Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 1699/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1699/2009
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de către contestatoarea SC SRL împotriva deciziei civile nr. 1916 din 23.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj, privind și pe intimații OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI prin OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M, având ca obiect dizolvare societate.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, cu împuternicire avocațială anexată la dosar, pentru contestatoarea SC SRL, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că, contestația în anulare este legal timbrată, că la data de 10 aprilie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare.
Se constată că la data de 16 aprilie 2009 contestatoarea a depus la dosar o precizare la care s-a anexat întâmpinarea formulată de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș în dosar nr- al Curții de Apel Cluj, (anexată la precizare), în cuprinsul căreia se afirmă că societatea și-a depus situațiile financiare aferente anilor 2001-2007, iar în cazul rejudecării pe fond a acțiunii, reclamanta renunță la judecată, cu condiția ca societatea pârâtă să suporte cheltuielile de judecată.
Reprezentantul contestatoarei învederează că este de acord cu solicitarea formulată prin întâmpinare de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș și susține contestația în anulare astfel cum a fost formulată, pentru motivele prevăzute de art. 317 (1) pct.1 și art. 318 (1) pct.1 pr.civ.
Curtea pune în vedere reprezentantului contestatoarei să achite taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente recursului ce face obiectul dosarului nr- al Curții de Apel Cluj până la sfârșitul dezbaterilor și, sub această rezervă, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin contestația în anulare, contestatoarea SC SRL a solicitat anularea deciziei civile nr. 1916/2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj și pe fond respingerea acțiunii formulată de ONRC reprezentat de ORC de pe lângă Tribunalul Maramureș, conform art. 317 alin. 1 pct. 1 și art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă.
În motivare se arată că prin decizia atacată a fost anulat ca netimbrat recursul societății comerciale împotriva sentinței prin care s-a dispus de către tribunal dizolvarea acesteia pentru nedepunerea situațiilor financiar-fiscale, potrivit art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990, iar această soluție, pe de o parte este rezultatul unei greșeli materiale, iar pe de alta, s-au încălcat dispozițiile legale privitoare la citarea părților în proces.
Astfel se arată că, la data de 10 septembrie 2008, la sediul societății s-a produs un incendiu puternic care a distrus clădirea, care a fost evacuată, astfel că, a doua zi, în data de 11.09.2008 era imposibil a se realiza procedura de citare cu societatea așa cum s-a reținut în decizia atacată cu această cale extraordinară de atac. Contestatoarea arată că efectiv nua avut cunoștință despre termenul de judecată în recurs și deci, nici despre obligația instituită cu privire la timbrare.
Prin întâmpinarea înregistrată la 10.04.2009 ( 22) Oficiul Registrului Comerțului lasă la aprecierea instanței soluția în contestația în anulare, cu precizarea că, societatea a depus la registrul comerțului situația financiară pentru anul 2006, în data de 5.08.2008.
Analizând contestația în anulare, Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1916 din 23 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Clujs -a anulat ca netimbrat recursul declarat de SC SRL împotriva sentinței civile nr. 1473 din 09.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.1473 din 9.07.2008 a Tribunalului Maramureșs -a admis acțiunea reclamantei Oficiul Național al Registrului Comerțului B, reprezentat prin Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș - B M, intentată pârâtei: SC SRL B M și în consecință:
În temeiul art. 237 alin.1 lit. b din Legea nr.31/1990 modificată, privind societățile comerciale s-a dispus dizolvarea pârâtei.
Hotărârea s-a înregistrat în registrul comerțului s-a comunicat cu M și s-a publicat în Monitorul Oficial partea a IV-a pe cheltuiala reclamantului.
În motivare s-a arătat că Oficiul Național al Registrului Comerțului B reprezentat prin Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureșa chemat în judecată pârâta SC SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună dizolvarea acesteia în temeiul art. 237 alin.1 lit. b din Legea nr.31/1990 modificată privind societățile comerciale.
S-a arătat că pârâta nu a depus situațiile financiare anuale la Oficiul Registrului Comerțului pentru anul 2006.
Potrivit art.185 din lege, în cazul societăților pe acțiuni în termen de 15 zile de la data adunării generale, administratorii societăților pe acțiuni sunt obligați să depună o copie de pe situațiile financiare anuale însoțite de raportul lor, raportul cenzorilor, raportul auditorilor financiari precum și procesul verbal al adunării generale a acționarilor, la Oficiul Comerțului.
Aceeași obligație este prevăzută și pentru societățile cu răspundere limitată în art. 201 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Textele de mai sus se coroborează cu art. 35 din Legea nr. 82/1991 republicată. În acest articol termenele limită pentru depunerea situațiilor financiare la sunt de 150 respectiv de 120 de zile, de la încheierea exercițiului financiar, în funcție de faptul că societatea aplică sau nu Internaționale de Financiară.
Legea contabilității nu amintește de obligația de a depune situațiile și la Oficiul Registrului de Comerț dar aceasta nu înseamnă că prevederile la Legea nr.31/1990 au fost anulate, dimpotrivă, termenele prevăzute pentru sunt valabile și pentru Oficiul Registrului de Comerț, prin asimilare.
Articolul 185(1) din Legea nr.31/1990 trimite expres la "condițiile prevăzute în legea contabilității".
La expirarea termenelor de mai sus societățile au o perioadă de grație de 6 luni după care, potrivit art. 237 alin. 1 lit. b se poate cere dizolvarea acestora.
Pârâta nu a respectat obligația de-a depune situațiile financiare aferente anului 2006, omisiune sancționată cu dizolvarea.
Împotriva sentinței SC SRL formulat recurs, solicitând modificarea hotărârii.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a dispus dizolvarea societății recurentei pentru că nu a depus situațiile financiare anuale la Oficiul Registrului Comerțului, aferente anului 2006, dar aceste situații financiare au fost depuse de recurentă atât la Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cât și la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Examinând recursul, instanța a constatat că acesta este netimbrat, și l-a anulat în consecință, din următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.11 din Legea nr.146/1997 s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita 19,5 lei taxă judiciară de timbru, iar in conformitate cu art.1 din OG nr.32/1995 timbru judiciar in sumă de 0,15 lei RON.
În temeiul dispozițiilor art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 recurenta a fost înștiințată ca, în termen de 5 zile de la data comunicării înștiințării să achite în contul Consiliului local al mun.C N sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
Prin art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu a fost timbrat cu suma stabilită, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise, că nu s-a aflat în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art.308 alin.4 pr.civ, raportat la art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, respectiv ale art.35 alin.5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar și a dispus anularea recursului ca netimbrat.
Din dovada de îndeplinire a procedurii de citare în recurs, pentru termenul de judecată din 23.09.2008 (10) rezultă că procedura de citare cu SC SRL s-a realizat prin afișare, însă, în cazul concret de față, societatea prin reprezentanții săi nu a avut cunoștință în mod efectiv de termenul de judecată și nici de obligația statuată cu privire la achitarea taxelor de timbru pentru recurs, împrejurare ce rezultă din înscrisurile noi depuse în susținerea contestației în anulare, care atestă izbucnirea unui incendiu de proporții la sediul societății și care a determinat evacuarea clădirii care astfel, a devenit nefuncțională pentru o perioadă de timp.
Astfel, incendiul se atestă de procesul-verbal de intervenție încheiat de Inspectoratul pentru situații de urgență "G de " al jud. M, din 10 septembrie 2008 ( 3), iar starea clădirii după incendiu de procesul-verbal de inspecție al Inspectoratului de Stat în construcții nr. 663/12.09.2008 ( 4).
În consecință, în speță, erau aplicabile dispozițiile art. 94 Cod procedură civilă, conform cărora "Când comunicarea actelor de procedură nu se poate face din cauză că s-a dărâmat clădirea, a devenit de nelocuit sau din alt motiv asemănător, agentul va depune actul la grefa instanței, care va înștiința din timp partea despre această împrejurare, dispozițiile art. 95 fiind aplicabile în mod corespunzător".
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, în temeiul art. 320 Cod procedură civilă urmează a se admite contestația în anulare, a se anula decizia pronunțată în recurs și a se proceda la rejudecarea recursului.
Constatând că taxele de timbru specifice acestei căi de atac au fost achitate de recurentă, că situațiile financiare care au determinat pronunțarea dizolvării societății, respectiv cele pe anul 2006 au fost depuse de societate la data de 5.08.2008, așa cum rezultă din dovezile anexate la dosar ( 8-10), văzând și poziția procesuală a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, cu privire la recursul declarat de societatea pârâtă, curtea va reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1473 pronunțată la data de 9 iulie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș a fost admisă cererea formulată de reclamantul Oficiul Național al Registrului Comerțului B reprezentat prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, iar pe cale de consecință, a fost dispusă dizolvarea C SRL, în temeiul dispozițiilor art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 republicată și modificată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 237 alin. 1 lit. b din legea nr. 31/1990 republicată întrucât societatea nu a depus în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale situațiile financiare anuale ce trebuiau depuse la Oficiul Registrului Comerțului.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs pârâta SC SRL solicitând admiterea, casarea sentinței, respingerea cererii.
În motivare se arată că pârâta nu a avut și nu are nici o activitate, în acest sens depunându-se declarația la Direcția Generală a Finanțelor Publice.
Prin întâmpinare, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureșa arătat că pe fond nu se opune la admiterea recursului.
Examinând recursul declarat, în raport cu probele administrate, cu prevederile art. 3041.pr.civ. și cu dispozițiile legale incidente, Curtea reține că acesta este întemeiat.
În acest sens se reține că art. 237 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, în cuprinsul său, prevede că la cererea oricărei persoane interesate precum și a Oficiului Național al Registrului Comerțului, tribunalul "va putea pronunța dizolvare, în cazurile în care: a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni; b) societatea nu a depus în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale situații financiare anuale sau alte acte care potrivit legii se depun la oficiul comerțului.".
Din norma enunțată rezultă că legea recunoaște legitimarea procesuală activă Oficiului Registrului Comerțului de a sesiza tribunalul cu acțiune în pronunțarea dizolvării juridice pe temeiul prevederilor la lit. b, precum și a oricărei persoane interesate, dizolvarea judiciară fiind facultativă atât pentru partea care are dreptul să o ceară, cât și pentru instanță care apreciază dacă dizolvarea, ca sancțiune a societății, este oportună sau nu.
În cazul în care din acte rezultă că activitatea societății nu a încetat și că dizolvarea cu titlu de sancțiune a acesteia nu se impune, cererea întemeiată pe art. 237 lit. b din Legea nr. 31/1990 republicată poate fi respinsă.
În speță, actele îndeplinite de recurentă prin depunerea la organele financiare, dar și prin depunerea ulterioară la celelalte autorități, în afara termenului, se impun a fi validate, interesul menținerii ființei societare urmând să primeze alături de ocrotirea acestuia, impunându-se și ocrotirea deopotrivă a altor persoane juridice cu care se presupune că a intrat în raporturi juridice, câtă vreme activitatea sa comercială nu a încetat, iar societatea reflectă voința de a continua activitatea și de a îndeplini obligațiile impuse de lege. Ori, în acest context, nu mai apare ca justificată aplicarea sancțiunii dizolvării, de vreme ce publicitatea în registrul comerțului a actelor și faptelor din activitatea recurentei a fost îndeplinită.
Prin urmare, reținând că nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 237 din Legea nr. 31/1990, se va admite recursul, modifica hotărârea atacată în sensul respingerii cererii formulate de Oficiul Registrului Comerțului C pentru dizolvarea societății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de către contestatoarea SC SRL B împotriva deciziei civile nr. 1916 din 23.09.2008 pronunțată în dosar nr- al Curții de Apel Cluj, pe care o anulează și în consecință:
Admite recursul declarat de pârâta SC SRL B împotriva sentinței civile nr. 1473 din 09.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al tribunalului Maramureș, pe care o modifică, în sensul că respinge cererea de dizolvare formulată de reclamantul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI B prin OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Dispune radierea mențiunilor din Registrul Comerțului efectuate în baza sentinței recurate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./7.07.2009
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
