Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 106/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 106/A-
Ședința publică din 13 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu JUDECĂTOR 2: Dumitru
-, judecător
- -, judecător
-, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în complet de divergență, apelul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în Rm. V,-, Bl. 7,. 1, 32, județul V împotriva sentinței nr. 921/24.06.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat, din B, sector 4,-, -.4,. 38.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanta-pârâtă SC SA prin avocat C-tin, în baza delegației de substituire de la dosar și intimatul- pârât prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat legal prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a dispoziției de plată nr.60/2009, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 5,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului- reclamant, având cuvântul, arată că potrivit dispozițiilor art.257 alin.2 pr.civ. la instanțele de fond, părerile vor trebui totdeauna motivate, înainte de judecarea divergenței, iar în speță, părerile nu sunt motivate, astfel că este un motiv de nulitate a hotărârii.
Curtea apreciază că dispozițiile art.257 alin.2 pr.civ. nu sunt aplicabile căii de atac a apelului și precizează că problema în divergență se referă la modul în care este exprimat obiectul solicitării reclamantului, în sensul că, într-o opinie, se apreciază că operațiunea, asupra căreia se va exercita controlul de către expert, nu este precis determinată, așa cum dispune art.136 (1) din Legea nr.31/1990 republicată. Ca atare, s-a solicitat părților să pună concluzii și asupra acestui aspect, odată cu concluziile asupra apelului.
Av. având cuvântul pentru apelanta-pârâtă SC SA, susține oral apelul așa cum este formulat în scris, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și pe fond respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată.
Av. având cuvântul pentru intimatul- reclamant, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică, arătând că art.136 instaurează o modalitate particulară de exercitare a dreptului de control al acționarului asupra societății. Acest drept se exercită fără o hotărâre a instanței de judecată și este o reglementare dată pentru situația în care acționarul minoritar vine în conflict cu acționarul majoritar. acest mod particular de control, textul stabilește și o limită pentru ca acționarul să nu-și exercite dreptul abuziv, astfel că obiectul expertizei îl va constitui anumite operațiuni determinate, deci nu întreaga gestiune a societății.
În speță, au cerut să fie verificate numai o parte a gestiunii, cea care vizează folosirea fondurilor obținute ca urmare a celor două majorări ale capitalului social, respectiv 28.05.2008 și 20.08.2008, deci, nu întreaga gestiune a societății, așa cum s-a înțeles, astfel că, solicitarea se încadrează în prevederile acestui articol. Nu au putut indicat operațiunile și actele pe care trebuie să le examineze expertul, deoarece nu au știut care sunt acele operațiuni și de aceea au și solicitat această expertiză.
Precizează că vor solicita cheltuielile de judecată, pe cale separată.
CURTEA
Deliberând, asupra apelului de față:
Constată că prin cererea înregistrată la 1 aprilie 2009, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SA Rm.V ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună desemnarea unui expert în temeiul art.136 din Legea nr.31/1990.
În motivarea cererii, întemeiată pe textul sus-menționat, reclamantul a solicitat ca expertul să analizeze operațiunile din gestiunea societății și să întocmească un raport privind modul de utilizare a fondurilor obținute în urma celor două majorări de capital, efectuate în cursul anului 2008, respectiv în 28.05.2008 și 20.08.2008.
Astfel, a precizat că este acționar al intimatei, deținând un pachet de acțiuni reprezentând 24,69% din capitalul social al societății, societate care și-a majorat, în mod nejustificat, capitalul social, prin două decizii, respectiv nr.1/28.05.2008 și nr.2/20.08.2008.
Aceste majorări se impun a fi verificate sub aspectul modului de folosire a fondurilor, având în vedere refuzul cu privire la informarea acționarilor, societatea dând dovadă de rea-credință prin neaducerea la cunoștința acestora a documentelor privind modul de gestionare a activității societății, sens în care sunt îndeplinite cerințele textului invocat în susținerea cererii.
În dovedirea cererii, au fost depuse înscrisuri (filele 4-10, 33-61)
Prin întâmpinarea formulată la data de 6 mai 2009, pârâta a solicitat respingerea cererii ca nelegală și netemeinică, pe considerentul că nu îndeplinește condițiile art.136 din Legea nr.31/1990-R, întrucât reclamantul nu precizează operațiunile din gestiunea societății a căror analiză urmează să o efectueze expertul.
De asemenea, a susținut că titularul dreptului de a solicita instanței desemnarea unui expert trebuie să dețină, la data promovării cererii, cel puțin 10% din capitalul social al societății, ceea ce în cauză nu este dovedit.
Un alt aspect, învederat de către pârâtă, se referă la necesitatea precizării punctuale a operațiunilor supuse analizei expertului, precum și că solicitarea desemnării unui expert trebuie să fie exercitată cu bună-credință, or, în cauză, reclamantul a declanșat mai multe acțiuni aflate pe rolul instanței în legătură cu modul de majorare al capitalului social al subscrisei, cu toate că a refuzat să se prezinte la adunările generale, preferând să atace hotărârile adoptate de societate, pe motivul că nu a fost informat în legătură cu cele discutate la ședințele respective, precum și faptul că nu a solicitat niciodată conducerii societății informații cu privire la utilizarea fondurilor obținute din majorările de capital.
În susținere, s-au depus înscrisuri (filele 24-29).
Tribunalul Vâlcea - prin sentința nr.921/24.06.2006 - a admis cererea reclamantului, a desemnat expert pe, în vederea întocmirii raportului privind modul de utilizare a fondurilor obținute, în urma majorărilor de capital social din datele de 28.05.2008 și respectiv 20.08.2008, urmând ca raportul să fie înmânat petentului și predat oficial consiliului de administrație, cenzorilor sau auditorilor interni ai societății, care va include raportul pe ordinea de zi a următoarei adunări generale, onorariul expertului fiind suportat de societatea intimată, precum și încuviințarea expertului observator propus de petent, în persoana expertei.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că reclamantul este acționar al societății pârâte, deținând un procent de 24,69% din capitalul social al societății, astfel că susținerea societății în sensul că, acesta nu deține procentul de 10% necesar formulării cererii, nu este justificată.
S-a mai reținut că, n perioada mai-august 2008, au avut loc două majorări de capital social, conform Deciziei nr.1/28.05.2008, de la 90 mii lei la 135 mii lei și conform Hotărârii nr.1/2008, prin care s-a stabilit majorarea capitalului social cu 365 mii lei, operațiuni ce au fost atacate în instanță de către reclamant, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de pârâtă la filele 24-29 dosar, înscrisuri pe care reclamantul a înțeles să le invoce în susținerea cererii și din care rezultă că la data de 31.12.2008, societatea înregistra o pierdere de 24.306 lei, reținându-se că "acest aspect semnifică o incertitudine referitoare la continuitatea activității în condiții normale"- fila 52, dosar.
Temeiul juridic al cererii îl constituie dispozițiile art.136 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, conform cărora " (1) Unul sau mai mulți acționari reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 10% din capitalul social vor putea cere instanței să desemneze unul sau mai mulți experți, însărcinați să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății și să întocmească un raport, care să le fie înmânat și, totodată, predat oficial consiliului de administrație, respectiv directoratului și consiliului de supraveghere, precum și cenzorilor sau auditorilor interni ai societății, după caz, spre a fi analizat și a se propune măsuri corespunzătoare.
(1^1) Consiliul de administrație, respectiv directoratul, va include raportul întocmit în conformitate cu alin. (1) pe ordinea de zi a următoarei adunări generale a acționarilor.
(2) Onorariile experților vor fi suportate de societate, cu excepția cazurilor în care sesizarea a fost făcută cu rea-credință."
În speță, instanța de fond a reținut că, solicitarea reclamantului este fundamentată pe presupunerea acestuia în sensul utilizării fondurilor obținute de societatea pârâtă, în urma celor două majorări de capital, în detrimentul societății, așa cum s-a susținut și în concluziile orale din ședința publică.
Seriozitatea presupunerilor reclamantului a fost probată cu documentele contabile depus la dosar, din care rezultă că societatea pârâtă, deși, și-a majorat capitalul social, conform celor două decizii amintite anterior, nu a desfășurat o activitate profitabilă, situație expusă pe larg în Raportul auditorului independent din 01.06.2009 -filele 51-53 dosar.
Față de situația de fapt expusă mai sus, instanța a considerat că prezenta cerere este întemeiată și impune efectuarea unei expertize contabile care să identifice destinația fondurilor obținute de societatea pârâtă, ca urmare a majorărilor de capital efectuate conform Deciziilor nr.1 și 2 din 28.05.2008 și respectiv 20.08.2008.
A mai observat instanța de fond că, reclamantul a indicat, în mod concret, operațiunile pe care dorește ca expertul să le verifice, astfel că apărarea pârâtei în sensul respingerii cererii pe considerentul neindividualizării obiectivelor expertizei a fost considerată neîntemeiată.
De asemenea, s-a apreciat că, din interpretarea textului sus-citat, nu rezultă că legiuitorul a urmărit să pună la îndemâna acționarului această procedură, în mod subsidiar, după epuizarea tuturor celorlalte mijloace de informare legală, astfel că împrejurarea arătată de pârâtă în întâmpinare, în sensul că nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi solicitat anterior această informație, nu prezintă relevanță juridică în cauză.
Cu privire la reaua-credință a reclamantului, invocată în întâmpinare, instanța de fond a apreciat că aceasta trebuia dovedită de către cel care o invocă, actele dosarului indicând o altă situație de fapt decât cea expusă de pârâtă în apărare.
Mai mult, cele două hotărâri judecătorești depuse în susținerea întâmpinării, în opinia instanței de fond, nu pot susține teza relei-credințe a reclamantului, atâta timp cât acțiunile formulate de către acesta vizau operațiunile de majorare a capitalului social, iar nu destinația utilizării fondurilor, după majorarea capitalului.
Prin urmare, prin tragere la sorți, a fost desemnat ca expert contabil, expertul, care să întocmească raportul de expertiză cu obiectivele sus-menționate și care va îndeplini atribuțiile imperative ale art.136 din lege.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat apel, în termen legal, de către pârâta SC SA, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în sensul că, în mod greșit, instanța de fond a dispus numirea unui expert care să analizeze operațiunile din gestiunea societății privind cele două majorări de capital social, fără nici un fel de motivare și cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art.261 pct.5 Cod procedură civilă, înlăturând toate apărările subscrisei.
De asemenea, a criticat sentința prin încălcarea dispozițiilor art.136 din Legea nr.31/1990-R, fără a-i pune în vedere reclamantului să precizeze care anume operațiuni din gestiunea societății trebuie analizate de către expertul contabil, mai concret, să indice cu exactitate ce anume operațiuni se impun a fi supuse expertizării, iar nu să admită acțiunea fără ca să fie identificată măcar o singură operațiune supusă analizei expertului, ceea ce face imposibilă executarea unei asemenea lucrări.
Sentința instanței de fond este criticată și pentru încălcarea dispozițiilor art.1361din Legea nr.31/1990-R, care prevede condiția formulării cu bună-credință a cererii de desemnare a unui expert, situație în care tribunalul a ignorat total susținerile pârâtei privind reaua-credință a reclamantului, fără a-și motiva soluția, așa cum s-a arătat anterior.
Mai mult, dacă reclamantul ar fi fost de bună-credință și real interesat de operațiunile societății, trebuia să participe la adunările generale, în care s-au aprobat operațiunile de majorare a capitalului social, ședințe la care ar fi avut posibilitatea să se informeze asupra necesității majorării de capital și asupra modului în care urmau a fi utilizate fondurile obținute din majorare.
Or, reclamantul s-a limitat doar să atace hotărârile și deciziile adoptate de societate, aspect ce dovedește reaua sa credință și alegerea greșită a dispoziției pe care și-a întemeiat cererea de față.
A mai criticat sentința, deoarece este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.23 alin.1 coroborate cu dispozițiile art.24 alin.1 din Ordonanța nr.2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, întrucât instanța de fond nu a stabilit onorariul expertului desemnat cu întocmirea raportului contabil.
Așadar, odată cu desemnarea expertului, instanța de judecată este obligată să stabilească și onorariul cuvenit expertului contabil desemnat cu efectuarea raportului, în caz contrar, societatea fiind expusă solicitărilor de plată a unui onorariu arbitrar solicitat de expertul desemnat.
În consecință, se impune admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și respingerea ca nefondată a cererii reclamantului.
La data de 16 octombrie 2009, intimatul-reclamant a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că articolul în baza căruia a fost promovată cererea sa, are în vedere exercitarea de către acționar, în mod indirect, a drepturilor de control asupra gestiunii societății.
Afirmația apelantei-pârâte cu privire la faptul că instanța nu i-a pus în vedere să precizeze expres operațiunile pe care expertul contabil trebuie să le analizeze este eronată, întrucât instanța de fond nu a dispus verificarea tuturor actelor societății, ci doar a operațiunilor ce decurg din cele două majorări de capital social, așa cum se desprinde din conținutul cererii introductive.
Nici formularea cu rea-credință a prezentei cereri nu a fost dovedită de apelanta-pârâtă, astfel că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a pronunțat sentința apelată.
În sfârșit, s-a mai arătat că neprevederea în conținutul hotărârii a onorariului expertului precum și a condițiilor de plată nu poate constitui, în sine, un motiv de desființare a hotărârii.
Prin încheierea din 16 octombrie 2009, Curtea de Apel Piteștia dispus repunerea cauzei pe rol pentru reluarea judecății în complet de divergență, problema ivită fiind în legătură cu modul în care trebuie exprimat obiectul solicitării reclamantului, în cererile întemeiate pe disp.art.136 din Legeanr.31/1990-
Examinând apelul, prin prisma criticilor aduse, în raport de probatoriul administrat și dispozițiile legale aplicabile în materie, se reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, pornind de la temeiul juridic în baza căruia a fost declanșată cererea intimatului-reclamant, respectiv art.136 alin.1 din Legea nr.31/1990-R, se constată că prima critică este nejustificată, întrucât textul vorbește despre analizareaanumitor operațiuni din gestiuneasocietății, de către unul sau mai mulți experți desemnați de instanță, analizare finalizată printr-un raport ce constituie de fapt o expertiză judiciară de gestiune, așa cum, pe bună dreptate, a fost numită de doctrină.
Expertiza efectuată este, în mod incontestabil, o măsură de protecție a acționarilor și o măsură de informare, cu vocație de control a gestiunii societății comerciale.
Ca atare, judecătorul desemnat cu o asemenea cerere este dator să cunoască reperele pe care trebuie să le aibă în vedere pentru a pune în cumpănă interesul social și interesul legitim al acționarilor de a fi informați și să determine, prin hotărâre, întinderea misiunii și atribuțiilor expertului, iar expertul trebuie să se limiteze la operațiunile de gestiune indicate în hotărârea judecătorului.
În acest sens, este de subliniat că, de regulă, expertiza nu poate să se refere la ansamblul gestiunii,doar, cu unele excepții punctuale, determinate de specificul cauzei, să discute totalitatea actelor de gestiune, ci acționarii care solicită desemnarea expertului trebuie să identifice, în mod concret, prin individualizare, operațiunile care doresc să fie verificate și care se pot situa în anumite intervale de timp.
În speță, din lecturarea conținutului acțiunii introductive rezultă, fără dubiu, că reclamantul a înțeles să învestească instanța de fond prin desemnarea unui expert care să analizeze operațiunile din gestiunea societății pârâte privind modul de utilizare a fondurilor obținute de aceasta ca urmare a celor două majorări de capital, efectuate în 28.05.2008 și respectiv 20.08.2008.
Sub acest aspect, obiectul cererii este concis, precis determinat, referindu-se doar la anumite operațiuni din gestiunea societății, iar nu la ansamblul activității de administrare, așa cum lasă să se înțeleagă apelanta-pârâtă în critica formulată.
Concluzia la care a ajuns instanța de fond este corectă și chiar dacă concis argumentată, nu poate fi alta, în sensul că existența în cuprinsul Legii nr.31/1990-R și a altor dispoziții legale prin care se materializează dreptul la informare și de control individual al acționarilor asupra gestiunii societății, nu este de natură să excludă sau să condiționeze ori să subordoneze controlul exercitat în temeiul art.136 alin.1 din această lege. De aici, rezultă că, solicitarea efectuării unei expertize de gestiune nu este subsidiară, ci este complementară altor mijloace de informare a acționarilor, împrejurare în raport de care acționarilor nu li se poate refuza dreptul de a utiliza acest text, în ipoteza în care nu au fost prezenți la adunările generale prin care s-au adoptat hotărâri cu privire la modul de gestiune și de utilizare a fondurilor societății, pentru a putea fi justificată critica apelantei-pârâte legată de absența reclamantului la ședințele ținute de societate.
Nici critica vizând introducerea cu rea-credință a prezentei cereri de către reclamant nu este justificată, acesta dovedind că are un interes născut și actual, care este, de fapt, interesul legitim de a proteja societatea în care ei au făcut investiții de rezultatele unei gestiuni frauduloase sau neglijente.
Prin urmare, cererea acționarului, de a i se furniza date despre modul în care au fost gestionate mijloacele financiare ale societății, este întocmai cu dispozițiile legale, prin care se materializează dreptul la informare și de control individual al acestuia.
Referitor la ultima critică, privind neprecizarea sumei reprezentând onorariul expert, se constată că, în dispozitivul sentinței atacate, se precizează că onorariul va fi suportat de societatea pârâtă, așa cum dispune art.136 alin.2 din Legea nr.31/1990-R, text care nu stipulează nimic cu privire la obligativitatea fixării onorariului de către instanța de judecată.
De altfel, aceasta nu poate fi considerată o omisiune, care să conducă la schimbarea sentinței, neîncadrându-se în dispozițiile legale ce reglementează calea de atac a apelului, dar și în raport de obiectul cererii care se soluționează într-o procedură grațioasă, caracterizată prin inexistența unui conflict de interese, în sensul că nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, care să fie ținută să respecte dreptul astfel recunoscut.
Față de considerentele expuse, Curtea, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.31/1990-R, urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge, apelul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în Rm. V,-,.7,.1, camera 32, județul V, împotriva sentinței nr.921/24.06.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat, din B, sector 4,-, -.4,.38.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
- - - -
Grefier,
-
Red.IB/25.11.2009
EM/4 ex.
Jud.fond
OPINIE
Considerăm că soluția dată acestei căi de atac este aceea de a admite apelul și de a modifica sentința în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.
Argumentele acestei soluții sunt regulile de drept și conținutul cererii reclamantului de învestire a tribunalului.
Împrejurările litigiului
Reclamantul, acționar al pârâtei SC SA, deținând un pachet de acțiuni reprezentând 24,69% din capitalul social al acesteia, a învestit tribunalul cu cererea de autorizare a unui expert să analizeze operațiunile din gestiunea societății pârâte cu privire la modul de utilizare a fondurilor obținute de SC SA în urma celor două majorări de capital efectuate în cursul anului 2008, respectiv 28.05.2008 și 20.08.2008.
II.Dreptul aplicabil
Potrivit dispozițiilor art.136 alin.1-3 din Legea nr.31/1990,acționarii reprezentând cel puțin 10% din capitalul social vor putea cere instanței să desemneze unul sau mai mulți experți însărcinați să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății și să întocmească un raport care să le fie înmânat. onorariile experților fiind suportate de societate.
III.Judecata
Din regula mai sus arătată rezultă că acționarii reprezentativi nu pot solicita efectuarea unei expertize asupra întregii gestiuni și nici asupra unui procent din gestiune, de exemplu 15%, 25%, etc. ci pot solicita verificarea unor operațiuni concrete din gestiunea societății.
În speță, reclamantul a solicitat să se efectueze expertizarea unui procent din gestiunea societății, respectiv acel procent de majorare a capitalului social efectuat la 28.05.2008 și 20.08.2008.
Este adevărat că reclamantul nu a solicitat să efectueze expertizarea unui procent din capitalul social, ci expertizarea modului de gestiune a majorării de capital social. Indiferent cum am formula, sub aspect stilistic cererea, tehnic o astfel de cerere a reclamantului nu este altceva decât o învestire a instanței cu desemnarea unui expert de a verifica modul de gestionare al unui procent din capitalul social.
În opoziție, legiuitorul permite acționarului reprezentativ să solicite verificarea de către un expert a uneia sau mai multor operații concrete.
Pentru aceste motive, considerăm că apelul este fondat și că, în consecință, ar trebui admis și pe fond respinsă cererea ca neîntemeiată.
JUDECĂTOR 4: Polixenia
-
08.12.2009
Red.DV
EM/4 ex.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Constantina Duțescu, Polixenia
