Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 1498/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1498
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe Adriana
- -a -
Grefier - Nora
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâteleDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEșiADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B,prin reprezentanții lor legali, ambele cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 613 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă,domiciliată în B, str. -,. 4,.6, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentele-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și intimata-reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentele au solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei și în lipsă, iar intimata -reclamantă a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat și judecata în lipsă (ce poartă viza nr. 17210 din 26 octombrie 2009), după care,
Curtea, luând act de împrejurarea că părțile au solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la data de 29 aprilie 2009 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea actului administrativ fiscal seria - nr. - din data de 13 februarie 2007, să fie obligate pârâtele să-i restituie taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 498 lei, pe care a achitat-o cu ocazia înmatriculării unui autoturism marca Opel, actualizată cu dobândă legală aferentă calculată până la momentul plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că în luna februarie 2007 achiziționat un autoturism nou, din import, marca Opel, iar înmatricularea acestuia a fost condiționată de achitarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 498 lei, pe care a achitat-o cu chitanța seria - nr. - din data de 13 februarie 2007.
Se mai arată că, urmare solicitării formulată de reclamantă către pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, în sensul de a i se restitui taxa de înmatriculare, aceasta i-a comunicat că acea taxă a fost încasată în temeiul art. 214/1 al 1-5 și art. 214/2 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, iar competența de a stabili încălcările Tratatelor la care România este parte, astfel cum a invocat reclamanta, aparține instanțelor judecătorești.
Se precizează că taxa specială pentru autoturisme aplicată la înmatricularea autoturismului Opel fabricat în Germania, țară membră UE, încalcă dispozițiile art. 90 paragraful 1 din tratat, dispoziții care, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004, iar în dovedirea acțiunii s-au depus înscrisuri.
În temeiul dispozițiilor art. 115-118 Cod procedură civilă, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat scoaterea sa din cauză, calitate de pârâtă în cauză având Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, întrucât actele a căror anulare se solicită au fost emise de către această instituție.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice B, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, susținându-se, în esență, că chitanța a cărei anulare se solicită nu este un act administrativ fiscal întrucât nu îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de disp. art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 41 și 43 alin.2 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală și ca urmare a neparcurgerii procedurii reglementate de OUG nr. 50/2008.
Pe fondul cauzei pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, apreciind că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este legală, fiind prevăzută de art. 2141-2143Cod procedură fiscală.
Prin sentința nr.613/19 mai 2009, Tribunalul Buzăua respins excepția de inadmisibilitate invocată de pârâta B și cea a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta DGFP, a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, a dispus anularea actului administrativ fiscal seria - 2 B nr. - din 13.02.2009 și a obligat pârâtele la restituirea către reclamantă a sumei de 498 lei achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, precum și la dobânda legală calculată de la data plății până la restituirea efectivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului, în temeiul art.137 Cod procedură civilă, s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate, reținând că este neîntemeiată excepția de inadmisibilitate invocată de pârâta B, întrucât actul nr. -/13.02.2007 poate fi asimilat unui act administrativ fiscal, având în vedere efectul juridic al acestuia, de încasare la bugetul statului a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Conform dispoziției art.41 din nr.OG 92/2002 privind Codul d e procedură fiscală, chitanța seria - nr. -/13.02.2007 se constituie în act administrativ fiscal întrucât este emis de organul fiscal privind drepturi și obligații fiscale, astfel cum aceste acte sunt definite de dispoziția art. 2 lit.c din Legea nr. 554/2004.
Tribunalul a reținut că neîntemeiată este și excepția de inadmisibilitate invocată de aceeași pârâtă, ca urmare a neparcurgerii procedurii reglementată de OUG nr. 50/2008 care va fi respinsă având în vedere că reclamanta prin cererea înregistrată sub nr. 11583 din 27.04.2009 la Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bas olicitat restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule pe care a achitat-
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că reclamanta a achiziționat în anul 2007, un autoturism marca Opel. Pentru înmatricularea autoturismului în România, reclamanta a fost obligată la plata taxei de primă înmatriculare, de 498 lei, achitată cu chitanța seria - nr. - din data de 13.02.2007.
Prin cererea înregistrată sub nr. 11583 din 27.04.2009, reclamanta a solicitat restituirea acestei taxe, însă pârâta Bar efuzat, astfel cum rezultă din răspunsul comunicat acestuia invocând dispoziția art. 2141alin.1 și 5 și art. 2142din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Potrivit dispoziției art. 2141-2143din Codul fiscal, pct. 3.11-312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Tribunalul a constatat că potrivit art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii, pronunțată în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Prin urmare, dispoziția art. 90 paragraf 1 din Tratat, interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, pentru acestea din urmă, România nepercepând nici o taxă.
Tribunalul a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din dreptul comunitar, evocate, care au prioritate față de dreptul intern.
Întrucât de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene, conform art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aderarea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
Și prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, România s-a obligat să respecte dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Ori, perceperea taxei de primă înmatriculare de la reclamantă, reprezintă o diferență de tratament, o discriminare a regimului juridic fiscal, situație ce încalcă dispozițiile Tratatului CEE, a principiului libertății circulației mărfurilor.
Prin urmare, actul administrativ de încasare a sumei de 498 lei este nelegală, potrivit legislației comunitare, taxa nu se datorează și ca atare va fi restituită, cu dobânda legală aferentă, conform art. 3 alin.3 din nr.OG 92/2000 de la data încasării sumei până la data restituirii integrale.
Împotriva acestei sentințe au declarat în termen legal recurs ambele pârâte.
În motivarea recursului, pârâta B arată următoarele:
1. Prin nr.OUG50/2008, legiuitorul a prevăzut o procedură legală de restituire a diferenței dintre cuantumul taxei de primă înmatriculare și noua taxă de poluare pentru autovehicule, astfel încât numai ulterior exercitării dreptului la restituirea diferenței, reclamanta se putea adresa instanței judecătorești;
2. Dispozițiile art.2141-art.2143Cod fiscal nu au fost abrogate și nici nu au fost declarate neconstituționale, astfel încât taxa a fost încasată în mod legal, mai ales în condițiile în care autoturismul achiziționat era nou și nu mai fusese înmatriculat în altă țară, membră a Uniunii Europene.
În motivarea recursului DGFP B arată următoarele:
1. Instanța de fond a respins în mod eronat excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, având în vedere că taxa de primă înmatriculare a fost achitată către B;
2. Dispozițiile art.2141-2143Cod fiscal nu contravin dispozițiilor art.90 alin.1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene deoarece statul român nu a aplicat produselor altor state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare.
Reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că cele două recursuri sunt fondate pentru următoarele considerente:
Reclamanta a dobândit în proprietate, prin cumpărare, autovehiculul nou marca Opel, acesta nemaifiind înmatriculat anterior în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene.
În temeiul dispozițiilor art. 2141- art. 2143Cod fiscal, reclamanta a fost obligată să plătească o taxă de înmatriculare în cuantum de 498 lei.
Potrivit art. 2141- art. 2143Cod fiscal și pct. 311- pct. 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, în vigoare la data efectuării plății, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene, forma consolidată, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare iar potrivit art. 90 par. 2 din Tratat, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Conform hotărârii Curții de Justiție Europene dată în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Prin urmare, scopul acestei reglementari o constituie interzicerea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Curtea reține faptul că în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru reînmatricularea autoturismelor înmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Se constată, astfel, o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul Comunității Europene. Aceste dispoziții se opun instituirii unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, întrucât se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor.
În cazul achiziționării unui autoturism nou, care nu a mai fost înmatriculat anterior în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene, instituirea taxei de primă înmatriculare nu contravine dispozițiilor comunitare mai sus menționate, deoarece această taxă se aplică tuturor autovehiculelor noi, indiferent dacă au fost produse în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene.
Curtea constată că dispozițiile art. 2141- art.2143Cod fiscal, sunt reglementări contrare dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene, forma consolidată, numai în situația în care autovehiculul a fost înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene.
În conformitate cu dispozițiile art.17 alin.1 Cod procedură fiscală, subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport, iar potrivit art.17 alin.3 din același act normativ, statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică.
În consecință, statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor D în calitate de structură subordonată cu personalitate juridică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în baza dispozițiilor legale mai sus menționate, fără a fi necesară o împuternicire expresă în acest sens.
Din aceste considerente, rezultă că pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, existând identitate între persoana chemată în judecată și cea obligată în raportul juridic dedus judecății.
Față de cele reținute, în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cu aplicarea art.3041Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile și va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Curtea va menține restul sentinței în ceea ce privește respingerea excepției de inadmisibilitate și a excepției lipsei calității procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâteleDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEșiADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B,prin reprezentanții lor legali, ambele cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 613 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă,domiciliată în B, str. -,. 4,.6, județul B și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței, în ceea ce privește excepțiile de inadmisibilitate și lipsa calității procesuale pasive.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe Adriana
- - - - -a -
GREFIER,
Nora
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored.
6 ex./25.11.2009
f- Tribunalul Buzău
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe Adriana
