contractuale înțelegând să rețină pârâtei suma de 152.821 lei din prețul total contractual al execuțiilor precum și garanțiile de bună execuție ce trebuiau restituite după recepția finală până în momentul compensării sau achitării facturilor invocate în cererea introductivă.

Pârâta a solicitat efectuarea expertizei în materie electro-energetică

Din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei instanța de fond a reținut că între reclamanta Distribuție Reșița și pârâta Tîrgoviște s-au încheiat contractele pentru execuție lucrări nr. 380/29.08.2006 și nr. 382/29.08.2006 având ca obiect executarea și finalizarea lucrărilor L 573/205 și L 611/2005 privind modernizarea 0,4 kv zona 7415 și zona 7396 Cozia.

Potrivit art. 23.1 din contracte " în cazul în care din vina sa exclusivă executantul nu reușește să-și îndeplinească obligațiile asumate prin contract, achizitorul are dreptul de a deduce din prețul contractului, ca majorare de întârziere, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală de 0,1% /zi din valoarea neexecutată".

Deoarece pârâta a finalizat cu întârziere lucrările, la data de 28.11.2007, iar calificativul menționat pe procesul - verbal de recepție a lucrărilor nr. 10744/11.12.2007 a fost " " ( filele 123 - 124 dosar), reclamanta a emis conform art. 23.1 din contracte facturile nr. 8x-/10.01.2008 și 8x-/10.01.2008 pentru penalitățile de întârziere de 0,1% pe zi.

S-a arătat că pârâta a refuzat să achite sumele aferente facturilor de 87.625,61 lei și respectiv 48.578,63 lei.

S-a menționat că reclamanta a notificat și convocat pârâta la concilierea directă pentru data de 10.03.2008 (fila 107 dosar) când s-a întocmit procesul - verbal de conciliere (fila 112 dosar) pe care reprezentanții pârâtei au refuzat să-l semneze.

Întrucât debitoarea pârâtă nu a achitat suma de 136.204,24 lei aferentă celor două facturi reclamanta a promovat acțiunea în pretenții la data de 22.04.2008.

S-a reținut că excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare sunt neîntemeiate și fără suport real probator deoarece concilierea prealabilă s-a realizat iar cererea introductivă a fost legal formulată de reprezentantul Distribuție Reșița care în baza fișei postului și împuternicirii legale semnează actele de sesizare a instanțelor de judecată în care este parte societatea.

Constatând că reclamanta are calitate procesuală activă, acțiunea nu a fost prematur introdusă iar lucrarea s-a realizat cu întârziere, instanța a respins cererea pârâtei pentru efectuarea unei expertize de specialitate în materie electro - energetică apreciind că această probă nu este concludentă și pertinentă în raport cu obiectul cauzei.

Instanța a reținut că reclamanta a dovedit că lucrarea a fost realizată cu întârziere și recepționată cu calificativul " nesatisfăcător" din culpa exclusivă a pârâtei, astfel că acțiunea acesteia a fost apreciată ca fiind întemeiată.

Văzând și dispozițiile art. 1073 cod civil și art. 274 Cod pr.civilă, instanța a respins excepțiile invocate de pârâta debitoare, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta la plata sumei de 136.204,24 lei cu titlu de pretenții reprezentând penalități de întârziere și la plata sumei de 3981 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta - SA Tîrgoviște, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în scopul administrării probatoriului solicitat în materia expertizei electro-energetică.

În motivare se arată că sentința de fond a încălcat dreptul fundamental la apărare al pârâtei, întrucât la termenul pronunțării acesteia, la dosarul cauzei s-a depus din partea apărătorului ales o cerere de amânare întrucât prezența la cele două instanțe nu se putea realiza concomitent.

Ceea ce este mai grav pentru încălcarea acestui drept îl reprezintă refuzul de a permite pe cheltuiala pârâtei exclusiv a efectuării unei expertize în materia electro-energetică, întrucât aceasta avea să lămurească dacă vinovăția și răspunderea contractuală erau justificate, pentru a fi obligată la plata penalizărilor solicitate în cerere.

Ori în cazul de față reclamanta avea următoarea situație, reclamanta deși nu a achitat în întregime facturile de execuție ale lucrării, motivând refuzul de faptul că a dedus aceste sume cu titlu de penalități, în prezent prin "mărinimia instanței de fond" nu doar că nu le va achita "dar va obține prin execuția sentinței ca și titlu executoriu" o dublă compensație.

În ce privește excepțiile invocate și respinse, se arată că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale active a societății - DISTRIBUȚIE &AJNTA.T Resița întrucât după cum s-a precizat obiectul pretenției întemeiat în probațiune pe contractele de execuție lucrări editate sub nr. 380/29.08.2006, respectiv 382/29.08.2006 în care la articolul 1 se prevăd ca părți contractante: SA SA și SA

Forma descentralizata de organizare a reclamantei nu putea acoperi lipsa calității procesuale: reprezentantul legal declarat și semnatar al cererii de chemare în judecată nu este cel din contractele enunțate, iar ștampilele aplicate pe contractele încheiate nu corespund celor din înscrisurile anexate acțiunii în pretenții, motiv suficient ca pârâta apelantă să aprecieze că există o depășire de atribuțiuni.

Excepția prematurității introducerii acțiunii prin nerespectarea sau încălcarea dispozițiilor prevăzute în art. 720 ind.1 proc.civ. ce stabilesc:

" - în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

În scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându.-i în scris pretențiile sale si temeiul lor legal. precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin, telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.

Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin.2

S-a susținut că nici un act din dosarul de fond sau comunicat pârâtei apelante nu probează că procedura concilierii ar fi fost cel puțin inițiată dacă nu îndeplinită, actele depuse de reclamantă sunt "pro causa".

Este cert că instanța de fond nu a înțeles decât să acopere prin sentința atacata omisiunile și inadvertențele reclamantei în redactarea corespondentei de conciliere prealabilă în înțelesul art. 720 indice 1.proc.civ.

Cât de clar poate sa mai fie faptul că notificarea de conciliere directă invocată, nu este datată și nici înregistrată, mai mult de atât lipsește însăși dovada care să asigure fără echivoc comunicarea ei la destinatar (confirmarea poștală semnată și stampilată).

Reclamanta intimată Distribuție Unitatea Teritorială Reșița a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului a nefondat și menținerea sentinței atacată ca temeinică și legală.

În motivare se arată că instanța de fond nu a încălcat în nici un fel dreptul de apărare al paratei-apelante, aceasta fiind legal citată, comunicându-i-se toate actele si documentele depuse de către societatea reclamantă, asigurându-i-se liberul acces la dosarul cauzei.

S-a arătat că datorită culpei exclusive a pârâtei, lucrările care au făcut obiectul contractelor de execuție nr. 380/29.08.2006 si nr. 382/29.08.2006, au fost finalizate cu întârziere, dovadă fiind actele si documentele depuse de către reclamanta intimată pe parcursul judecării pe fond a cauzei, iar în conformitate cu clauzele stipulate în contracte este îndreptățită la penalități de întârziere, urmând ca regularizarea plăților la contract să fie efectuată după rămânerea definitiva a sentinței pronunțate în acest dosar.

Pe marginea excepției lipsei capacității procesuale active a - DISTRIBUȚIE SA - RESITA, invocată de pârâtă, se arată faptul că societatea reclamantă a trecut printr-un proces de divizare în cursul anului 2007, având ca urmare divizarea - SA în doua societăți distincte și anume: - Energie SA și - Distribuție SA, aceasta din urma, având sediul social principal în municipiul T,--5, înmatriculată în Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș sub nr. de ordine J-, sediul social secundar în Resita, Bd. - nr. 42. Această societate comercială este succesoarea - SA (societate care nu mai exista) în materie de distribuție a energiei electrice.

În replică Ia afirmațiile pârâtei referitoare la faptul că reprezentantul legal al societății reclamante, semnatar al cererii de chemare în judecată nu ar fi cel care a semnat contractele încheiate, învederează că acele contracte au fost încheiate pentru RESITA, actualmente RESITA ca beneficiară a lucrării, liniile pentru care s-au efectuat lucrările respective aflându-se în zona gestionată de către aceasta din urma. Reprezentantul RESITA, ca și împuternicit al - DISTRIBUȚIE SA, al Directorului General, a semnat în mod legal acțiunea adresată instanței.

Reclamanta intimată arată că societatea a încercat concilierea directă prevăzută de art. 720 indice 1.proc.civ. convocând-o pe pârâta - SA, în virtutea prevederilor articolului menționat, pentru data de 10.03.2008. Menționează faptul că notificarea și convocarea la conciliere directă a fost expediată de către intimată, prin fax, la data de 08.02.2008. deci cu 30 de zile înainte de data fixată pentru conciliere dovada acestor afirmații a făcut-o cu actele și documentele depuse la dosarul de fond odată cu răspunsul la întâmpinare. Reprezentanții pârâtei s-au prezentat la termenul fixat dar, în urma discuțiilor avute cu reprezentanții intimatei, nu s-a putut ajunge la un consens, reprezentanții - SA, refuzând semnarea procesului verbal de conciliere.

Examinând apelul declarat de pârâta - SA prin prisma motivelor de apel invocate, a dispozițiilor art. 295 al.1 proc.civ. cât și din oficiu, se reține că este neîntemeiat urmând să fie respins pentru următoarele considerente:

În mod nejustificat pârâta apelantă - SA a susținut că instanța de fond i-a încălcat dreptul fundamental la apărare întrucât la data pronunțării hotărârii s-a depus la dosar din partea apărătorului ales o cerere de amânare având în vedere că prezența la cele două instanțe nu se putea realiza concomitent.

Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 156 al.1 proc.civ. "Instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată".

Prin încheierea ședinței publice din data de 19 mai 2008 prima instanță a încuviințat cererea de amânare formulată de reprezentantul pârâtei - SA Târgoviște, avocat constatând întemeiată cererea de amânare formulată de reprezentantul pârâtei care în perioada 28 aprilie - 30 mai s-a aflat în concediu de odihnă, astfel că în mod justificat a fost respinsă cea de a doua cerere de amânare a cauzei depusă de pârâtă la dosar pentru termenul din data de 20 octombrie 2008.

Luând în discuție în conformitate cu dispozițiile art. 137 al.1 proc.civ. excepțiile lipsei calității procesuale active a Distribuție Reșița și a prematurității introducerii acțiunii prin încălcarea dispozițiilor art. 7201.proc.civ. invocate de pârâta apelantă, se reține că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, reprezentantul Reșița, ca și împuternicit al Distribuție, al Directorului General, a semnat în mod legal acțiunea adresată instanței, dovada fiind Decizia de numire în calitate de inginer șef al Reșița nr. 287/09.05.2007, a domnului inginer și Decizia de încredințare a Unității Teritoriale Reșița nr. 258/04.05.2007, fișa postului (anexa la Contractul individual de muncă nr. -) precum și anexa 1.5, în care se specifică în mod clar atribuțiile pe care le are inginerul șef.

În mod corect prima instanță a reținut că acțiunea reclamantei nu a fost prematur introdusă întrucât aceasta a încercat concilierea directă pentru data de 10.03.2008.

Reclamanta a notificat și convocat pârâta la conciliere directă pentru data de 10.03.2008 (fila 107 dosar) când s-a întocmit procesul verbal de conciliere (fila 112 dosar) pe care reprezentantul pârâtei - SA a refuzat să-l semneze.

Raportat la cererea pârâtei pentru efectuarea unei expertize de specialitate în materie electro-energetică, în mod corect prima instanță a apreciat că această probă nu este concludentă și pertinentă în raport cu obiectul cauzei și cu înscrisurile de la dosar.

Datorită culpei exclusive a pârâtei lucrările care au făcut obiectul contractelor în discuție nr. 380/29.08.2006 și nr. 382/29.08.2006 au fost finalizate cu întârziere, la data de 28.11.2007, iar calificativul menționat pe procesul-verbal de recepție a lucrărilor nr. 10744/11.12.2007 a fost "" (filele 123 - 124 dosar), reclamanta a emis conform art. 23.1 din contracte facturile nr. 8x-/10.01.2008 și 8x-/10.01.2008 pentru penalitățile de întârziere de 0,1 % pe zi.

Întrucât debitoarea pârâtă nu a achitat suma de 136.204,24 lei aferentă celor două facturi reclamanta a promovat acțiunea în pretenții la data de 22.04.2008.

Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 296.proc.civ. Curtea urmează să respingă apelul declarat de pârâta - SA Târgoviște, împotriva sentinței comerciale nr. 1688/20.oct.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - DISTRIBUȚIE SA - UNITATEA TERITORIALĂ Reșița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de pârâta - SA cu sediul în Târgoviște, Calea Câmpulung nr. 121, jud. D, împotriva sentinței comerciale nr. 1688/20.oct.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - DISTRIBUȚIE SA - UNITATEA TERITORIALĂ Reșița, cu sediul în T,--5 și sediu secundar în Reșița, B-dul -.- nr. 42, jud. C-

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 19.05.2009.

PRESEDINTE, JUDECĂTOR,

GREFIER,

RED.//17.06.2009

TEHNORED./17.06.2009

PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL C-

PREȘEDINTE:

Se comunică: - 2 EX.: - - SA

- - DISTRIBUȚIE SA - UNITATEA TERITORIALĂ Reșița

Președinte:Maria Ofelia Gavrilescu
Judecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Timisoara