Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECTIA COMERCIALA SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR. 3899,-
DECIZIA NR. 132
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de pârâta- COM SRL, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în comuna G, județul D, împotriva sentinței nr. 456 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă -,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în,-, județul
Apelul a fost timbrat cu taxă de timbru în valoare de 7 lei cu chitanța nr. - din 30 octombrie 2009 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, conform dovezilor atașate la dosarul cauzei și anulate de instanță.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta pârâtă - COM SRL prin administrator asistat de avocat din cadrul Baroului D și intimata reclamantă - prin avocat din cadrul Baroului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, pentru apelanta pârâtă - COM SRL, depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială, taxa de timbru în valoare de 7 lei cu chitanța nr. - din 30 octombrie 2009 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, conform dovezilor atașate la dosarul cauzei și anulate de instanță.
Pentru a face dovada demersurilor inițiate pentru concilierea directă, depune la dosarul cauzei proces verbal de conciliere directă din 31 octombrie 2008, supliment la raportul de expertiză întocmit în luna ianuarie 2008 de ing. și proces verbal de conciliere directă din 21 septembrie 2009.
Avocat, pentru intimata reclamantă -, depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și solicită completarea probatoriului în apel.
Arată că înțelege să depună înscrisuri emise de executorul judecătoresc referitoare la evacuarea formală și întreaga corespondență relativ la folosirea abuzivă a imobilului în discuție.
La solicitarea instanței, arată că nu a cerut în cuprinsul motivelor de apel completarea probatoriului, însă a apreciat că, dat fiind faptul că dosarul se află la primul termen de judecată, poate solicita completarea probatoriului.
Precizează că, într-adevăr, nu a solicitat aceste probe în cuprinsul motivelor de apel.
Avocat, pentru apelanta pârâtă - COM SRL, arată că nu se opune cererii de completare probatorii formulată de apelanta pârâtă, cu atât mai mult cu cât, la rândul său, va solicita completarea probatoriilor, pentru a face dovada faptului că nu s-a dorit concilierea pe solicitările formulate în cererea reconvențională.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 295 Cod procedura civilă, va respinge cererile de completare a probatoriilor, având în vedere împrejurarea că acestea nu au fost solicitate în apel și nici nu au fost atașate la dosar.
Avocat, pentru apelanta pârâtă - COM SRL, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea apelului.
Avocat, pentru intimata reclamantă -, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în combaterea apelului.
Curtea, luând act de împrejurarea că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea, respectiv combaterea apelului.
Avocat, pentru apelanta pârâtă - COM SRL, având cuvântul, solicita admiterea apelului formulat împotriva sentinței nr. 456 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ, pentru următoarele considerente:
Apreciază că instanța de fond a dispus evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu și a respins cererea reconvențională ca fiind prematur introdusă.
Ulterior expirării contractului de închiriere pentru spațiul comercial, se prezintă o decizie pentru evacuarea din spațiu.
Învederează că s-au plătit sume lunar cu titlu de chirie, sume care nu au fost restituite niciodată, în cauză operând tacita relocațiune.
Mai arată că, în mod injust, instanța de fond a apreciat că desocotirea părților față de cheltuielile efectuate cu o eventuală modernizare a spațiului, cheltuielile ulterioare cu chiria și alte utilități, urmează a constitui obiectul altei acțiuni, în eventualitatea în care părțile nu se înțeleg pe cale amiabilă.
Precizează că apoi au fost dați în judecată și, chiar și după declanșarea litigiului, au fost acceptate plăți cu titlu de chirie, toată situația culminând cu momentul în care li s-a sistat furnizarea de gaze naturale.
Pe aceste considerente, solicită admiterea apelului și respingerea acțiunii.
Punând concluzii pe cererea reconvențională, arată că aceasta a fost respinsă de prima instanță ca fiind prematur introdusă, în temeiul dispozițiilor art. 7205raportat la art. 7201Cod procedură civilă, pe considerentul că pârâta nu a uzitat de obligația concilierii directe, condiție prealabilă litigiilor comerciale evaluabile în bani.
Arată că cererea reconvențională a intervenit într-un cadru procesual început deja și reprezintă o cerere incidentală, care nu putea fi respinsă ca și prematur introdusă.
Precizează că poziția reclamantei a fost în sensul că pretențiile apelantei vor formula obiectul unei acțiuni viitoare.
Învederează că pretențiile din cererea reconvențională nu putea fi soluționate decât în momentul pierderii posesiei la data evacuării din imobil.
Mai arată că, în plus, parata mai are și un drept de retenție.
Solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței nr. 456 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ și pe cererea reconvențională și, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea cauzei și pe cererea reconvențională.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă -, solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței nr. 456 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefundat, pentru următoarele considerente:
Arată că nu s-a solicitat prin cererea reconvențională tacita relocațiune.
Precizează că reclamanta s-a prezentat la data când trebuia să se facă predarea - primirea imobilului, însă această operațiune a eșuat din cauza lipsei chiriașului.
Apreciază că nu este legitimă pretenția chiriașului pentru contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului.
Învederează că reclamanta a înțeles să disocieze cele două pretenții.
Mai arată că reclamanta a încasat sumele plătite cu titlu de chirie, în contul lipsei de folosință.
că textul art. 7205Cod procedură civilă, nu are aplicabilitate în prezenta cauză.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței nr. 456 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Moreni sub nr- din 7 mai 2008, reclamanta - - a solicitat evacuarea pârâtei - Com SRL din spațiul comercial situat în M, str. - - ( 20), compus din clădire cu destinația, în suprafață construită de 235mp și terenul aferent în suprafață de 456 mp și obligarea pârâtei de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie imobilele.
În motivarea cererii, reclamanta arată că pârâta a beneficiat de folosința spațiului din care se solicită evacuarea pentru o perioadă de 5 ani de zile, începând cu data semnării procesului verbal de predare primire, în temeiul contractului de închiriere nr. 1256 din 26 martie 2001; când titlul locațiunii a devenit inactiv, reclamanta a emis decizia de preluare a spațiului comercial, pe care nu a putut-o duce la îndeplinire, din cauza refuzului pârâtei, așa cum reiese din procesul verbal încheiat de membrii comisiei desemnate în acest scop; mai arată reclamanta că, operațiunea de lichidare este refuzată de pârâtă, care își continuă locațiunea fără titlu, desfășurând activități generatoare de profit, astfel că reclamanta înregistrează pierderi din lipsirea de folosință a spațiului; se mai arată că desocotirea dintre părți urmează a se face printr-un litigiu separat, promovarea acțiunii de față fiind determinată de urgența de a evacua din spațiu pârâta.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă și pe cele ale contractului de închiriere.
S-au atașat cererii, în copie, extras din cartea funciară privind proprietatea reclamantei asupra construcției și terenului curți construcții din intravilanul localității M, str. - - ( 20), procesul verbal de predare primire a bunurilor din contractul de închiriere nr. 1256/26.03.2001, încheiat la 15.03.2003, contractul de închiriere 1256/2001 și actele adiționale la acesta, decizia nr. 5/14.03.2008 emisă de reclamantă privind predarea - primirea gestiunii unității nr. 20 M, procesul verbal din 17.03.2008, corespondența purtată de părți în perioada martie - aprilie 2008.
Prin întâmpinare și cerere reconvențională, pârâta - Com SRL a precizat că nu refuză operațiunea de lichidare, însă nu acceptă să fie evacuată din spațiu mai înainte de a fi despăgubită pentru investițiile efectuate la acesta, atestate printr-o expertiză tehnică pe care a dorit să o pună la dispoziție reclamantei la momentul când aceasta a solicitat evacuarea din spațiu, valoarea investiților la 1 ianuarie 2007 fiind în sumă de 240 760 lei și constituind obiectul cererii reconvenționale pe care o formulează împotriva reclamantei cu stabilirea și a dreptului de retenție asupra imobilelor până la despăgubirea integrală; fost atașată întâmpinării, corespondența purtată cu reclamanta în perioada martie - aprilie 2008.
Prin sentința civilă nr. 379 din 19 mai 2008, Judecătoria Morenia admis excepția de necompetență materială și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, motivat de împrejurarea că obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă evacuarea dintr-un spațiu comercial, astfel că litigiul se încadrează în categoria celor al căror obiect este neevaluabil în bani și, potrivit art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, astfel de acțiuni sunt de competența tribunalului, ca instanță de fond.
La Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal cauza a fost înregistrată sub nr. 3899/120/24.06.2008 și, prin încheierea din 29 septembrie 2008, instanța a respins ca prematură cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Prin sentința nr. 1192 din 24 noiembrie 2008, instanța, după ce a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a tribunalului în soluționarea cauzei, a declinat cauza Judecătoriei Moreni; împotriva sentinței de declinare a formulat recurs reclamanta și prin decizia 526 din 1 aprilie 2009 Curtea de Apel Ploieștia admis recursul reclamantei - - a modificat sentința 1192/2008 a Tribunalului Dâmbovița, în sensul că a respins excepția de necompetență materială a tribunalului și a trimis cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
Prin sentința nr. 456 pronunțată în data de 19 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta COM SRL, a dispus evacuarea pârâtei din spațiul proprietatea reclamantei, compus din clădire în suprafață construită de 235 mp și terenul aferent în suprafață de 456mp, situate în M, str. - - ( secția 20), județul D, ce a format obiectul contractului de închiriere nr. 1256/2001 și a respins ca prematur formulată, cererea reconvențională a pârâtei - Com SRL.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, analizând cererea reclamantei, așa cum a fost formulată și calificată, inclusiv prin decizia 526/2009 a Curții de Apel Ploiești, prin care s-a stabilit competența tribunalului în soluționarea cauzei, ca fiind o acțiune în evacuarea pârâtei dintr-un spațiu comercial, cu obiect neevaluabil în bani, reținut că aceasta este întemeiată.
Instanța de fond a constatat că folosirea spațiului din care se solicită evacuarea a avut loc în temeiul unui contract de închiriere nr. 1256 din 26 martie 2001, încheiat pe o durată de 5 ani, care s-a realizat prin procesul verbal din 15 martie 2003 și că mai înainte de expirarea duratei contractului de închiriere, la 14.03.2008, reclamanta a notificat telefonic pârâta în vederea predării spațiului închiriat, refuzând expres cererea pârâtei de prelungire a contractului de închiriere. În aceste condiții, cererea reclamantei, promovată în instanță în mai 2008, de evacuare a pârâtei din spațiu, este normală și reprezintă singura posibilitate de a obține eliberarea spațiului ocupat de pârâtă.
Tribunalul a reținut că desocotirea părților, față de cheltuielile efectuate cu o eventuală modernizare a spațiului, cu suportarea cheltuielilor ulterioare, reprezentând chiria și alte utilități, urmează a constitui obiectul altei acțiuni în justiție, dacă părțile nu se înțeleg pe cale amiabilă.
În consecință, instanța de fond a admis ca întemeiată cererea reclamantei de evacuare a pârâtei din spațiul închiriat, situat în M, str. - - ( secția 20), județul D, compus din clădire în suprafață construită de 235 mp și terenul aferent în suprafață de 456 mp, întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil, care recunosc proprietarului dreptul de a se bucura și dispune de bunul proprietatea sa și a respins ca prematură a cererii reconvenționale, dispusă în temeiul art. 7205și 7201Cod procedură civilă, prin încheierea din 29 septembrie 2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta-reclamantă - Com SRL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, întrucât cererea locatorului de a fi evacuată nu se justifică, în condițiile în care, ulterior expirării de drept a contractului de închiriere, acesta a acceptat plăți cu titlu de chirie, operând, astfel, tacita relocațiune.
Arată apelanta și faptul că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că desocotirea părților față de cheltuielile efectuate cu o eventuală modernizare a spațiului, cheltuielile ulterioare cu chiria și alte utilități va constitui obiectul unui alt litigiu, fără a motiva această susținere.
Precizează apelanta și faptul că este nelegală respingerea cererii reconvenționale având ca obiect pretențiile reprezentând îmbunătățiri obligatorii, necesare și utile spațiului în cauză, prin invocarea disp. art. 720 ind.1 și ind.5 Cod procedură civilă, întrucât textele legale menționate se referă la obligația reclamantului ca, înainte de introducerea acțiunii având ca obiect pretenții comerciale evaluabile în bani, să încerce soluționarea litigiului prin conciliere directă. Cererea reconvențională a pârâtului are caracter incidental, intervine la momentul existenței pe rolul instanței a unui litigiu ce constituie obiectul unei cauze având conturat cadrul procesual.
Pretențiile pârâtei nu puteau fi solicitate - arată apelanta - decât din momentul în care îmbunătățirile constructive nu mai puteau fi folosite în interesul său, iar, pe de altă parte, cererea sa reconvențională avea ca obiect și un drept de retenție asupra bunului până la achitarea pretențiilor bănești.
În temeiul dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, apelanta solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Intimata-reclamantă, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este întemeiat, urmând a-l admite pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta - - a solicitat evacuarea pârâtei - COM SRL din spațiul comercial proprietatea sa, situat în M, str. - -, județul
La data de 19 mai 2008, apelanta-pârâtă - COM SRL a formulat întâmpinare-cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei - - la plata investițiilor efectuate la spațiul închiriat, precum și la constituirea unui drept de retenție asupra acestui spațiu până la despăgubirea sa integrală.
Prin sentința apelată, instanța de fond a admis cererea de evacuare, dispunând evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu și a respins ca prematur formulată cererea reconvențională formulată de pârâtă. Din considerentele sentinței rezultă faptul că instanța de fond va menține respingerea ca prematură a cererii reconvenționale, dispusă în temeiul disp. Art. 720 ind.1 și 5 proc.civ. prin încheierea din 29 septembrie 2008.
Potrivit disp. art. 7201proc.civ. n procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Art. 7205Cod procedură civilă prevede și faptul că, în ipoteza în care pârâtul are pretenții împotriva reclamantului derivând din același raport juridic, el poate face cerere reconvențională, în cazul litigiilor prevăzute de art. 7201nemaifiind necesară o altă încercare de conciliere.
Curtea constată că obiectul cererii de chemare în judecată - evacuare - este neevaluabil în bani, astfel ca prevederile art.7201și 7205Cod procedură civilă nu sunt aplicabile în cauză. În aceste condiții, Curtea constată că instanța de fond în mod eronat a apreciat ca prematur formulată cererea reconvențională depusă de pârâtă, soluționând cauza fără a intra în cercetarea fondului.
Pe de altă parte, Curtea constată și faptul că instanța de fond nu a motivat soluția pronunțată cu privire la cererea reconvențională. Astfel, simpla mențiune cu privire la menținerea soluției pronunțate prin încheierea din 29 septembrie 2008, in cadrul primului ciclu procesual, în condițiile în care Tribunalul Dâmbovița era instanță de fond, și nu de apel sau recurs, nu constituie o motivare în sensul art. 261 proc.civ. Neputându-se analiza considerentele pentru care instanța de fond a pronunțat o anume soluție, nu se poate stabili dacă a intrat sau nu în cercetarea fondului cauzei.
Pe de altă parte, Curtea constată că, nici în ceea ce privește cererea introductivă, instanța de fond nu a administrat toate probatoriile necesare aflării adevărului, nestabilind cu caracter de certitudine dacă între părți a intervenit tacita relocațiune prin acceptarea plății chiriei ulterior expirării contractului de închiriere sau, dimpotrivă, a existat opoziția reclamantei la aceasta.
Potrivit dispozițiilor art. 297 Cod procedură civilă. în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
În aplicarea acestui text de lege cu privire la soluționarea cererii reconvenționale, Curtea reține și faptul că, între cererea de chemare în judecată, având ca obiect evacuarea pârâtei și cererea reconvențională având ca obiect contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la impbil si instituirea unui drept de retenție asupra acestuia până la plata despăgubirilor există o strânsă legătură, astfel că se va dispune desființarea în totalitate a sentinței, urmând ca instanța de fond să rejudece pe fond ambele cereri.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul și va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță - Tribunalul Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de formulat de pârâta - COM SRL, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în comuna G, județul D, împotriva sentinței nr. 456 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă -,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în,-, județul
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2009.
Presedinte, Judecator,
- - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Red./ tehnored. VG; NZ
5 ex/25 noiembrie 2009
dosar fond 3899,- Tribunalul Dâmbovița;
jud. fond.
Președinte:Valentina GheorgheJudecători:Valentina Gheorghe, Adrian Remus Ghiculescu
