Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 180/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 180/
Ședința publică din 25 februarie 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de creditoarea - - C împotriva deciziei civile nr. 1445/10.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - - prin lichidator SP SERVICII DE INSOLVENȚĂ, administratorul și creditoarea intimată - -, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care, se constată ca mersul dezbaterilor si concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.02.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea soluției fiind amânată pentru termenul de azi, când,
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1445/10.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, s-a admis recursul precizat formulat de împotriva sentinței civile nr. 322/25.06.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - - prin lichidator SP SERVICII DE INSOLVENȚĂ și creditoarea intimată - -; a modificat hotărârea recurată și, pe fond, a admis contestația precizată formulată de, în sensul că a constatat nul procesul verbal de supralicitare din 28.07.2006.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a constatat că prin sentința civilă nr. 322/25.06.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-au respins acțiunile petenților și, pentru lipsa calității procesuale active în ceea ce privește capetele de cerere prin care s-a solicitat anularea hotărârilor adunării creditorilor și ca tardivă în ceea ce privește capetele de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității mai multor rapoarte de activitate întocmite de lichidatorul judiciar Servicii de Insolvență, în cadrul procedurii insolvenței prevăzută de Legea 85/2006, față de debitoarea - - C; s-a respins contestația formulată de creditoarea DGFP D, față de planul de distribuție și raportul asupra fondurilor obținute din lichidare întocmite de lichidatorul Servicii de Insolvență.
Prima instanță a constatat că prin cererea precizată la 05.03.2007, administratorul special al debitoarei, a solicitat constatarea nulității unor acte întocmite în cursul procedurii, respectiv procesului-verbal al Adunării Generale a creditorilor din 24.02.2006, din 02.05.2006, din 30.05.2006, 10.10.2006, 30.10.2006, 07.12.2006, a rapoartelor de activitate depuse de lichidatorul judiciar la 27.02.2006, 16.05.2006, 06.06.2006, 24.10.2006, 11.01.2007, a procesului-verbal de supralicitare privind vânzarea activului -uncțional din 28.07.2006, a raportului de evaluare a patrimoniului debitoarei și a contestat creanța creditoarei DGFP D; că s-a contestat procesul-verbal al Adunării Creditorilor pe considerentul că la aceste ședințe nu au participat creditori întrunind cel puțin 30% din valoarea creanțelor sau au votat creditori care nu se regăsesc în tabel, rapoartele lichidatorului sunt consecințe ale acestor hotărâri ale creditorilor, actul de supralicitare pentru nedepunerea garanției și neplata prețului, iar creanța DGFP D pe considerentul că aceasta a aparținut creditoarei și nu este posibilă o subrogație în drepturi între cele două instituții.
S-a mai constatat că o acțiune cu aceleași capete de cerere a fost formulată și de, în calitate de delegat al - SRL.
Lichidatorul judiciar a formulat întâmpinare în dosarul de fond, invocând excepția lipsei calității procesuale active a petentului pentru contestarea hotărârilor adunării creditorilor, pe considerentul că, potrivit art. 14 alin. 7 din Lg. 85/2006, aceste acțiune poate fi promovată doar de creditorii care au votat împotriva hotărârii respective sau de cei care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor, iar petentul nu are calitatea de creditor al societății supuse procedurii. A invocat, de asemenea, excepția tardivității formulării capetelor de cerere privind constatarea nulității rapoartelor lichidatorului, față de dispozițiile art. 21 alin. 3 din Lg. 85/2006, a celui privind constatarea nulității procesului-verbal de supralicitație la vânzarea activului "-uncțional", față de aceste dispoziții procedurale și a celui privind contestația la creanța DGFP D, având în vedere dispozițiile art. 108 alin. 5 coroborat cu art. 73 alin. 3 din Legea 85/2006.
Analizând excepțiile invocate în apărare în legătură cu cererea petentului de constatare a nulității procesului-verbal al Adunării Generale a Creditorilor din 24.02.2006, prin prisma dispozițiilor procedurale incidente, judecătorul sindic a constatat că potrivit art. 14 alin. 7 din Legea 85/2006 ce reglementează parțial acțiunea petentului, hotărârile adunării creditorilor se pot ataca doar de către creditorii care au votat împotriva luării hotărârii respective sau de cei care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor, apreciind că această acțiune, de desființare a unei hotărâri luate de creditori nu poate fi formulată decât de o persoană ce are la rândul său calitatea de creditor al debitoarei și care apreciază că interesele sale sunt lezate prin hotărârea pe care o atacă. Ori, s-a considerat că petentul nu are calitatea de creditor al debitoarei, deci nu are la îndemână această cale procedurală pentru a se opune hotărârilor pe care le adoptă creditorii societății al cărei administrator special este.
De altfel, petentul a susținut că, invocând o nulitate absolută, nu îi este necesară, pentru promovarea acțiunii sale, calitatea specială prevăzută de textul de lege ce reglementează demersul său judiciar, însă, din analiza motivelor invocate în susținerea acțiunii, judecătorul sindic a constatat că interesul invocat și protejat nu este unul general, ci este unul particular, individual și personal (al petentului sau al unor creditori, care însă nu au contestat niciodată hotărârile pe care le atacă acum petentul). Natura interesului ocrotit fiind criteriul de calificare a nulității în relativă și absolută, și văzând cele arătate mai sus, judecătorul sindic a constatat că în cauză se invocă doar o nulitate relativă, și nu una absolută, iar în acest caz se impune verificarea condițiilor în care s-a promovat acțiunea dedusă judecății, din punct de vedere al calității procesuale active a persoanei ce a formulat- Astfel, legitimarea procesuală activă se raportează la textul de lege ce reglementează posibilitatea de a cere desființarea hotărârii adunării creditorilor, care conferă, astfel cum s-a arătat mai sus, doar creditorilor dreptul de a cere anularea hotărârii adunării lor. Pe de ală parte, petentul nu justifică un interes juridic protejat de lege și care să-i fie încălcat de hotărârile a căror desființare o cere, în afara interesului economic, material, care diferă de cel juridic, singurul care stă la baza justificării calității procesuale active în promovarea unei acțiuni în justiție.
Față de aceste aspecte, judecătorul sindic din cadrul instanței de fond a considerat întemeiată excepția invocată, a lipsei calității procesuale active a reclamantului, și în consecință a respins capetele de cerere din acțiunea formulată privind anularea hotărârilor adunări creditorilor.
Instanța de fond a mai reținut, în legătură cu capetele de cerere privind constatarea nulității mai multor rapoarte de activitate întocmite de lichidatorul judiciar, că s-a invocat excepția tardivității promovării acestei cereri, întrucât potrivit art. 21 alin. 3 din Lg. 85/2006, contestația împotriva raportului lichidatorului judiciar de înregistrează în termen de 5 zile de la data depunerii acestuia la dosar.
Cu privire la această excepție, judecătorul sindic a constatat că ea este întemeiată întrucât rapoartele lichidatorului a căror nulitate se cere a fi constatată datează din perioada februarie 2006 - ianuarie 2007, iar acțiunea de constatare a nulității lor s-a precizat în martie 2007, deci cu depășirea termenului procedural arătat mai sus, considerând că nu se poate invoca, și nici nu există un motiv de repunere în termenul de contestare măsurilor luate de lichidator (astfel cum se interpretează capetele de cerere prin care se solicită constatarea nulității raportului lichidatorului, întrucât acesta este doar o informare făcută judecătorului sindic și creditorilor, și nu, prin el însuși, un act juridic se creează raporturi juridice), deoarece, pe de o parte dreptul de a formula această cerere era reglementat și de vechea normă procedurală și revenea oricărei persoane interesate, iar pe de altă parte, petenții erau acționari ai debitoarei având la dispoziție prevederile art. 19- 22 din Lg. 64/1995, și aveau și calitatea de reprezentant al acționarilor încă din octombrie 2006, respectiv octombrie 2005 și nu au uzat de această prerogativă până în martie 2007, astfel că s-au respins ca tardive capetele de cerere privind constatarea nulității rapoartelor lichidatorului judiciar și cel prin care s-a contestat procesul-verbal de supralicitare pentru vânzarea unui activ. De altfel, judecătorul sindic a reținut că această vânzare este contestată pe cale separată, acțiunea fiind în curs de soluționare.
S-a mai reținut de către judecătorul sindic că în ultimul capăt de cerere al acțiunilor, petenții au contestat creanța creditoarei DGFP D, pe considerentul că nu este posibilă o subrogație în drepturi între Direcția Generală de Administrare a marilor Contribuabili și DGFP D, contestație care este formulată tardiv față de data afișării tabelului definitiv al creanțelor - 15.01.2007 și termenul prevăzut de art. 108 alin 5. coroborat cu art. 83 alin. 3 din Lg. 85/2006, și astfel, pentru acest considerent va fi respinsă. De altfel, creditoarea DGFP Daf ormulat contestație împotriva raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și a planului de distribuție între creditori pe considerentul că în mod greșit s-a propus distribuirea către AVAS a sumei de 14420,19 lei în temeiul art. 121 alin. 1 din Lg. 85/2006, întrucât această creditoare a solicitat înregistrarea creanței sale ca bugetară și nu garantată, iar în temeiul textului de lege arătat se distribuie sume numai creditorilor garantați.
Raportat la acestea, judecătorul sindic a constatat că în mod corect a procedat lichidatorul la distribuirea sumei rezultată din vânzarea bunului asupra căruia - Oltenia - deținea un drept de ipotecă, conform art. 121 din Lg. 85/2006, având în vedere că acest text de lege stabilește modul în care se distribuie sumele obținute din vânzarea bunurilor afectate de garanții și nu face nici o referire la calitatea sau rangul de preferință al creditorilor, astfel cum sunt ei trecuți în tabel. Ori, creditoarea AVAS preluat parte din creanța cu care este înscrisă în tabel de la - Oltenia -. Efectele acestei ri sunt dobândirea de către cel care se a tuturor drepturilor și obligațiilor creditoarei pe care a preluat-o, astfel că nu prezintă relevanță, având în vedere textul ce o reglementează, arătat mai sus, la distribuire, calitatea cu care a fost consemnat creditorul în tabel, ci în acest caz se are în vedere proveniența, particulară, a fondurilor ce se distribuie, și care, în speță, s-au obținut din vânzarea unui bun obiect al unei garanții, motiv pentru care judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestația DGFP D și a menținut planul de distribuire propus de lichidator prin raportul său din 10.05.2007.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs administratorul, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul formulat și precizat, având în vedere și concluziile scrise, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii nr. 322/25.06.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, și pe fond, admiterea contestației, așa cum a fost precizată la termenul din data de 26.11.2007, respectiv constatarea nulității absolute a procesului-verbal de supralicitare din data de 28.07.2006.
Cu privire la cererile formulate de mai mulți creditori prin care își însușesc motivele invocate de recurent în recurs, acesta a solicitat respingerea excepției formulată de către lichidator, arătând că aceste cereri nu pot fi calificate din punct de vedere procedural, întrucât cei ce le-au formulat nu au indicat un temei juridic sau să le fi dat o denumire care să permită calificarea lor, astfel că ținând cont și de faptul că în recurs nu se poate modifica respectivul cadru procesual, urmează ca aceste cereri să fie considerate simple puncte de vedere în susținerea motivelor de fond, anume neplata nici până acum a diferenței de preț.
Cu privire la calitatea sa procesuală de a formula o acțiune în constatarea nulității absolute, recurentul a arătat că față de precizarea formulată în recurs prin care a renunțat la parte din motive, are calitate procesuală activă și justifică un interes, fiind reprezentantul acționarilor, care în baza art. 133 din Legea nr. 85/2006 tind să obțină, în măsura achitării tuturor creditorilor, o sumă care să le fie distribuită într-un cuantum cât mai mare. Arată că ținând cont de capetele din cerere rămase după renunțare, hotărârea atacată urmează a fi apreciată în funcție de acestea, respectiv raportat la nulitatea absolută și calitatea și interesul recurentului de a formula o astfel de acțiune.
Recurentul a considerat că adjudecatarul a fost avantajat, că nici la această dată nu s-a plătit diferența de preț, confirmată și de adunarea comitetului creditorilor din 14 noiembrie 2007 și de către lichidator, cronologia faptelor fiind următoarea:
- 28 iulie 2006 - supralicitarea la care participă doar care adjudecă fără plata garanției de participare;
- la patru zile după licitație, adică pe 01 august 2006, se depune garanția de participare de 1.460.802,3 RON;
- 28 octombrie 2006 expirat termenul de plată a diferenței de 90% din preț;
- 30 octombrie 2006 la cererea comitetul creditorilor a fost de acord cu amânarea plății de către a diferenței de 90% din preț în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care se soluționează contestația - SRL;
- 7 decembrie 2006 Adunarea generală a creditorilor a fost de acord cu amânarea plății diferenței de preț de către așa cum stabilise comitetul creditorilor;
- 18 octombrie 2007 Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- a soluționat irevocabil contestația lui - SRL;
- 3 noiembrie 2007 expirat și termenul prelungit de către adunarea generală și comitetul creditorilor;
- 14 noiembrie 2007 comitetul creditorilor a constatat că nu a plătit prețul în termenul prelungit.
Astfel, recurentul a considerat că au fost încălcate prevederile imperative ale art. 506 Cod procedură civilă, conform căruia,Persoanele care vor să cumpere imobilul la licitație sunt obligate să depună la termenul stabilit pentru vânzare, o cauțiune reprezentând 10% din prețul la care a fost evaluat imobilul. Dovada consemnării va fi atașată ofertei de cumpărare", dar în speță vânzarea a avut loc pe data de 28.07.2006, iar suma reprezentând cauțiunea (1.460.803 lei) a fost depusă în cursul lunii următoare, recurentul apreciind că nu se poate desfășura legal o licitație fără depunerea garanției de participare, astfel că nici cel ce organizează licitația nu poate trece peste această condiție care este prevăzută imperativ de legiuitor, garanția fiind o dovadă a seriozității licitației și a adjudecatarului. Mai mult, participanților la licitație sau potențialilor cumpărători trebuie să li se ofere aceleași obligații și drepturi, adică un tratament egal, astfel că dacă s-ar fi știut că se poate adjudeca fără depunerea garanției poate și alte persoane ar fi fost prezente sau ar fi adjudecat. Precizează că s-au încălcat prevederile din de sarcini, care se referă la depunerea cauțiunii în valoare de 10 %,participarea la supralicitare este condiționată de depunerea în contul lichidării nr. -L- XX, deschis la Banca Transilvania, Sucursala C, pentru C - societate în faliment, până la data de 28 iulie 2006 a unei cauțiuni în valoare de 10 % din valoarea de evaluare a activului -1.460.802,3 RON", în condițiile în care regulamentul de vânzare înscris în de sarcini fusese anterior aprobat de Comitetul Creditorilor și de Adunarea Generală a Creditorilor.
Recurentul a mai arătat că în speță, Comisia de supralicitare compusă din reprezentanții lichidatorului judiciar cu știință a încălcat regulamentul aprobat de creditori și codul d e procedură civilă, că era corect ca ședința de supralicitare să nu aibă loc, vânzarea activului urmând să se facă ulterior, așa cum hotărau creditorii (Comitetul Creditorilor și Adunarea Generală a Creditorilor ), că adjudecatarul nu respectat nici termenul de depunere a diferenței de 90% din prețul de adjudecare (suma de 13.282.141,9 RON ) stabilită pentru data de 28.10.2006 și consemnată în procesul-verbal de supralicitare,sub sancțiunea nulității prezentului proces-verbal de supralicitare, adjudecatarul trebuie să achite diferența până la nivelul prețului de adjudecare în sumă de 13.282.141,9 RON până la data de 28 octombrie 2006. În caz contrar adjudecatarul înțelege că va pierde avansul de 1.460.803 RON - garanție de 10 % din prețul de evaluare, în favoarea - în faliment ".
Astfel, recurentul a considerat că aprobarea dată în 30.10.2006 și 07.12.2006 cu privire la prelungirea termenului de depunere diferenței de 90%, solicitat de adjudecatar, este fără relevanță întrucât termenul de plată se împlinise în data de 28.10.2006, iar sancțiunea nulității așa cum s-a consemnat și în procesul - verbal de supralicitare deja operase. Dar, creditorii și lichidatorul SERVICII INSOLVENȚĂ au aprobat cererea și au stabilit ca plata diferenței de 90% să se facă în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care se va soluționa contestația C GRUP Contestația C GRUP a fost soluționată irevocabil de Curtea de Apel Timișoara la data de 18.10.2007 prin respingerea recursului introdus de GRUP iar până în prezent, deși au trecut 40 de zile C L nu a achitat diferența.
Recurentul a considerat că dispozițiile din Codul d e procedură civilă și Legea 85/2006 sunt imperative, prin care se concură la sporirea masei pasive, astfel că nu se putea prevedea un astfel de termen de plată. Pe de altă parte, acest termen de plată (după soluționarea contestației în mod irevocabil) dat în favoarea este nelegal și avantajează în dauna altor potențiali adjudecatari, în realitatea, în aceste condiții neavând nici un risc, el așteptând soluționarea contestației formulate. Si prin amânarea plății până la împlinirea acestei condiții suspensive s-a creat o situație favorabilă și față de Legea 85/2006 care nu prevede o astfel de posibilitate, dar și față de alți adjudecatari, astfel că oricine ar adjudeca imobile, dacă ar trebui să plătească prețul după soluționarea contestațiilor.
Raportat la această situație, recurentul arată că în Comitetul Creditorilor din 14.11.2007 s-a constatat,desființarea procesului-verbal de supralicitare din 28.07.2006 și reluarea procedurilor de valorificare a activelor",pentru neplata diferenței de 90% din valoarea de adjudecare", cu votul unanim al membrilor participanți.
Pentru aceste motive, recurentul apreciază că admiterea recursului s-ar impune și nu ar face decât să consfințească o situație reală și voința tuturor creditorilor, respectiv să lămurească regimul juridic al procesului verbal de supralicitare, adică al unui act care nu a produs efecte depline tocmai din cauza adjudecatarului care nu a achitat diferența de 90% din preț.
întâmpinare în dosarul de recurs, lichidatorul - - a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, și menținerea pe cale de consecință a hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, cu motivarea că recurentul prin cererea inițială a solicitat constatarea nulității următoarelor acte de procedură, respectiv: procesele verbale ale Adunării Generale a Creditorilor din 24.02.2006, 02.05.207, 30.05.2006, 10.10.2006, 30.10.2006, 07.12.2006; rapoartele întocmite de către administratorul judiciar înregistrate sub nr. 646/27.02.2006, 1324/16.05.2006, 1680/06.06.2006, 2949/24.10.2006, 35/11.01.2007; procesul verbal de supralicitare privind vânzarea-cumpărarea activului - funcțional din 28.07.2006 coroborat cu constatarea inexistenței dreptului de proprietate al S SRL asupra activului ansamblu funcțional; contestației împotriva Raportului de evaluare a patrimoniului debitoarei - despre depunerea raportului de evaluare, creditorii precum și toate persoanele interesate au fost încunoștințate prin raportul întocmit și depus de către lichidatorul judiciar la termenul din 17.05.2005 și contestației împotriva creanței cu care a fost înscrisă creditoarea D în tabelul creanțelor.
Cu privire la capetele de cerere prin care se solicită constatarea nulității proceselor verbale ale Adunării Generale a Creditorilor, lichidatorul a invocat prevederile art. 14 alin. 7 din Legea 85/2006, conform căruia "Hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor". Astfel, apreciază că legiuitorul recunoaște calitatea procesuală activă în materia acțiunilor pentru desființarea hotărârilor adunării generale a creditorilor, numai persoanelor ce au calitatea de creditori în cadrul procedurii și numai dacă creditorul fie a fost prezent și a votat împotriva luării hotărârii, fapt consemnat în procesul verbal al adunării, fie a lipsit motivat de la ședința adunării. Or, nu are calitatea de creditor, fiind desemnat administrator special în cadrul procedurii, apreciind că acesta nu își justifică calitatea procesuală în promovarea unei cereri prin care solicită desființarea unui proces verbal al adunării generale a creditorilor, motiv pentru care apreciază că soluția dată de prima instanță este temeinică și legală.
Cu privire la capetele de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității rapoartelor de activitate ale administratorului judiciar în temeiul art. 21 alin. 1 din Legea 85/2006, lichidatorul consideră că prima instanță în mod corect și legal a dispus respingerea acestora pe cale de excepție, ca fiind tardiv formulate în raport de dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea 85/2006, conform căruia contestația trebuie să fie înregistrată în termen de 5 zile de la depunerea raportului întocmit de către administratorul judiciar. Arată că rapoartele de activitate contestate, au fost întocmite și depuse în cauză în perioada februarie 2006 - ianuarie 2007, că termenul reglementat de către legiuitor la art. 21 alin. 3 din Legea 85/2006 este un termen legal, absolut și peremptoriu, iar prezenta contestație a fost formulată abia în martie 2007, fiind tardivă.
Lichidatorul a considerat că prima instanță a apreciat corect și legal ca fiind tardive capetele de cerere prin care se contestă evaluarea patrimoniului falitei, precum și vânzarea ansamblului funcțional, arătând următoarele: procesul verbal de supralicitare din 28.07.2006 a fost adus la cunoștință prin raportul de activitate depus la 20.09.2006 și prin studiul de evaluare, cu privire la care creditorii și persoanele interesate au fost încunoștințate prin raportul depus la 17.05.2005; astfel că, raportat la acest date, contestația formulată este tardivă conform art. 21 alin. 3 din Legea 85/2006.
Pe de altă parte, lichidatorul a arătat că Tribunalul Dolja soluționat deja o cerere cu același obiect, prin care se critică atât raportul de evaluare, cât și procesul verbal de supralicitare din 28.07.2007, cu aceleași părți, petentul fiind parte în respectiva cauză. Arată că prin sentința nr. 116/26.02.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- - număr vechi 154/F/2004 a fost soluționată o cauză având același obiect și aceleași părți, iar recurentul a formulat recurs ce face obiectul dosarului nr- al Curții de Apel Timișoara, rămas în pronunțare la data de 18.10.2007.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a contestat creanța P D, lichidatorul a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut tardivitatea acestei contestații raportat la dispozițiile art. 108 alin. 5 coroborat cu art. 73 alin. 3 din Legea 85/2006, având în vedere că tabelul definitiv consolidat al creanțelor în forma finală a fost afișat la data de 15.01.2007, iar contestația a fost formulată în martie 2007.
Față de criticile formulate de către recurent cu privire la faptul că prima instanță a interpretat greșit prevederile art. 18 alin. 2 din Legea 85/2006, lichidatorul arată că aceasta este nefondată, că nimeni nu a pus în discuție dreptul administratorului special de a formula contestații, care este un drept legal recunoscut de către legiuitor, iar criticile lichidatorului au vizat numai legitimarea procesuală în acțiunile ce privesc hotărârile adunării creditorilor, legitimare recunoscută de către legiuitor doar creditorilor, precum și tardivitatea capetelor de cerere ce se referă la rapoartele de activitate.
Referitor la susținerea recurentului privind constatarea nulității absolute, care este imprescriptibilă, lichidatorul a arătat că prima instanță a constatat în mod corect că în speță este vorba despre nulitatea relativă și nu absolută, întrucât interesul invocat și protejat nu este unul general, ci este unul particular, atât în ceea ce privește hotărârile adunării creditorilor, cât și cu privire la rapoartele de activitate.
Prin concluziile scrise formulate - INDUSTRIES a solicitat în esență admiterea recursului și pe fond, admiterea contestației, respectiv constatarea nulității procesului verbal de supralicitare, pentru neplata garanției de 10% de către adjudecatar și a restului de 90% din suma de adjudecare.
Prin concluziile scrise formulate lichidatorul - - și-a menținut susținerile din întâmpinarea formulată, subliniind cu privire la procesul verbal de supralicitare, faptul că la termenul de negociere a fost prezent, în componență completă și comitetul creditorilor, reprezentând interesele acestora, comitet ce și-a însușit clauza privind declararea adjudecatarului sub condiția confirmării prin extrasul de cont că garanția de 1,460.803 lei a fost virată în contul lichidării - -, fapt confirmat prin extrasul de cont, obligația de plată fiind astfel îndeplinită, astfel că nu se poate vorbi despre o vătămare. A mai arătat că la solicitarea scrisă a adjudecatarului de amânare a plății, lichidatorul a convocat Comitetul creditorilor, care a hotărât - prin procesul verbal din 07.12.2006 - amânarea plății până la soluționarea irevocabilă a contestației formulate împotriva vânzării, astfel că în mod legal și temeinic, cu aprobarea creditorilor și cu încunoștințarea instanței, a fost stipulată o condiție suspensivă, după a cărei realizare urma ca obligația de plată a adjudecatarului să fie îndeplinită.
Prin concluziile scrise formulate - DE LICITAȚII SRL, în calitate de creditor chirografar, a solicitat în esență admiterea recursului și pe fond, admiterea contestației, casarea hotărârii atacate și constatarea nulității procesului verbal de supralicitare, pentru neplata garanției de 10% de către adjudecatar și a restului de 90% din suma de adjudecare.
Prin concluziile scrise formulate DGFP Tas olicitat admiterea recursului și pe fond, admiterea contestației, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, anularea procesului verbal de supralicitare, pentru neplata restului de 90% din suma de adjudecare.
Prin concluziile scrise formulate, creditoarea - - a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, considerând că solicitările din recurs sunt întemeiate, că adjudecatarul nu a achitat garanția de 10%, iar cu privire la excepția de tardivitate, consideră că aceasta nu este justificată legal, întrucât obiectul cererii, constatarea nulității absolute, privește un drept imprescriptibil. S-a mai solicitat respingerea excepției invocate de către - SERVICII INSOLVENTA, precizând că deși această societate a votat împotriva amânării plății, Comitetul Creditorilor a luat in data de 30.10.2006 decizia de a se amâna plata pana la soluționarea irevocabila a contestației formulate de către - SRL, dar această situație a intervenit după expirarea termenului acordat de către creditori, respectiv 28.10.2006, astfel încât nu mai poate produce efecte juridice, la data de 29.10.2006 S pierzând calitatea de adjudecatar datorita propriei culpe. Astfel, se arată că lichidatorul avea obligația de a notifica propunerea de vânzare acționarilor societății falite, conform art. 16 alin 3 lit. d din OUG 38/2002, întrucât parte din procedura s-a efectuat in temeiul Legii 64/1995, ceea ce nu s-a întâmplat, lichidatorul nesocotind practic aceste prevederi legale. Chiar si in măsura in care lichidatorul ar fi considerat ca procedura licitației se desfășoară in temeiul legii 85/2006, acesta ar fi fost obligat sa respecte dispozițiile art. 118 alin.3 din aceasta lege, in sensul notificării administratorului special privind propunerea de a vinde bunurile prin negociere directa aprobata de către adunarea generala a creditorilor.
Creditoarea - - consideră că instanța fondului, in mod eronat, a admis excepția tardivității promovării cererii si excepția lipsei calității procesuale active, întrucât instanța era investita cu o cerere privind constatarea nulității absolute, nulitate ce poate fi invocata de către orice persoana are un interes, fiind imprescriptibila extinctiv. Nulitatea actului juridic este definită în literatura de specialitate ca o sancțiune ce lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabila, îndeplinind atât o funcție preventiva, cat si una sancționatorie, dar, mai ales, acea de mijloc de garanție a principului legalității actului juridic. S-a considerat ca printre cauzele care atrag sancțiunea nulității absolute sunt: nevalabilitatea obiectului actului, lipsa totala a consimțământului, lipsa cauzei, încălcarea ordinii publice, fraudarea legii, iar art. 14 alin. 7 din Legea 85/2006 prevede ca "hotărârea adunării creditorilor poate fi desființata de judecătorul-sindic pentru nelegalitate", astfel încât însuși textul legal invocat prevede o nulitate absoluta. Instanța fondului s-a grăbit sa admită excepția lipsei calității procesuale active, analizând cererea numai prin prisma interesului ocrotit, deși chiar textul de lege prevede ca sancțiune o nulitate absoluta, considerând că astfel a schimbat practic natura juridica a cererii formulate de către administratorul special, calificând-o ca fiind o cerere in anulare (nulitate relativa), numai printr-o sumara analiza a interesului promovării unei astfel de cereri. S-a apreciat de către creditoare că instanța de fond a ajuns la o concluzie eronata întrucât deosebirile de regim juridic dintre cele doua categorii de nulități sunt: nulitatea absoluta poate fi invocata de către oricine are interes (legitim, născut si actual), chiar si din oficiu de către instanța, in timp ce nulitatea relativa poate fi invocata numai de către persoana al cărui interes a fost nesocotit la încheierea actului; nulitatea absoluta este imprescriptibila, in timp ce nulitatea relativa este prescriptibila extinctiv; nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare, in timp ce nulitatea relativa poate fi confirmata, expres sau tacit. În acest context, consideră că justificarea interesului procesual al administratorului special este dată tot de către Legea 85/2006, care, la art. 18 alin 1 prevede ca: "adunarea generala a acționarilor/asociaților debitorului, persoana juridica, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoana fizica sau juridica, administrator special, care sa reprezinte interesele societății sau ale acestora si sa participe la procedura, pe seama debitorului".
Creditoarea a mai menționat că a participa la procedura nu înseamnă, in sensul legii, o stare de pasivitate, ci înseamnă dreptul acestuia de a apăra interesele si drepturile debitorului sau ale acționarilor acestuia. A apăra un drept sau un interes fără a putea apela la forța coercitiva a statului ar fi ineficient, astfel încât aceasta apărare a drepturilor poate fi realizata numai prin adresarea de cereri sau introducerea unor acțiuni pe rolul instanțelor de judecata. Cu privire la excepția tardivității, arată că nici aceasta nu este justificata din punct de vedere legal, întrucât obiectul cererii, constatarea nulității absolute, privește un drept imprescriptibil.
Pentru termenul de judecată din 26.11.2007, în dosarul de recurs s-au depus la dosar prin registratura instanței: adresă de înaintare formulată de recurent prin care depune la dosar poziția AVAS B pentru susținerea cererii de recurs formulată, precum și pozițiile - -, - PROCESS SRL B, procesul verbal al Comitetului Creditorilor falitei din data de 14.11.2007 referitoare la cererea de anulare a procesului verbal de adjudecare pentru împlinirea condiției rezolutorii, cererile Centrului de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura pe - prin - de Licitații SRL; - SRL prin - SRL, - - S prin - Industries SRL; Inspectoratului pentru Situații de Urgență Oltenia prin - SRL; - Bank România -; -, de Schimb și Servicii -; Penitenciarului Craiova; Stațiunii de Cercetare, Dezvoltare Agricolă; - SRL; Biroului Român de Metrologie Legală C prin - Media SRL; - Sud -; - C - prin - Complexe SRL; - Gaz România SRL; - SRL;; - Process SRL; - Com SRL împreună cu o precizare în acest sens; - Central -; - -; - -; Primăria Municipiului C și Consiliul Județean D pentru susținerea recursului formulat de administrator și anularea PV de supralicitare din 28.07.2006 față de împlinirea condiției rezolutorii a plății prețului.
La același termen de judecată reprezentantul administratorului recurent a precizat că recurentul își restrânge pretențiile la constatarea nulității absolute a procesului verbal de supralicitare din 28.07.2006, depunând un înscris în acest sens.
Față de aceste înscrisuri Curtea a constatat la același termen că scriptele depuse la dosarul cauzei de către creditori reprezintă doar punctele acestora de vedere, motiv pentru care a apreciat că acestea nu sunt cereri de intervenție și nu pot fi considerate ca atare, cu atât mai mult cu cât nu sunt denumite "cereri" și nu se solicită intervenția în proces.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a recurentului, invocată de către lichidator, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea, la termenul de judecată din 26.11.2007 a unit-o cu fondul.
Până la termenul de pronunțare din 10.12.2007, în dosarul de recurs s-au mai depus la dosar prin registratura instanței: din partea administratorului recurent copia dispozitivului deciziei civile nr. 1234/18.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- și concluzii scrise; un script depus de către - ROMÂNIA - prin care solicită anularea procesului verbal de supralicitare; concluzii scrise formulate de către - INDUSTRIES, - -, - DE LICITAȚII SRL, DGFP, copie extras de cont din 01.08.2006, copie PV al Adunării creditorilor, copia deciziei civile nr. 1234/18.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, copia încheierii nr. 1234/11.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, precum și concluzii scrise formulate de către - -.
Prin decizia civilă nr. 1234/18.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 3442/54/206, s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant pentru recurenta - intervenientă, Grup, a administratorului; a constatat nulitatea recursului declarat de Grup împotriva încheierilor din 19.02.2007 și 15.01.2007 pronunțate de Tribunalul Dolj în dosarul nr-; a respins recursul declarat de administratorul special al Grup, împotriva acelorași încheieri; s-a respins recursul declarat de administratorul special, împotriva sentinței nr.116/26.02.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-; s-a admis recursul declarat de intervenienta în interes propriu, creditoarea COM G împotriva aceleiași sentințe, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Timiș, instanță competentă după strămutarea judecății cauzei dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție; s-au respins excepțiile referitoare la: nulitatea recursurilor declarate de administratorul special împotriva încheierilor din 19.02.2007 și 15.01.2007 și a sentinței nr. 116/26.02.2007; inadmisibilitatea recursului aceluiași administrator special declarat împotriva încheierilor din 19.02.2007 și 15.01.2007; lipsei de interes în promovarea cererii de intervenție în interes propriu de către recurenta - intervenientă COM G; încetării calității de mandatar a administratorului special.
Curtea de Apel Timișoara, analizând recursul, a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței, precizată la data de 5 martie 2007, de către administratorul special al debitoarei - -, ulterior precizată și în recurs, s-a solicitat constatarea nulității vânzării activului -uncțional, respectiv a procesului verbal de supralicitare încheiat la data de 28. 07 2006, renunțând la celelalte capete din cererea introductivă.
Prima instanță a respins acțiunea reținând că reclamantul nu are calitatea de administrator special al debitoarei - - și, ca urmare, calitate procesuală activă, și că nu se poate reține sancțiunea nulității absolute a vânzării bunului.
Curtea de Apel Timișoaraa apreciat prin completul de recurs că această soluție este greșită, întrucât prima instanță, prin judecătorul sindic avea competența de a analiza cererea pe fond, având în vedere că raportat la dispozițiile art. 11 din nr. 85/2006 principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: lit. i) judecarea contestațiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator.
Raportat la constatarea tardivității cererii formulate de recurent, s-a apreciat că atât timp cât din actele dosarului, din susținerile debitoarei făcute prin lichidator și din cuprinsul procesului verbal întocmit la data de 14 11 2007, rezultă fără dubiu că prețul la care s-a obligat supraofertantul nu a fost achitat, procedura vânzării trebuie reluată, astfel că, cererea privind acest aspect este formulată în termenul legal.
În ceea ce privește existența sau nu a interesului persoanei care a formulat cererea, aceasta s-a considerat că există și trebuia constatată ca atare de către instanță și, pe cale de consecință respinsă excepția lipsei calității procesuale active, din două considerente. Primul privește interesul justificat al tuturor părților implicate în derularea procedurii insolvenței de a se obține sume cât mai mari de bani în vederea acoperirii pasivului debitoarei. Primul interesat în acest sens este practicianul în insolvență care, pe lângă faptul că percepe un onorariu în scopul îndeplinirii cu bună-credință a atribuțiilor sale, are interesul și obligația legală de a derula procedura într-un termen rezonabil cel puțin pentru a evita deteriorarea bunurilor supuse valorificării și obținerea unor sume de bani cât mai mari. În al doilea rând, cei interesați sunt creditorii care urmăresc satisfacerea integrală a creanțelor lor și care, în speță, și-au exprimat acordul în scris și expres în vederea admiterii demersurilor recurentului. Nu în ultimul rând, s-a considerat de către instanța de recurs că interesul aparține debitoarei care, pe lângă faptul că urmărește, de asemenea, acoperirea creanțelor, evită, astfel, o eventuală cerere de atragere a răspunderii fostelor organe de conducere sau a altor persoane.
Excepția încetării calității de mandatar a administratorului special, a fost, de asemenea, respinsă de Curtea de Apel ca neîntemeiată, înlăturând această susținere pe temeiul că exercită drepturile procesuale în calitatea sa de administrator special al debitoarei C, calitate de care nu a fost eliberat, potrivit problelor de la dosar. Pe de altă parte, cele două calități, și anume de mandatar al unui acționar Grup SRL al debitoarei și de administrator special al însăși debitoarei nu se condiționează reciproc, după cum nu există relație juridică de excludere a celei de administrator special ca efect al dispariției cele dintâi. Administratorul special este în această cauză reprezentantul debitoarei, în limitele prevăzute de art. 18 din Legea nr. 85/2006, până la încetarea acestei calități potrivit dispozițiilor aceleiași legi.
Numirea lichidatorului societății aflate în insolvență a intervenit, conform proceselor verbale depuse de debitoare la dosarul de fond, ulterior demarării litigiilor având ca obiect anularea vânzării. Lichidatorul nu a produs dovezi în sens contrar, nu a făcut nici măcar o mențiune a succesiunii în timp a numirii administratorului și/sau a lichidatorului, hotărârile prin care se consfințesc aceste numiri ori modificări ale celor inițiale. Mai mult decât atât, părțile s-au prevalat de o altă decizie pronunțată în recurs de această instanță, depusă cu titlu de practică, la dosarul cauzei, în care se rețin aceleași considerente ca cele mai sus expuse, însă raportat la o situație de fapt ușor diferită care, însă tinde, parțial, la același rezultat juridic [1]. S-a considerat că cel mai important aspect pe care trebuiau să îl aibă în vedere atât judecătorul sindic, cât și lichidatorul este că, în cuprinsul procesului-verbal de supralicitare privind vânzarea activului în litigiu, încheiat la data de 28. 07 2006, la fila 2, alin. 4, se prevede expres faptul că, în situația în care adjudecatarul nu achită prețul până la data de 28. 10 2006, actul este nul și nu anulabil.
Instanța de recurs a reținut că neîndeplinirea acestei condiții atrage, conform convenției părților, nulitatea acesteia și nu conferă un drept de a cere instanței să se constate acest aspect, ci doar să ia act de intervenția sancțiunii stabilite, conform art. 969 Cod procedură civilă, iar pe cale de consecință, indiferent de faptul că instanța ar fi reținut incidența unei cauze de nulitate absolută sau de nulitate relativă, trebuia să constate că efectele nulității sunt aceleași, respectiv ineficiența actului juridic. Astfel, reținând în esență, că, față de convenția încheiată de părți în care se prevede sancțiunea menționată, instanța nu poate decât să ia act de principiul conform căruia contractul este legea părților și să dea eficiență acestei sancțiuni inserate în cuprinsul actului.
Reținând că recurentul a făcut o precizare a motivelor de recurs, Curtea a rămas investită doar cu petitul având ca obiect contestația precizată formulată de, în sensul constatării nulității procesului verbal de supralicitare din 28.07.2006. Deși, nu mai sunt supuse analizei instanței celelalte petite, în scopul maximizării valorii obținute în urma vânzării bunurilor debitoarei, rămâne judecătorului sindic sarcina de a verifica legalitatea măsurilor întreprinse de lichidator și comitetului creditorilor aceea de a urmării buna credința în derularea procedurii.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare creditoarea - -, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă și înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea contestației și anularea deciziei contestate.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a arătat că potrivit Legii 85/2006, în cadrul procedurii insolvenței, au calitatea de părți debitoarea și creditorii, administratorul sau lichidatorul judiciar au calitatea de organ care aplică procedura în conformitate cu art. 5 din legea insolvenței, iar administratorul special are calitatea de participant la procedură ca reprezentant al acționarilor, cărora le reprezintă interesele conform art. 18. Se invocă dispozițiile art. 3 alin. 1 pct. 8 din Legea 85/2006, conform cărora: "creditorul îndreptățit să participe la procedura insolvenței este acel creditor care a formulat și i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanței sale pe tabelul definitiv al creanțelor contra debitorului și care are dreptul de a participa și de a vota în adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciară admis de judecătorul-sindic, de a fi desemnat în calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa la distribuțiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciară a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la desfășurarea procedurii și de a participa la orice altă procedură reglementată de prezenta lege".
Contestatoarea invocă faptul că după înregistrarea pe rolul Curții de Apel Timișoaraa dosarului nr. 2109/2007 nu s-a emis decât o singură citație la data de 27.09.2007, publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 2384/08.10.2007, prilej cu care au fost citați doar lichidatorul judiciar S și recurentul pentru termenul de judecată din 05.11.2007, iar pentru termenul de judecată din 26.11.2007, nu s-a mai emis nici o citație, contestatoare arătând că nici ea și nici ceilalți creditori nu au fost citați în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea insolvenței, astfel că i-a fost încălcat dreptul la informare privind desfășurarea procedurii, precum și dreptul la apărare, în raport de căile de atac formulate de reprezentantul acționarilor. În susținerea celor anterior arătate, contestatoarea invocă dispozițiile art. 3 alin. 1 pct. 29 și art. 7 alin. 1 din Legea insolvenței.
Se mai arată că faptul că în speță creditoarea - - a depus la depus la dosar concluzii scrise sau că alți creditori au transmis la dosar opiniile lor în legătură cu recursul formulat de, nu acoperă lipsa de procedură cu toți creditorii, care nu au fost conceptați și nici citați în cauză. Consideră că instanța nu a luat în considerare opiniile exprimare în scris de persoanele care nu au fost și nu sunt conceptate în cauză în calitate de creditori, de exemplu DE LICITAȚII SRL, care nu este înregistrată pe tabelul definitiv consolidat și nici nu a fost cuprinsă în citativul instanței. Arată că dispozițiile legale privind citarea părților au caracter imperativ, încălcarea lor duce la nulitatea actului de procedură, conform art. 108 Cod procedură civilă, că încălcarea dispozițiilor de procedură privind citare sa au condus la încălcarea dreptului contestatoarei la apărare, drept fundamental, contestatoarea neavând posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere și de a-și face apărările pe fond privind anularea procesului verbal de supralicitare din 28.07.2006.
Contestatoarea susține că instanța de recurs a făcut o eroare, în sensul încălcării principiului dublului grad de jurisdicție, ca principiu fundamental al procesului civil, menționând că prin sentința civilă nr. 322/25.06.2007, Tribunalul Timișa respins contestația formulată de, pe cale de excepție reținând că acesta nu are calitatea procesuală de a formula contestație pe anumite capete de cerere, constatând tardivitatea cererii de chemare în judecată pe alte capete de cerere, inclusiv pe cel privind anularea procesului verbal de supralicitare din 28.07.2006. Soluționând cauza în primă instanță prin admiterea unor excepții absolute, peremptorii, Tribunalul Timiș nu a mai intrat în cercetarea fondului, astfel că instanța de recurs era obligată să se pronunțe numai cu privire la temeinicia excepțiilor lipsei calității procesuale și tardivității, si dacă criticile recurentului ar fi fost considerate întemeiate, trebuia să facă aplicarea art. 312 alin. 5, 6 Cod procedură civilă și să trimită cauza spre rejudecare la prima instanță. Concluzionând, apreciază că soluționând cauza ca instanță de fond și nu ca instanță de control judiciar, pe fondul unei lipse de procedură cu creditorii, instanța de recurs a privat-o de dreptul la apărare atât în primă instanță, cât și în calea de atac.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în principal respingerea acțiunii ca inadmisibilă și în subsidiar respingerea acesteia pentru lipsă de interes, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la inadmisibilitatea contestației în anulare formulată de către creditoarea - -, se susține că la Adunarea generală a creditorilor din data de 14.12.2007, la punctul 3 de pe ordinea de zi, s-a stabilit îndeplinită condiția rezolutorie a neachitării prețului, astfel că este inadmisibil ca un creditor să-și exprime o voință superioară celei rezultate din aplicarea principiului majorității în cadrul acestui organ colegial, în care hotărârile sunt obligatorii pentru toți creditorii, inclusiv pentru cei care au votat împotrivă, Legea 85/2006 stabilind obligativitatea și modul de atacate al acestora. Arată că această poziție a creditorilor a fost exprimată încă de la adunarea din 14.11.2007, adică înainte de pronunțarea deciziei contestate, sens în care s-a votat anularea procesului verbal de adjudecare.
Intimatul a invocat lipsa interesului în promovarea prezentei contestații în anulare, arătând că se poate invoca motivul prevăzut de art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă numai dacă partea a lipsit de la judecarea pricinii și numai dacă ea a pierdut procesul, ori în speță prin soluționarea recursului și admiterea contestației administratorului, - - nu a pierdut nici un proces și nu a fost obligată la nimic. Pe de altă parte se invocă faptul că lipsa interesului rezultă și din specificitatea litigiului, deoarece odată ce prin decizia respectivă s-a reținut că supraofertantul nu a plătit prețul, astfel că - - fiind creditor în mod ilogic susține că nu dorește banii, iar pe de altă parte, raportat la datele din dosarul de fond (simularea de distribuție de preț), rezultă că numai în aceste condiții ale anulării supralicitației și reluării procedurii de vânzare a activelor la prețul actual, - -, i se vor acoperi în calitate de creditor chirografar sumele cuvenite.
Intimatul a invocat și tardivitatea formulării contestației, întrucât termenul prevăzut de art. 319 alin. 2 Cod procedură civilă pentru hotărârile ce nu se aduc la cunoștință prin executare silită, cum este în speță, este de 15 zile de la data la care a luat la cunoștință despre hotărâre. Astfel, în cadrul adunării generale a creditorilor din 14.12.2007, la punctul 3 de pe ordinea de zi, s-a stabilit îndeplinită condiția rezolutorie a neachitării prețului, avându-se în vedere și decizia Curții de Apel Timișoara din 10.12.2007, iar cum organul colegial al creditorilor este adunarea creditorilor ca organ specializat convocat tocmai pentru a se aduce la cunoștința acestora stadiul procedurii, intimatul consideră că de la această dată curge pentru creditori termenul de 15 zile de formulare a contestației în anulare, acest principiu fiind menționat chiar de către contestatoare în contestația formulată. Arată că această adunare a creditorilor a fost legal convocată, fiind momentul de la care încep să curgă și eventualele termene procedurale.
Intimatul a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, întrucât cei care pot formula contestație în anulare sunt doar cei care au avut calitate în recursul soluționat, dar - - a avut doar calitatea de creditor, o calitate specială rezultată din Legea 85/206, care nu îi dă posibilitatea formulării contestației în anulare.
- INDUSTRIES SRL, în calitate de creditor chirografar, în nume propriu și pentru - - S, a formulat întâmpinări, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată și menținerea ca temeinică și legală a deciziei a cărei anulare se cere, invocând faptul că - - a cunoscut încă din 08.10.2007 că dosarul nr- se află pe rolul Curții de Apel Timișoara, dar nu s-a prezentat la termenele de judecată din 05.11.2007 și 26.11.2007, după cum s-au prezentat și ceilalți creditori, astfel că nu se poate vorbi de o încălcare a dreptului său. Mai arată că - - s-a înscris la masa credală a - - din anul 2004, dar până la formularea prezentei contestații, nu a participat activ la procedura insolvenței, nu a avut nici reprezentant numit în cadrul Comitetului creditorilor, care să-i susțină interesele. Consideră că în speță decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și contestată de - - C este tocmai în favoarea acesteia, că anterior admiterii recursului, aceasta nu ar fi încasat nimic din creanță în momentul distribuirii sumelor încasate, întrucât prin procesul verbal de supralicitare ce a fost anulat, s-a vândut patrimoniul - - la o valoarea incredibil de mică comparativ cu valoarea reală.
Pe de altă parte, se invocă faptul că s-au formulat contestații împotriva creanței deținută de către - - împotriva - -, în cadrul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Timiș, motivat de faptul că această creanță nu există, fiind achitată integral de falită înainte de intrarea în faliment.
- DE LICITAȚII SRL, în calitate de creditor chirografar, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca netemeinică și nelegală și menținerea deciziei atacate, considerând că prin menținerea procesului verbal de supralicitare din 28.07.2006, s-a vândut patrimoniul - - la o valoarea foarte mică comparativ cu valoarea reală, fiind prejudiciate interesele creditorilor. Arată că - - nu a făcut demersuri pentru recuperarea creanței, deși s-a înscris la masa credală de la începutul procedurii, că tocmai prin anularea procesului verbal de supralicitare din 28.07.2006 contestatoarea își poate recupera creanța, invocând posibilitatea existenței unor alte interese ale contestatoarei.
- SRL, în calitate de creditor chirografar, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca netemeinică și nelegală și menținerea deciziei atacate, considerând că prin menținerea procesului verbal de supralicitare din 28.07.2006, s-a vândut patrimoniul - - la o valoarea foarte mică comparativ cu valoarea reală, fiind prejudiciate interesele creditorilor. Arată că - - a avut cunoștință de dosarul nr- aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, că aceasta nu a făcut demersuri pentru recuperarea creanței și nu a manifestat interes în acest sens, invocând reaua-credință a contestatoarei.
Servicii de Insolvență C, în calitate de lichidator al debitoarei - -, a formulat întâmpinare, prin care a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței și că cererile de intervenție depuse la dosar nu fac decât să sublinieze dorința creditorilor de menținere a deciziei 1445/2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, iar că în calitate de lichidator înțelege să se ralieze opiniei creditorilor.
- -, în calitate de creditor, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, invocând excepția lipsei de interes și interesul imoral, și arătând că prin menținerea procesului verbal de supralicitare din 28.07.2006, - -, în calitate de creditor chirografar, nu ar încasa nimic, iar creanțele celorlalți creditori ar fi acoperite în proporție de doar o treime. Arată că moralitatea este o condiție a interesului, care nu este îndeplinită în cauză, că anularea deciziei contestate contravine intereselor celorlalți 39 de creditori, aspect ce determină caracterul imoral al interesului. Se invocă faptul că deși - - are o creanță de doar 47.712,11 lei, aceasta are în proprietate un teren vecin cu cele 10 ha de teren din patrimoniul - -, motiv pentru care se află de aceeași parte cu adjudecatarul S SRL B, deoarece prin valorificarea terenului său către acest adjudecatar sau valorificarea întregului teren împreună cu adjudecatarul, la prețul de piață, va obține mult mai mult decât creanța pe care o are de recuperat de la falită.
Creditoarea invocă inadmisibilitatea contestației în anulare, arătând că în cadrul legii speciale, procedura este concursuală și colectivă, că invocarea motivului că aceasta nu a fost citată nu corespunde adevărului în condițiile în care chiar contestatoarea a recunoscut că a fost citată în data de 27.09.2007, iar decizia pronunțată nu contravine interesului contestatoarei.
Cu privire la motivul de contestație invocat de către contestatoare privind eroarea gravă a instanței pentru faptul că nu a casat sentința cu trimitere spre rejudecare, consideră că acesta este inadmisibil, invocând prevederile art. 317 teza I Cod procedură civilă.
Creditoarea - SRL a formulat cerere de susținere a poziției celorlalți creditori, prin care se invocă lipsa de interes a contestatoarei în promovarea căii extraordinare de atac.
Creditoarele Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă, - COMPLEXE SRL, - MEDIA SRL au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea contestației, invocând aceleași argumente, considerând că prin menținerea procesului verbal de supralicitare din 28.07.2006 sunt prejudiciate interesele creditorilor și că motivele contestației sunt nefondate.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepțiilor invocate prin întâmpinare de către intimatul și care face de prisos în total sau în parte cercetarea fondului cauzei, Curtea constată și reține următoarele:
În ce privește excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimatul, se constată că aceasta este întemeiată și urmează a fi admisă în baza următoarelor considerente:
Art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că: " Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență."
Așadar, prin instituirea acestei căi extraordinare de atac, legiuitorul a intenționat să creeze părții din proces, lezate datorită nelegalei sale citări, posibilitatea de a obține anularea hotărârii atacate.
Pentru admisibilitatea formulării unei astfel de căi extraordinare de atac, legiuitorul a prevăzut de asemenea, îndeplinirea unor condiții care decurg implicit din formularea textului legal mai sus amintit, prima condiție care se impune a fi îndeplinită fiind aceea de parte în procesul care a avut ca finalitate pronunțarea hotărârii care se atacă.
Prin parte se înțelege persoana care a formulat cererea de chemare în judecată (sau calea de atac a recursului, în speța de față) sau împotriva căreia s-a acționat, care a intervenit sau care a fost introdusă în cauză, deci o persoană care având calitățile procesuale prevăzute de Codul d e procedură civilă, a participat la judecarea unei cauze.
Numai o astfel de parte se poate prevala de nelegala sa citare și poate invoca faptul că nefiind legal citată nu s-a prezentat în instanță pentru a-și putea face apărările.
Această cale extraordinară de atac nu poate sta la îndemâna părților care nu au participat în proces și în privința cărora instanța de recurs nu a fost sesizată, chiar dacă ar fi avut dreptul și interesul să participe la judecată, căci față de acestea, hotărârea atacată nu are autoritate de lucru judecat.
Mai mult, motivul de anulare prevăzut de art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă poate fi invocat numai dacă acesta nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului, ori contestatoarea nu a făcut dovada împiedicării de a invoca nelegala sa citare în cadrul recursului, căci imposibilitatea invocării în cadrul căii ordinare de atac reprezintă o condiție esențială pentru admisibilitatea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă.
Nu în ultimul rând este de remarcat că în fapt contestatoarea are la îndemână această cale extraordinară de atac de retractare numai pentru motivele prevăzute de art. 317 Cod procedură civilă (necompetența sau nelegala citare) sau 318 Cod procedură civilă (greșeala materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru aplicarea greșită a dispozițiilor Legii 85/2006, așa cum a procedat contestatoarea.
Cât privesc dispozițiile Legii insolvenței 85/2006, care constituie legea specială în materie, ale cărei dispoziții se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă, se constată că potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 85/2006: "Citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență. Comunicarea citațiilor, a convocărilor și notificărilor față de participanții la proces, al căror sediu, domiciliu sau reședință se află în străinătate, este supusă dispozițiilor Codului d e procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare. Buletinul procedurilor de insolvență va fi realizat și în formă electronică", iar potrivit art. 7 alin. 2 din aceeași lege se prevede că: "În procedurile contencioase reglementate de prezenta lege vor fi citate în calitate de părți numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluționare judecătorului-sindic, în condiții de contradictorialitate. În toate celelalte cazuri se aplică dispozițiile din Codul d e procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă, în măsura în care nu contravin unor dispoziții exprese prevăzute de prezenta lege."
Așadar în speța de față contestatoarea nu a fost total lipsită de posibilitatea de a afla despre existența oricărui proces ce ar privi falimentul debitoarei - - C, căci potrivit dispozițiilor Legii insolvenței, procedura este concursuală și colectivă, iar citarea se face, ca regulă, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență. Mai mult, în momentul în care a atacat cu contestație în anulare decizia pronunțată în recurs, contestatoarea trebuia să invoce și să dovedească în ce mod a fost vătămată prin nelegala sa citare, pentru a fi admisibilă contestația în anulare, ori, din cuprinsul hotărârii atacate se reține că interesele contestatoarei - - nu au fost afectate în nici un mod, ci chiar anularea vânzării imobilului denumit Baza de producție a debitoarei falite pentru neplata prețului, ar putea să-i profite, deoarece prin reluarea vânzării și vânzarea la un preț superior are șanse mai mari de a-și recupera creanța declarată în cadrul procedurii falimentului.
În plus, față de considerentele mai sus expuse, Curtea constată că legea permite promovarea căii de atac a recursului în termen de 10 zile de la comunicare, conform art. 299 și 301 Cod procedură civilă cu aplicarea art. 8 din Legea 85/2006.
Ca urmare, atât contestatoarea, cât și oricare dintre participanții la procedură, cărora nu li s-a comunicat hotărârea primei instanțe, modificată în recursul față de care s-a promovat contestația în anulare ce face obiectul prezentului dosar, aveau calea legală a formulării unui recurs peste termen, a unei cereri de repunere în termenul legal, în care să fie menționate motivele de fapt și de drept care să justifice în primul rând interesul legitim născut și actual al părții, iar în al doilea rând, lezarea suferită.
Deși - - Cab eneficiat de servicii de specialitate juridică, nu a promovat o atare cerere și nici alți participanți la procedură (de exemplu, - S SRL B).
Mai mult decât atât, față de publicarea pe site-ul Ministerului Justiției - Curtea de Apel Timișoara la numărul unic de dosar - a tuturor datelor de referință privind dosarul respectiv, și implicit a părților implicate în procedura insolvenței (depusă la filele 11-12 din dosarul contestației în anulare) se poate lua la cunoștință de stadiul oricărui dosar, de termenele acordate și de soluțiile pronunțate.
Așa cum alți creditori interesați au depus diverse scripte la dosar și și-au exprimat poziția procesuală fără a fi citați în recurs, tot astfel putea proceda oricare alt participant la procedură, în condițiile în care dovedea bună-credință.
Astfel fiind, pentru considerentele mai sus expuse, se va admite excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de administratorul special al debitoarei - - -, se va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de creditoarea - - C împotriva deciziei civile nr. 1445 din 10.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
Ca urmare a constatării inadmisibilității contestației în anulare formulată de creditoarea - - C, nu se mai impune a fi analizate celelalte excepții sau susțineri referitoare la fond, invocate de părți, excepția lipsei de interes și a tardivității invocate de intimatul urmând a fi respinse ca lipsite de obiect, iar restul excepțiilor și susținerilor invocate de creditorii societății - - nu vor fi analizate deoarece aceștia nu au fost părți în proces în cadrul hotărârii care se atacă cu contestație în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de administratorul special al debitoarei - - -.
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de creditoarea - - C împotriva deciziei civile nr. 1445 din 10.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
Respinge excepțiile tardivității formulării contestației și a lipsei de interes a contestatoarei invocate de administratorul special.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./21.03.2008
Tehn./21.03.2008/2 ex.
[1] Dos. nr. 3442/54/2006, în care s-a pronunțat decizia nr. 1234/R/2007, în data de 18. 10 2007, în care s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant pentru recurenta - intervenientă, Vest Invest Grup, a administratorului Dîlgoci Lucia; a constatat nulitatea recursului declarat de Vest Invest Grup împotriva încheierilor din 19.02.2007 și 15.01.2007 pronunțate de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 45/63/2004; a respins recursul declarat de administratorul special al Vest Invest Grup, Pîrvu Jean Romulus împotriva acelorași încheieri; s-a respins recursul declarat de administratorul special Pârvu Jean Romulus, împotriva sentinței nr.116/26.02.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 45/63/2004; s-a admis recursul declarat de intervenienta în interes propriu, creditoarea Sinto COM Galați împotriva aceleiași sentințe, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Timiș, instanță competentă după strămutarea judecății cauzei dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție; s-au respins excepțiile referitoare la: nulitatea recursurilor declarate de administratorul special Pârvu Jean Romulus împotriva încheierilor din 19.02.2007 și 15.01.2007 și a sentinței nr. 116/26.02.2007; inadmisibilitatea recursului aceluiași administrator special declarat împotriva încheierilor din 19.02.2007 și 15.01.2007; lipsei de interes în promovarea cererii de intervenție în interes propriu de către recurenta - intervenientă Sinto COM Galați; încetării calității de mandatar a administratorului special.
În motivare se arată:Curtea de Apel relevă că cererea creditoarei, astfel cum a fost precizată în fața judecătorului sindic, evocă afirmarea unui drept subiectiv având în conținut legalitatea operațiunii de vânzare a bunurilor debitoarei Tufon, sub mai multe aspecte și anume: alegerea modalității de vânzare; calificarea bunurilor supuse vânzării ca fiind"un ansamblu funcțional"; nerespectarea caietului de sarcini relativ la condiția plății anticipate a garanției de participare la licitație de către adjudecatar; amânarea plății prețului convenită sub girul lichidatorului judiciar. În raport de aceste aspecte se solicită anularea operațiunii de vânzare, efectuată cu încălcarea exigențelor legale privind organizarea licitației, desemnarea adjudecatarului și amânarea plății prețului.
Așadar, creditoarea recurentă afirmă, în calitatea sa de creditor, participant la procedura de lichidare a patrimoniului debitoarei, un drept subiectiv, și anume de a-și recupera creanțele în temeiul unor proceduri legale desfășurate de lichidatorul judiciar - drept care îi este recunoscut de legea insolvenței, are caracter personal, material și direct.
De asemenea, aceeași creditoare afirmă un interes legitim, întrucât legalitatea și transparența activităților desfășurate de lichidatorul judiciar interesează atât pe creditorii angajați în procedura insolvenței, cât și pe judecătorul sindic, interesul fiind, totodată, născut și actual.
În contra ordinii juridice care guvernează procedura insolvenței în întregul ei, argumentul asigurării finalității îndestulării creditorului nu poate fi opus pentru a demonstra lipsa de interes a acestuia, și a-l îndepărta astfel de exercițiul dreptului de a contesta măsurile sau activitățile pretins nelegale ale lichidatorului judiciar.
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Marian Bratiș, Petruța Micu
