Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 1599/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1599/COM
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Claudiu Răpeanu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului comercial declarat de recurenta intervenientă - SC SA - cu sediul în T,-, jud. T, împotriva deciziei civile nr.126/02.07.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - BEJ - cu sediul în T,-, -.B,.5, jud. T, intimata debitoare - ASOCIAȚIA DE proprietari NR.58 - cu sediul în T,-,.3,.A,. Parter, jud. T și intimatul terț poprit - - domiciliat în T,-,.13,.C,.9, jud. T, având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei conform nr.627/27.08.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei (depuse în dosarul nr- al Curții de APEL CONSTANȚA - Secția Civilă).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus prin serviciul de registratură din partea recurentei interveniente precizări prin care arată că solicită judecarea cauzei în lipsă conform disp. art. 241 pct. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra naturii cauzei și asupra fondului, luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr- reclamanta - organ de executare BEJ a solicitat în contradictoriu cu pârâta - debitoare Asociația de proprietari nr.58 T și cu terțul poprit, validarea popririi până la concurența sumei de 1284,48 lei.
Prin sentința civilă nr.1238/16.04.2009, cererea a fost admisă de Judecătoria Tulcea și s-a dispus validarea popririi înființată de reclamanta BEJ, în mâinile terțului poprit, până la concurența sumei de 1284,48 lei, sumă ce s-a dispus a fi consemnată pe numele intervenientei forțate SC "" SA Totodată instanța a admis cererea intervenientei forțate SC "" SA T și a respins cererea formulată de aceeași intervenientă de obligare a terțului poprit la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în conformitate cu art. 460 Cod procedură civilă, dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data la care terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, pot sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Textul de lege impune două condiții esențiale: calitatea de debitor a terțului poprit față de debitorul poprit, precum și neexecutarea de către terțul poprit a obligațiilor privind efectuarea popririi.
Cu privire la prima condiție, instanța a apreciat că această este îndeplinită, listele de plată depuse la dosar, precum și lipsa terțului poprit la interogatoriu, apreciată de instanță, în temeiul art.225 Cod procedură civilă ca având valoarea unui început de dovadă scrisă, făcând dovada raportului juridic obligațional statornicit între debitoare și terțul poprit.
Cu privire la cea de-a două condiție prevăzută de textul de lege mai sus amintit, terțul poprit, conform art.456 alin.1 Cod procedură civilă, avea obligația ca, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, să consemneze suma de bani poprită. Având în vedere că termenul de 15 zile a expirat fără ca terțul să fi consemnat vreo sumă la dispoziția creditoarei, rezultă ca terțul poprit și-a încălcat obligațiile ce-i reveneau privind efectuarea popririi, astfel încât și această condiție menționată în art.460 Cod procedură civilă este îndeplinită.
Față de cele expuse mai sus, instanța a admis cererea de reclamanta - organ de executare, precum și cererea intervenientei forțată - creditoare "", apreciind-o ca fiind întemeiată, și în consecință, va valida poprirea înființată în mâinile pârâtului - terț poprit până la concurența sumei de 1284,48 lei, sumă ce va fi consemnată pe numele intervenientei forțată - creditoare "", la dispoziția și pe seama executorului judecătoresc.
Instanța a respins cererea formulată de intervenienta forțată - creditoare "" de obligare a pârâtului - terț poprit, la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată întrucât taxele de timbru și timbrele judiciare au fost datorate în cauză de către reclamanta organ de executare.
Astfel, atât taxa de timbru și timbru judiciar aferente cererii introductive cât și taxa de timbru și timbru judiciar aferente cererii de intervenție sunt datorate de către partea care sesizează instanța cu acestea, în speță de către reclamanta - organ de executare.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a declarat apel intervenienta forțată SC "" SA T, criticând-o ca netemeinică și nelegală prin prisma faptului că în mod greșit nu s-au acordat cheltuielile de judecată. Cererea depusă de reclamanta - creditoare, ca urmare a omisiunii instanței de fond de a-i cita la primul termen, a fost greșit calificată ca cerere de intervenție și nu ca o cerere de introducere în cauză a altor persoane.
Apelanta a mai susținut că taxa de timbru percepută pentru cererea greșit calificată ca intervenție este nedatorată, astfel că, în principal, se solicită restituirea acesteia în baza art.23 al.1 lit.a din Legea nr.146/1995 republicată, iar în subsidiar, în temeiul art.274, 275 Cod procedură civilă, obligarea terțului poprit la plata acestuia, reținându-se culpa sa procesuală.
S-a mai susținut de către apelantă că taxa de timbru achitată pentru acțiunea principală nu putea fi datorată de organul de executare, iar dacă creditoarea nu ar fi achitat taxa de timbru pentru cererea de introducere a sa în cauză, ambele cereri ar fi fost anulate ca netimbrate, de prima instanță.
În final, s-a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate și admiterea cererii de obligare la cheltuieli de judecată aferente cererii calificată ca intervenție, în principal, și în subsidiar obligarea terțului poprit doar la taxele aferente acțiunii principale și restituirea taxei de timbru și a timbrului judiciar pentru cererea calificată greșit ca intervenție în. art.296 Cod procedură civilă.
În drept s-au invocat prev. art.282 și urm. rap. la art.57 al.1 Cod procedură civilă, art.460 al.1 și 2, art.371 indice 7, art.274 și 275 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 126/02.07.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, a fost respins apelul declarat de apelanta "", în contradictoriu cu intimații Asociația de Proprietari nr. 58 și, ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin cererea formulată de creditoarea BEJ, la termenul de judecată din data de 27.01.2009 s-a solicitat introducerea în cauză a intervenientei forțate SC "" SA T, în baza prev. art.460 al.2 Cod procedură civilă, având în vedere calitatea acesteia de creditoare, în raport cu Asociația de proprietari nr.58 T cât și cu terțul poprit.
Ca urmare, instanța a pus în vedere creditoarei să timbreze această cerere cu suma de 10 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar sub sancțiunea anulării acesteia ca netimbrată, însă creditoarea nu și-a îndeplinit această obligație, însă taxele de timbru au fost plătite chiar de intervenienta forțată SC "" SA
Cheltuielile de judecată, în speță, se stabilesc între părțile inițiale din proces fără a putea obliga debitorul sau terțul poprit la plata acestora față de partea care a fost introdusă forțat în cauză. Faptul că aceasta din urmă a achitat în mod benevol și nedatorat taxa de timbru nu poate obliga în nici un caz partea care a pierdut procesul să-i plătească această taxă.
Cât privește cererea de restituire a taxei de timbru, în. art.23 al.1 lit.a din Legea nr.146/1997, instanța nu-i poate da curs pentru că a fost formulată pentru prima dată în apel și s-ar încălca principiul dublului grad de jurisdicție, apelanta având posibilitatea să formuleze o atare cerere pe cale principală, la Judecătoria Tulcea.
Referitor la greșita calificare de către prima instanță a cererii de introducere în cauză a altor persoane, ca fiind o cerere de intervenție, aceasta nu împietează asupra modului în care urmează a se plăti taxele de timbru și cheltuielile de judecată în cauză.
Totodată, nu se poate reține critica referitoare la omisiunea instanței de aoc ita pe apelantă încă de la primul termen de judecată întrucât procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, instanța neputându-se pronunța decât în limitele investirii sale de către reclamant.
Referirea apelantei la anularea cererii de introducere în cauză a altor persoane, în lipsa plății taxelor de timbru, este una eronată întrucât aceasta nu ar fi avut de suferit nici un prejudiciu, având posibilitatea să sesizeze instanța pe cale de acțiune separată.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea SC SA T, solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei nr.126/02.07.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea și în parte sentința civilă nr.1238/16.04.2009 pronunțată de Judecătoria Tulcea, iar pe fond obligarea terțului poprit la plata cheltuielilor de judecată în fond, apel și recurs.
In motivare, arată recurenta că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la cheltuieli de judecată.
Se susține că, pentru a se evita o eventuală procedură viciată, executorul judecătoresc adresat primei instanțe o cerere de introducere în cauză a SC SA, în calitate de creditoare, pe care a întemeiat-o pe disp.art.57 al.1 rap.la art.460 al.2 Cod procedură civilă. care, în opinia recurentei, nu reprezintă o cerere de intervenție, ci o cerere prin care se urmărea acoperirea unui viciu procedural cu privire la procedura de citare a acesteia.
Cererea a fost interpretată greșit de instanța de fond cât și cea de apel, în cauză fiind incidente motivele de recurs prev.de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Se mai arată că reclamanta de la fond are calitatea de organ de executare silită și nu poate avea și calitatea de creditor în cauză, această calitate o are SC SA. fiind persoana juridică la cererea căreia se efectuează executarea silită
Prin urmare, taxele judiciare de timbru și timbru judiciar pentru judecarea cererii de validare a proprii trebuiau achitate de aceasta în temeiul art.3717Cod procedură civilă raportat la dispozițiile Legii nr.146/1997, republicată.
Consideră că este greșită susținerea instanței de fond cât și cea de apel că aceste taxe au fost achitate benevol, întrucât, în calitate de creditoare interesată în rezolvarea acestei cauze nu a făcut decât să se conformeze dispozițiilor Legii taxelor de timbru.
Introducerea în cauză a SC SA în temeiul art.57 al.1 Cod procedură civilă, îi conferea aceleași drepturi procesuale și procedurale ca și ale organului de executare, fiind îndreptățită astfel să solicite în egală măsură cu acesta obligarea terțului poprit la cheltuieli de judecată pe care a dovedit că le-a efectuat cu procesul de față.
Recursul este nefondat.
Situația de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond, respectiv de apel.
Taf ost introdusă în proces în calitate de intervenient forțat, conform art.460 al.2 Cod procedură civilă, având în vedere calitatea acesteia de creditoare față de Asociația de Proprietari nr.58 T, cât și cu terțul poprit.
Instanța de fond i-a pus în vedere reclamantului-organ de executare să timbreze cererea, conform legii nr.146/1997 (10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar) sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrate.
Organul de executare BEJ și-a îndeplinit această obligație, însă taxele au fost plătite și de intervenienta forțată - recurenta
Întrucât reclamantul-intimat - organ de executare nu a solicitat restituirea cheltuielilor de judecată, recurenta, chiar dacă a plătit benevol, nu poate solicita partea care a căzut în pretenții să-i restituie, în această procedură, taxa judiciară de timbru.
Pe de altă parte, cererea fiind formulată pentru prima dată în cererea de apel, s-ar încălca principiul procesual al dublului grad de jurisdicție.
Așa fiind, toate criticile formulate în cererea de recurs sunt neîntemeiate, motiv pentru care cererea, în conf.cu disp.art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta intervenientă - SC SA - cu sediul în T,-, jud. T, împotriva deciziei civile nr.126/02.07.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - BEJ - cu sediul în T,-, -.B,.5, jud. T, intimata debitoare - ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.58 - cu sediul în T,-,.3,.A,. Parter, jud. T și intimatul terț poprit - - domiciliat în T,-,.13,.C,.9, jud., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
-
Grefier,
- -
Red.jud.hot.
Red.jud.dec.
12.02.2010
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Claudiu Răpeanu
