Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 120/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 120
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 3: Grapini
Grefier
Pe rol, pronunțarea asupra contestațiilor în anulare formulate de contestatorii și, ambii cu domiciliul în com. Șcheia,-, jud. împotriva deciziei nr. 1556 din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Dezbaterile asupra contestațiilor au avut loc în ședința publică din 21 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 28 ianuarie 2010.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra contestațiilor în anulare de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, contestatorul a solicitat anularea deciziei nr.1556 din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
În motivare, contestatorul a arătat că instanța de recurs nu a examinat motivele de recurs invocate cu privire la:
- nerespectarea de către prima instanță a deciziei nr.1063/18.10.2008 a Curții de Apel Suceava, referitoare la completarea probatoriului pentru stabilirea în concret a răspunderii materiale potrivit art.138 al.1 lit.a,c,d și e din Legea nr.85/2006, ca urmare a analizei elementelor constitutive ale răspunderii civile delictuale.
- împrejurarea că recurentul nu a fost cercetat penal în dosar nr.345/P/2008 pentru evaziune fiscală, deci expertiza contabilă efectuată în acel dosar nu îi este opozabilă
- împrejurarea că recurentul nu a fost înștiințat de controlul efectuat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S în luna septembrie 2006 și că nu a luat cunoștință de existența actului de control decât cu o zi înainte de termenul fixat pentru judecarea recursului.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art.318 al.1 teza a II a Cod proc. civilă.
Împotriva deciziei nr.1556 din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a formulat de asemenea contestație în anulare recurentul înregistrată sub nr-, invocând neexaminarea de către instanța de recurs a motivelor de recurs privind:
- nerespectarea de către prima instanță a deciziei nr.1063/18.10.2008 a Curții de Apel Suceava, referitoare la completarea probatoriului pentru stabilirea în concret a răspunderii materiale potrivit art.138 al.1 lit.a,c,d și e din Legea nr.85/2006, ca urmare a analizei elementelor constitutive ale răspunderii civile delictuale.
- împrejurarea că recurentul nu a fost cercetat penal în dosar nr.345/P/2008 pentru evaziune fiscală, deci expertiza contabilă efectuată în acel dosar nu îi este opozabilă
- împrejurarea că recurentul nu a fost înștiințat de controlul efectuat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S în luna septembrie 2006 și că nu a luat cunoștință de existența actului de control decât cu o zi înainte de termenul fixat pentru judecarea recursului.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art.318 al.1 teza a II a Cod proc. civilă.
Recurentul a formulat împotriva aceleiași decizii contestația în anulare înregistrată sub nr-, invocând motivul prevăzut de art.318 Cod proc. civilă.
Prin încheierea dată la 19 noiembrie 2009 în dosar nr-, față de situația că pe rolul Curții de Apel Suceava se află dosar nr- având același obiect și aceleași părți, în baza art.163 Cod proc. civilă, s-a admis excepția de litispendență și s-a trimis cauza completului de judecată mai întâi investit cu soluționarea contestației în anulare formulată de.
În cauza făcând obiectul dosarului nr- s-a dispus prin încheierea din 20 noiembrie 2009, conexarea acestuia la dosarul nr- al Curții de Apel Suceava.
Astfel investită cu soluționarea celor două contestații în anulare, instanța a dispus din oficiu atașarea dosarului nr- în care a fost pronunțată decizia nr.1556 din 8 octombrie 2009.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința nr. 67/15.03.2005 a judecătorului sindic de pe lângă Tribunalul Suceava, la cererea introductivă formulată la Legea nr. 64/1995 de către creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Saf ost deschisă procedura insolvenței debitoarei SC SRL S.
Prin încheierea nr. 110/10.05.2005 judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii falimentului debitoarei.
Lichidatorul judiciar al debitoarei a depus Raportul de activitate al debitoarei, raport contestat de numitul, fost administrator al debitoarei, în sensul susținerii de către aceasta a calității sale de creditor al debitoarei.
Pe parcursul derulării procedurii, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Saf ormulat cerere de atragere răspunderii materiale a pârâților:, și.
Într-un prim ciclu procesual, judecătorul sindic prin sentința nr. 220/2008 a respins contestația la Raportul de activitate a lichidatorului, cererea lichidatorului pentru aplicarea sechestrului asigurator și a admis cererea de atragere a răspunderii materiale formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S.
Prin decizia nr. 1063/2008 însă, Curtea de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis recursurile declarate de pârâții și împotriva sentinței nr.220/2008 a Tribunalului Suceava care a fost casată cu trimitere spre rejudecare în vederea completării probatoriului referitor la stabilirea vinovăției pârâților și condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii lor materiale.
Reinvestit astfel cu rejudecarea cererii de atragere a răspunderii materiale a pârâților, judecătorul sindic a pronunțat sentința nr. 554/26.05.2009 prin care a admis această cerere și a obligat pe pârâții, și - foști administratori ai debitoarei să suporte din averea proprie pasivul acesteia, până la concurența sumei de 425.655 lei.
În motivarea soluției, instanța a reținut că în dosarul de urmărire penală nr. 145/P/2008, s-a reținut cuantumul pasivului debitoarei. Judecătorul sindic a mai precizat că, cuantumul prejudiciului stabilit de expertiza contabilă efectuată în cauză, mai mic decât cel din titlu executoriul al Direcției Generale a Finanțelor Publice S nu poate fi reținut, deoarece actul de control al Direcției Generale a Finanțelor Public S nu a fost contestat de către pârâți, astfel că acesta produce efecte asupra cuantumului creanței reținute.
Împotriva sentinței, pârâții au declarat recurs.
În motivarea recursului, au fost invocate motive de nelegalitate a sentinței, care nu a ținut seama că expertiza contabilă i-a stabilit o valoare a creanței debitoarei mult mai mică decât cea enunțată de Direcția Generală a Finanțelor Publice S în cererea de atragere a răspunderii materiale, respectiv de 7053 lei și nu de 425.655 lei.
Pârâtul a criticat în recurs nelegala sa obligare la suportarea pasivului, față de situația că nu a avut niciodată calitatea de administrator al debitoarei.
Pârâtul a învederat în recurs, suplimentar față de ceilalți recurenți, greșita și nelegala admitere a cererii de atragere răspunderii materiale față de persoana sa, fără stabilirea vinovăției sale în antrenarea acestei răspunderi, respectiv a faptei săvârșite, a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciul debitoarei.
Pârâtul, pe lângă motivele de critică dezvoltate în recurs cu referire la fondul cauzei, a invocatexcepția prescripției dreptului creditoareide a formula cerere de atragere a răspunderii materiale, față de situația că procedura insolvenței a fost deschisă față de debitoare prin sentința nr. 67/15.03.2005 șiexcepția autorității de lucru judecat- față de situația că în dosarul penal nr. 145/P/2008 pasivul debitoarei a fost stabilit la o sumă mult sub cea precizată de creditoare și preluată de instanță la pronunțarea sentinței recurate; pe fondul cauzei, recurentul a precizat că suma ce reprezintă pasivul debitoarei este cea stabilită de expertiza contabilă - respectiv 7.053 lei.
Prin decizia nr.1556 din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâții, și.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
În soluționarea cu prioritate a excepțiilor invocate, în conformitate cu prev. art. 137(1) Cod procedură civilă, instanța a respins ca nefondate excepțiile invocate de pârâtul - respectiv excepțiile de fond privind prescrierea dreptului creditoarei la formularea cererii de atragere a răspunderii materiale și pe cea a autorității de lucru judecat.
Recurentul a susținut în motivarea excepției de prescripție, că termenul de 2 ani de la data deschiderii procedurii, în care se poate introduce cererea prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006, este depășit în cauză, unde procedura insolvenței debitoarei a fost deschisă la 15.03.2005, iar cererea de atragere a fost formulată la data de 18.10.2007.
Excepția nu este dată;
Conform art. 139 din Legea nr. 85/2006, acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii. Ori, cele 2 condiții temporale sunt îndeplinite în cauză deoarece:
Persoanele care au cauzat apariția stării de insolvență în speță recurenții au fost cunoscute și stabilite prin expertiza tehnică de specialitate efectuată în dosarul de urmărire penală nr. 145/P/2008 al IPJ S, în care creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Saf ormulat o plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală cu privire la pârâtul.
Cum creditoarea a formulat cererea de atragere a răspunderii materiale anterior anului 2008, respectiv la 18.10.2007 ( fila 409 dosar nr- al Tribunalului Suceava ), dată ce se înscrie în sintagma " nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii " conform art. 139 din Legea nr. 85/2006 (în speță 15.03.2005), excepția va fi respinsă ca atare.
Nici excepția autorității de lucru judecat nu este dată de stabilirea unui alt cuantum al pasivului debitoarei, în dosarul de urmărire penală nr.145/P/2008.
Aceasta deoarece orice excepție de fond blochează dreptul la exercitarea unei acțiuni de către aceeași parte la mai multe instanțe, pentru aceiași cauză și obiect (art. 1631Cod procedură civilă).
Ori, este peste evident că această triplă identitate - obiect, cauză, părți, nu este dată în cauza prezentă și cauza din dosarul de urmărire penală ( unde toate aceste entități sunt diferite).
Pe fondul cauzei motivele de recurs invocate cu trimitere la art. 304(9) Cod procedură civilă și art. 8 din Legea nr. 85/2006 nu sunt fondate:
În mod legal pârâții recurenți au fost obligați la suportarea pasivului debitoarei în cuantum de 425.655 lei.
Aceasta deoarece acest pasiv a fost stabilit prin titlul executoriu al creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice S - titlu ce nu a fost contestat, această creanță fiind trecută și în tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitoarei. Pe de altă parte, în expertiza contabilă efectuată în dosarul de urmărire penală, a fost descrisă fiecare faptă (debit) prin care recurenții au cauzat insolvența debitoarei.
Cât privește motivul de recurs susținut de pârâții și, în sensul că acțiunea a fost nelegal admisă față de care nu a avut calitatea de administrator al debitoarei și de asemenea nelegal față de celălalt pârât (conform art. 10 al. 1 din Legea nr. 82/1991) pentru aceleași motiv al lipsei calității de administrator, ordonator de credite și gestionar, nici acestea nu sunt fondate;
Art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 vizează după enumerarea persoanelor ce răspund material pentru pasiv, și posibilitatea suportării acestui pasiv de orice altă persoană care cauzat insolvența, prin săvârșirea uneia "din faptele prev. la lit. "a - g" - fapte care au fost stabilite pentru recurenți în dosarul de urmărire penală.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.
Potrivit art. 318 al. 1 teza a II-a Cod pr. civilă, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație atunci când instanța, respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speță, din cuprinsul cererii de recurs depusă de pârâtul (filele 22-25 dosar recurs), rezultă că acesta nu a formulat criticile căror reexaminare o invocă în prezenta contestație în anulare.
Ca urmare, nu poate fi reținută omisiunea instanței de recurs de analizare a motivelor de nelegalitate neindicate prin cererea de recurs, ci direct cu ocazia exercitării contestației în anulare.
În ceea ce privește contestația formulată de, nici aceasta nu este întemeiată.
Instanța de recurs nu este ținută să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate de părți, ci poate proceda la gruparea lor, dând un răspuns comun criticilor formulate de recurenți. În cauza de față instanța analizat în mod sintetic motivele de recurs invocate de cei trei pârâți, astfel încât nu este incidentă omisiunea de cercetare a motivelor de casare sau de modificare.
Pentru considerentele mai sus expuse, urmează fi respinse contestațiile în anulare formulate de și ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Respinge, ca nefondate, contestațiile în anulare formulate de contestatorii și, ambii cu domiciliul în com. Șcheia,-, jud. împotriva deciziei nr. 1556 din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru grefier aflat în CM,
semnează prim-grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/25.02.2010
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Turculeț Ana Maria, Grapini
