Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 1175/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1175
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe recurent SC SRL și pe intimat BANCA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE-SUCURSALA V, având ca obiect alte cereri, recurs declarat împotriva sentinței nr. 812 din 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru intimată, lipsă fiind reprezentantul legal al recurentei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, formulat în termen iar recurenta a depus cerere de amânare pentru angajare apărător.
Av. pentru intimată depune delegație de reprezentare a acesteia și solicită respingerea cererii de amânare și precizează că există un mandat de reprezentare a recurentei și nu exista la dosar nici o dovada a rezilierii contractului de reprezentare.
Având în vedere că cererea de amânare nu a fost temeinic justificata, față de disp. art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța respinge cererea de amânare formulată de recurentă.
Interpelat de instanță, av. pentru intimată precizează că nu are alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul cu privire la recurs.
Av. pentru intimată solicită admiterea recursului, modificarea sentinței primei instanțe în sensul restituirii cuantumului taxei judiciare de timbru sau macar a Jd in această taxă datorită situației speciale (recurenta se afla în insolvență), în baza disp. art. 21 alineat 3 din legea taxelor de timbru. Învederează instanței că tranzacția între părți a intervenit la al 4 lea termen de judecată, când prima zi de înfățișare nu se realizase încă. Depune concluzi scrise.
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința civilă nr. 812/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în temeiul art. 247 alin. 1 Cod procedură civilă s-a luat act că reclamanta de a renunțat la însuși dreptul pretins și în consecință a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta de împotriva pârâtei - Generale Sucursala A fost respinsă cererea pârâtei vizând cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 246 alin. 1 reclamanta poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal, fie prin cerere scrisă.
În caz de renunțare la însăși dreptul pretins, instanța dă o hotărâre prin care respinge cererea în fond și va hotărî asupra cheltuielilor.
Renunțarea la drept se poate face în ședință sau prin înscris autentic(art.247 al.1 și 3).
În speță, reclamanta a renunțat la însuși dreptul pretins prin declarația autentificată sub nr.603/3 aprilie 2009.
În consecință, instanța a luat act de renunțarea la însăși dreptul pretins și a respins pe fond acțiunea reclamantei.
Instanța a respins cererea de cheltuieli de judecată, deoarece părțile au renunțat expres la acestea prin art. III, pct.6 din tranzacția ce constituie fundamentul renunțării la drept.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât prin dispozitivul hotărârii recurate instanța s-a pronunțat doar cu privire la cererea de cheltuieli de judecată și a omis să se pronunțe și cu privire la cererea de restituire a taxei judiciare de timbru achitate, cerere formulată prin răspunsul la întâmpinarea de la fila 147 vol. I dosar fond și care viza suma totală de 20.686,25 lei. Inițial a solicitat reducerea taxei la 1000 lei cum fost achitată inițial și restituirea în consecință a diferenței de 20.686,25 lei.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea 146/97.
În susținerea cererii a depus certificatul de grefă care atesta existența dosarului de insolvență a recurentei pe rolul Tribunalului Vaslui. Poziția lor a fost susținută și de BRD -.
În subsidiar solicită instanța să aplice dispozițiile art. 23 alin. 2 ind. 1 din Legea 146/97 și să restituie măcar din valoarea taxei achitate, reținând că a intervenit împăcarea părților după prima zi de înfățișare.
În recurs nu au fost administrate alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Criticile formulate de recurentă vizează, în esență, nepronunțarea instanței cu privire la solicitarea sa vizând restituirea taxei judiciare de timbru achitată în prezenta cauză.
Potrivit art. 23 alin. 3 din Legea 146/1997 dreptul de a solicita restituirea se poate exercita în termen de un an de la data nașterii sale, alin. 4 al aceluiași text menționând despre necesitatea formulării cererii de restituire în fața instanței judecătorești la care s-a introdus cererea sau acțiunea.
În fața instanței de fond, la termenul de judecată din data de 15.06.2009 a fost depusă declarația autentificată sub nr. 603/3.04.2009 a și prin care reclamanta a renunțat la însuși dreptul pretins în cauza ce face obiectul dosarului nr-, cât și tranzacția încheiată de părți prin care convin să mai multe litigii, între care figurează și cel pendinte. S-a precizat că nu se solicită cheltuieli de judecată. Asupra tuturor acestor aspecte instanța a luat act prin dispozitivul sentinței nr. 812/15.06.2009 a Tribunalului Vaslui.
Ulterior prin cererea înregistrată la 16.06.2009 (fila 25 dosar fond) prin reprezentant legal, solicită restituirea sumei reprezentând contravaloarea taxelor de timbru achitate întrucât cauza rămas fără obiect ca efect a contractului de tranzacție din 03.04.2009 ce se află la dosar.
Față de cele anterior expuse Curtea reține nefondată critica recurentei, judecătorul având obligația să se pronunțe numai asupra obiectului cererii deduse judecății, conform dispozițiilor art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă.
În aceste condiții cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată după ce instanța s- pronunțat nu mai putea constitui obiect de cenzură al instanței care se dezinvestise deja de soluționarea pricinii. Urmează ca recurenta să aibă în vedere dispozițiile art. 23 alin 3 și 4 din Legea 146/1997 în efectuarea acestui demers.
Astfel, în cauză nu este operant motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă situație în care urmează a fi respins recursul declarat de prin reprezentant legal împotriva sentinței nr. 812/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui care va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de prin reprezentantul său legal împotriva sentinței nr. 812/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
16.10.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Liliana Palihovici
