Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 1675/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1675
Ședința publică din data de 13 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtele SC SA, SC CLUB SA C-N, SC SA C-N, SC SA C-N împotriva Încheierii din data de 17.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj în contradictoriu cu intimata având ca obiect recurs formulat împotriva încheierii de suspendare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av. în reprezentarea intereselor recurentelor, cu delegații de reprezentare la dosar și av. în reprezentarea intereselor intimatei cu delegație de reprezentare la dosar.
Procedura de citare cu recurentele nu era îndeplinită la acest moment datorită împrejurării că acestea nu au fost citate la sediul procesual ales, dar prin prezența apărătorului în fața instanței acest viciu de procedură se acoperă.
Calea de atac formulată de pârâtă este scutită de plata taxelor de timbru, iar recursul declarat de reclamant este legal timbrat cu suma de 4 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 24.04.2009 intimata a înregistrat întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului declarat ca neîntemeiat.
Reprezentanta recurentelor solicită instanței, peste rând, încuviințarea comunicării unui exemplar din întâmpinarea formulată pentru a fi în măsură să o lectureze și implicit să răspundă acesteia.
Instanța încuviințează această cerere.
Reprezentanta recurentelor depune fișa de dosar nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție în care a fost admis recursul și casată încheierea recurată. Se depune de asemenea dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a recursului.
Reprezentanta recurentelor solicită admiterea recursului formulat iar în temeiul art.312 alin.1 și 3.pr. civilă coroborat cu dispozițiile art.304 pct.9 și art.304 pr. civilă să modifice încheierea atacată și rejudecând cererea de suspendare să o respingă ca nefondată și netemeinică. În susținere se arată că prima nelegalitate rezidă din prisma dispozițiilor art.137 pr. civilă potrivit cărora instanța avea obligația de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor, respectiv asupra celor 2 excepții de ordine publică invocate, excepția lipsei calității procesuale active și excepția prescripției dreptului la acțiune, și ulterior acestora ar fi trebuit să se pronunțe asupra cererii de suspendare, care este o cerere care vizează o apărare de fond.
În ceea ce privește cel de al doilea argument al nelegalității încheierii se referă la împrejurarea că antepronunțându-se asupra excepțiilor, odată ce ar soluționa cauza pe excepție, în cadrul dosarului vizând constatarea nulității absolute a donației, reclamant ar fi grav prejudiciată, fără să aibă în vedere aspectul că a existat un contract de privatizare în vigoare și fără a avea în vedere motivele acțiunii introductive. Totodată în ceea ce privește esența acestui demers, suspendarea pe fond nu putea fi admisă, temeiul de drept al acțiunii inițiale conferă doar posibilitatea de a se deschide o procedură administrativă și nu una judiciară, certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost atacat; reclamanta prin acțiunea care a stat la baza suspendării precum și prin cea dedusă judecății, reclamanta tinde la redobândirea dreptului său de proprietate pe dreptul comun.
Se mai arată că ÎCCJ a achiesat opiniei conform căreia mai întâi se impunea soluționarea excepțiilor de ordine publică.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului formulat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare. În susținere se arată că demersul judiciar a fost promovat în virtutea dispozițiilor art.2 lit.c din Legea nr.10/2001, care prevăd că în cazul imobilelor donate este necesară existența unei sentințe irevocabile. Se mai arată că, în cadrul litigiului ca o consecință a admiterii primului capăt de cerere a fost solicitat și anularea tuturor actelor subsecvente donației. Astfel, în mod clar instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra cererii principale, din punct de vedere procedural aceasta era singura cale prin care nu se ajungea la situații absurde. Se solicită acordarea de cheltuieli de judecată pentru care va depune până la sfârșitul dezbaterilor înscrisuri probante.
Față de solicitarea privind acordarea de cheltuieli de judecată, reprezentanta recurentelor arată că știe că a depus înscrisuri în probațiune în acest sens, anexate recursului și după verificare, relevă că le va depune până la sfârșitul dezbaterilor.
Curtea rămâne în pronunțare.
Notă: se depune de către reprezentanta intimatei chitanța nr.325/2009 privind onorariu avocațial.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 17.02.2009, în baza art. 244 pct. 1. proc. civ. a fost dispusă suspendarea cauzei și trimis întreg dosarul spre păstrare arhivei până la soluționarea capătului de cerere principal, având ca obiect constatarea nulității absolute a donației ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Cluj -
Împotriva soluției menționate a declarat recurs SC Club SA, SC SA C-N, SC SA C-N, solicitând modificarea în tot a încheierii atacate și rejudecând, a fi respinsă cererea de suspendare întemeiată pe art. 244 alin. 1. proc. civ. cu consecință trimiterii cauzei spre judecare pe fond instanței competente; obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.
În susținerea celor solicitate, recurentele au arătat că în primul rând nelegalitatea încheierii se desprinde prin prisma art. 137 alin. 1. proc. civ. Astfel, se arată că potrivit acestui text de lege, instanța avea obligația de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii. Față de faptul că prin întâmpinare au fost invocate două excepții de ordine publică, respectiv lipsa calității procesuale active a reclamantei și respectiv prescripția dreptului la acțiune, făcea necesară analiza acestora; cererea de suspendare care este o cerere ce vizează aspectele de fond ale cauzei ar fi trebuit să fie soluționată ulterior momentului în care instanța se pronunță asupra celor două excepții, aceasta făcând de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Un alt argument al nelegalității încheierii atacate, mai arată recurentele, se regăsește în aspectul că, în mod indirect, procedând în acest fel, instanța s-a antepronunțat asupra excepțiilor conchizând că odată ce ar soluționa cauza de față pe excepție în cadrul dosarului vizând constatarea nulității absolute a donației, reclamanta va fi grav prejudiciată fără să aibă în vedere aspectul că a existat un contract de privatizare care este în vigoare și fără a avea în vedere motivele acțiunii introductive prin care reclamanta precizează textual aspectul că a înțeles să formuleze această acțiune doar ca urmare a condițiilor impuse de Legea nr. 10/2001 cu referire la imobilele donate statului.
În fine, un alt argument adus în sprijinul nelegalității, arată recurenta, se regăsește în nesocotirea prevederilor speciale ale Legii nr. 10/2001, act normativ invocat în susținerea acțiunii. Așadar, se arată acest act prevede modalitatea de reparare a prejudiciului cauzat foștilor proprietari prin preluarea abuzivă a imobilelor, măsurile reparatorii fiind sub forma restituirii în natură sau prin echivalent bănesc dacă restituirea în natură nu este posibilă. Art. 29 din lege prevede ca în situația imobilelor prevăzute la alin. 1 (evidențiate în patrimoniul societății comerciale privatizate), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către o instituție publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea. Mai departe, arată recurentele, chiar în normele metodologice astfel cum acestea se regăseau ca formă la data emiterii deciziei atacate conduceau înspre aceiași conduită. Din analiza textelor legale coroborate cu actele dosarului, arată recurentele, rezultă fără echivoc trei aspecte: Legea nr. 1/2001 prevede o procedură administrativă obligatorie de urmat de către persoana îndreptățită; excepția de la regulile restituirii în natură vizează societățile integral privatizate anterior Legii nr. 10/2001; prin acțiunea care a stat la baza suspendării, precum și prin cea dedusă judecății, reclamanta tinde la redobândirea dreptului său de proprietate pe dreptul comun, aspect inadmisibil prin prisma dispozițiilor invocate în motivarea dată soluției de admitere a recursului în interesul legii din cadrul dosarului nr. 60/2007, fiind evident că o rectificare de carte funciară conduce la redobândirea proprietății în realitate, în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta având nevoie în mod exclusiv de hotărârea judecătorească de constatare a nulității absolute a donației pentru a putea beneficia de măsuri reparatorii.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, cu consecința obligării recurentelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea celor solicitate, intimata arată că argumentul referitor la pronunțarea mai întâi asupra excepțiilor nu poate fi susținut, întrucât suspendarea este o chestiune legată de derularea litigiului în sine de viața procesului, câtă vreme excepțiile dirimante au legătură cu obiectul litigiului; în cazul examinării excepțiilor, cererea sa de suspendare nu ar mai fi avut sens și prin urmare, instanța nu putea proceda la aop riva de posibilitatea discutării cererii.
Cât privește argumentul constând în antepronunțare, arată intimata, nu este logic că instanța de fond s-a pronunțat doar asupra cursului dosarului suspendând soluționarea lui doar provizoriu - și odată încetată cauza de suspendare după repunerea pe rol a cauzei pot fi discutate și chiar admise excepțiile invocate referitor la existența contractului de privatizare, precum și invocarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, arată intimata, sunt elemente străine cauzei, chiar și fondului acestuia. Existența unei sentințe judecătorești definitive și irevocabile de constatare a nulității donației este o cerință imperativă a Legii nr. 10/2001, care condiționează însăși soluționarea notificării pe calea procedurii administrative speciale instituite de acest act normativ. Prin urmare, discuțiile referitoare la posibilitatea sau imposibilitatea restituirii în natură sau prin acordarea de alte măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu exced cu totul cadrul procesual, astfel încât se impun a fi înlăturate în întregime.
Examinând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de actele dosarului, de normele juridice incidente, de dispozițiile art. 304. proc. civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că art.244 alin.1 prin dispozițiile sale statuează că instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existența sau neexistența unui drept care face obiectul altei judecăți.
Din norma enunțată rezultă că suspendarea va putea fi dispusă în cazul în care sunt întrunite anumite condiții respectiv să fie vorba de două judecăți pendinte; "obiectul altei judecăți" să privească existența sau neexistența acelui drept și de existența/inexistența dreptului " să atârne în tot sau în parte" dezlegarea pricinii în care s-a invocat suspendarea.
În speță sunt întrunite cerințele cerute respectiv este vorba de două judecăți pendinte (constatarea nulității donației - acțiunea principală și anularea certificatului atestare), obiectul altei judecăți - vizează existența /inexistența dreptului iar dezlegarea pricinii în care s-a invocat suspendarea depinde de existența/inexistența dreptului (drept invocat în condițiile acțiunii principale. Ori în această situație cum cererea principală vizează dreptul și de aceasta depinde în tot sau în parte soluționarea acțiunii în anulare nu se poate susține că nu ar fi întrunite cerințele cerute de norma enunțată și că cererea de suspendare nu ar fi justificată. Prin urmare fiind întrunite cerințele normei arătate (art.244 pct.1 pr.civ.) soluția ce se impunea așa cum corect a reținut prima instanță era aceea de suspendare.
Evident se susține că hotărârea prin care s-a dispus suspendarea este nelegală din perspectiv nesoluționării excepțiilor. Această susținere nu poate fi reținută câtă vreme chestiunea prealabilă a suspendării se impunea ca problematică invocată anterior celor susținute de recurenți și de vreme ce examinarea excepțiilor urmează a se face în contextul reluării judecății. Pe de altă parte nu trebuie trecut neobservat că suspendarea ca instituție ce desemnează situația juridică în care procedura de judecată este oprită este și o consecință, o garanție a respectării principiilor procesului, a asigurării drepturilor părților la un proces echitabil consființit de art.6 al Convenției. Ca atare în contextul asigurării unei administrării a judecății, al garanției și existării unor efecte în derularea litigiului în sine susținerile recurenților apar ca nefondate și urmează a fi respinse.
Respinse urmează a fi și restul susținerilor întrucât prin întreruperea cursului judecății instanța nu s-a antepronunțat și nici nu a examinat împrejurări de fond.
Prin urmare constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 pr.civ. Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
Totodată în baza art.274, art.276 pr.civ. Curtea urmează să oblige recurentele în solidar să achite intimatei cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 700 lei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de CLUB SA, SC SA și SC SA împotriva încheierii din 17.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă recurentele în solidar să achite intimatei cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 700 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
red.FT/dact.
2ex./28.05.2009
jud.1inst:
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
