Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 20/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVLĂ NR. 20/COM
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
Grefier - - -
S-a luat în examinare apelul comercial d eclarat de apelanta pârâtă - SRL, cu sediul în M,-, județ C, împotriva Sentinței civile nr.7606/com/15.11.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 1259/com/2005, în contradictoriu cu intimata reclamantă - COM SA - cu sediul în M, - parter, județ C, având ca obiect drept de creanță.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10 februarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și apoi, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 17 februarie 2010 și la 24 februarie 2010 când s-a pronunțat prin prezenta.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 11.04.2005 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub numărul 1756/2005, reclamanta - COM SA a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, evacuarea pârâtei - SRL din spațiul comercialrestaurant Nord- în suprafață de 380 mp, situat în M, str. -, zona Nord, - județ C și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată legate de proces.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că efectele contractului de închiriere nr.422/5.11.2003 au încetat la data de 01.12.2004, dată de la care pârâta ocupă spațiul fără titlu, în mod abuziv; deși notificată în trei rânduri - la 21.03.2005, 9.03.2005 și 2.02.2005 - a refuzat părăsirea imobilului, astfel că se impune evacuarea ei necondiționată.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat inadmisibilitatea cererii întemeiate pe dispozițiile art.581 Cod procedură civilă arătând că efectele contractului de închiriere încheiat între părți au fost prorogate succesiv, în condițiile în care au fost îndeplinite întocmai obligațiile de plată a chiriei, deși aceasta era disproporționat de mare.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate existența unui drept de creanță egal cu valoarea îmbunătățirilor aduse spațiului comercial și instituirea dreptului de retenție până la plata integrală a sumei aferente, cu obligarea reclamantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi efectuate în cadrul litigiului.
În drept, pârâta reconvenientă a invocat dispozițiile art.969 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.977/18.04.2005, Judecătoria Medgidiaa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat sub numărul 1259/com/2005.
La termenul din 31.08.2005 reclamanta a solicitat trecerea cauzei pe dreptul comun.
Prin Sentința civilă nr.7606/COM din 15 noiembrie 2006, Tribunalul Constanțaa admis cererea principală formulată de reclamantă, astfel cum a fost modificată, și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul comercial - restaurant Nord-în suprafață de 380 mp, situat în M, str. -, zona Nord, -.
A respins în tot, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâtă și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 9,4 lei în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că părțile au încheiat la 5.11.2003 contractul de închiriere purtând numărul 4221, în virtutea căruia - COM SA a cedat dreptul de folosință asupra spațiului comercial restaurant Nord - în suprafață de 380 mp, situat în aceeași localitate, str. -, zona Nord, - județ C - către - SRL pentru o perioadă determinată de un an (01.11.2003 -31.10.2004); s-a stipulat convențional - la art. 4 - că înțelegerea poate fi prelungită numai cu acordul expres al ambelor părți; în cazul în care contractul nu a fost prelungit, chiriașul se obligă să evacueze imediat spațiul fără a mai fi nevoie de o hotărâre judecătorească; art. 5 interzice extinderea spațiului de către chiriaș fără acordul proprietarului, iar art.7 lit.a îl obligă pe locatar să folosească activul și să-l restituie în starea în care 1-a primit, pe baza procesului-verbal anexă la dosar; art. 9 impune ca toate amenajările fixe nedemontabile efectuate de chiriaș privind modernizarea spațiului să intre în proprietatea - COM SA, fără pretenții de despăgubire a chiriașului la rezilierea contractului, iar cele care nu sunt necesare proprietarului să fie dezafectate la expirarea sau rezilierea contractului cu aducerea activului la starea inițială.
A motivat instanța că operațiunea juridică - care interzice explicit atât tacita relocațiune cât și posibilitatea chiriașului de a invoca un drept de creanță aferent îmbunătățirilor și modernizărilor efectuate și un drept de retenție - și-a încetat efectele prin ajungere la termen, fără ca partea pârâtă să evacueze activul în pofida cererii neechivoce a proprietarului. S- constatat, potrivit art.480 și următoarele Cod civil, că se impune evacuarea pârâtei din spațiu datorită lipsei unui titlu care să legitimeze tulburarea posesiei asupra bunului (ca atribut al dreptului de proprietate) și ocuparea în continuare a acestuia.
S-a mai reținut că cererea reconvențională valorifică dispozițiile art.969 Cod civil, care conferă înțelegerii părților putere de lege; or, așa cum s-a arătat, contractul înlătură posibilitatea admiterii ei, motiv pentru care cererea reconvențională a fost respinsă ca nefondată.
Deși reconvenienta nu a făcut trimitere decât la răspunderea civilă contractuală, instanța a apreciat că nici pretențiile sale întemeiate pe faptul licit al îmbogățirii fără just temei ori la gestiunii de afaceri nu ar putea fi primite, în măsura în care lucrările realizate de pârâtă nu sunt nici utile și nici nu conduc la sporirea patrimoniului reclamantei - ci dimpotrivă - pot antrena răspunderea contravențională a - COM SA datorită caracterului lor ilicit (fiind încălcate dispozițiile art.1 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și ale art. 11 și 13 din Legea nr.10/1995 privind calitatea în construcții) .
Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată a fost dispusă în baza art.274 alin.1 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâta - SRL care a criticat soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică doar în ceea ce privește dezlegarea dată în cererea reconvențională.
A susținut apelanta că prima instanță a luat ca punct de reper în examinarea cererii reconvenționale anul 2003 și contractul încheiat în acel an, ori momentul efectuării lucrărilor și decizia comună a părților de a fi efectuate aceste lucrări a fost luată în anii 1996-1997, moment la care pârâta a preluat spațiul. La momentul respectiv, susține apelanta, pârâta nu ar fi putut să preia spațiul fără a respecta obligația asumată cu ocazia participării la licitație, aceea de a face investiții conform convenției din 1996.
Astfel, Regulamentul de licitație din 29.10.1996 prevedea la pct.5 ca ofertanții să arate propunerea de investiții, valoarea și în ce constau investițiile, iar fișa de prezentare din 29.10.2006 preciza chiria și clauza de reevaluare a chiriei la fiecare devalorizare a dolarului cu peste 10%; chiria ajungând la momentul anterior procesului la peste 300%.
A arătat apelanta că prin adresa 2474 /29.10.1996 s-a prezentat oferta de investiții ce cuprindea: tâmplărie aluminiu, reparat magazine și montat acoperiș plăci azbociment, astfel că, oferta de investiții a pârâtei apelante fiind mai amplă decât contraoferta participantului ce nu a câștigat licitația (- SRL), la data de 09.12.1996 s-a întocmit procesul-verbal de predare primire în care se constata starea spațiului la momentul preluării, inclusiv deficiențele: magazie tencuită interior-exterior, lipsă acoperiș, grupuri sanitare defecte.
Aceste aspecte sunt confirmate prin procesul verbal de constatare încheiat la 21.07.2000 care precizează în final că "ulterior se va calcula valoarea materialelor și a manoperei executate în regie proprie de către - SRL și modul de compensare a valorii rezultate".
A mai susținut apelanta că, dacă în anul 1997 nu se executau lucrări: acoperiș, lemnărie și plăci de azbociment, tencuieli interioare și exterioare și acoperiș la magazie, refăcut și completat cu dotări grupurile sanitare, tâmplărie, factorii externi (ploi, zăpadă, îngheț) ar fi afectat major clădirea.
Lucrările efectuate și revendicate de reclamanta intimată făceau parte din oferta de investiții, fiind condiție pentru participarea la licitație, conform caietului de sarcini, iar momentul efectuării lucrărilor a fost stabilit de reclamantă, conform acordului de voință al părților. Aceste aspecte dovedesc acordul proprietarului la momentul efectuării lor, buna credință a pârâtei apelante rezultând din respectarea cerințelor din caietul de sarcini, a contractului de închiriere din 1996, precum și a caracterului imperios al acestor lucrări, iar faptul că în 2006 reclamanta s-a apărat cu susțineri de genul - contravenție, rea credință, lipsa acord - fac vizibilă reaua credință, dar în sarcina reclamantei .
A motivat apelanta că nu se poate reține faptul că lucrările nu sunt utile, nu aduc spor de valoare patrimoniului reclamantei și constituie contravenție, întrucât:
- la acel moment ele erau o necesitate pentru păstrarea clădirii ca funcțională și au sporit patrimoniul reclamantei;
- erau o obligație a celui ce prelua spațiul, conform caietului de sarcini;
- plăcile de azbociment se comercializau în magazinele de profil, se fabricau în România și erau folosite pe scara largă;
- nu a contestat expertiza cu privire la suma stabilită, dar aprecierile efectuate de expert cu privire la caracterul necesar și răspunderea contravențională le contestă.
A mai susținut apelanta că expertul face referire la nivelul anului 2006 la reguli de disciplină în construcții și răspunderi materiale neagreate fără a le amplasa la momentul efectuării lor, respectiv în anul 1997, fără a arăta cine avea obligația de a obține autorizație, dacă lucrările ca atare aveau nevoie de autorizație, dacă autorizația de construire pe care a avut-o proprietarul la data edificării nu acoperea aceste cerințe și dacă în 1997 exista interdicție de comercializare a plăcilor de azbociment.
Intimata reclamantă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că în mod corect instanța de fond a înlăturat procesul verbal invocat de pârâta reconvenientă în susținerea pretențiilor sale, acest înscris fiind nesemnat și neștampilat, fără număr de înregistrare și privind o altă entitate, situație în care nu îi este opozabil.
În ceea ce privește evaluarea îmbunătățirilor prevăzute de procesul verbal, a arătat intimata că, pe baza devizelor expertului, reprezentantul legal al - SRL a precizat că pentru lucrările sale nu deține documente contabile oficiale care ar justifica prețul materialelor, precum și faptul că lucrarea nu a fost realizată în baza unor devize, facturi de materiale de construcții, materiale care să fi fost obținute în condiții legale, astfel încât nu se face dovada că apartenența îmbunătățirilor este a -.
Referitor la existenta îmbunătățirilor, a aproximării vechimii acestora și a valorii, consideră că expertul a procedat incorect, luând în considerare procesul verbal fn/2000 (înscris neoficial și contestat), neprezentând ca anexe fotografii ale îmbunătățirilor și nici documente ale - din care să rezulte efectuarea lucrărilor în regie proprie.
De asemenea, consideră că nu poate fi reținută ca valoare de circulație a îmbunătățirilor, întrucât aceasta se fundamentează pe lucrări efectuate ilegal ce trebuie a fi dezafectate, sunt realizate fără avizul proprietarului, din materiale interzise și fără proiect, așa cum însuși expertul recunoaște.
Prin încheierea de ședință din data de 29 martie 2007 s-a dispus suspendarea judecății apelului în baza art.242 pct.2 din Codul d e procedură civilă, încheiere casată prin Decizia civilă nr.1209/25.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr-, dispunându-se continuarea judecății.
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu supliment de interogatoriu luat intimatei reclamante și expertiză tehnică imobiliară având ca obiective: stabilirea reparațiilor, a lucrărilor necesare și utile aduse spațiului pentru a putea fi folosit conform destinației sale; valoarea de circulație a acestora și sporul de valoare adus bunului prin transformările stabilite la obiectivul 1.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate și în raport de probele administrate, Curtea constată că apelul este nefondat.
Astfel, în cadrul acțiunii în evacuare formulate de reclamanta - Com SA, pârâta - SRL a solicitat, prin cerere reconvențională, să se constate existența unui drept de creanță în favoarea sa constând în contravaloarea îmbunătățirilor efectuate asupra imobilului - spațiu comercial restaurant Nord, în suprafață de 380 mp, situat în orașul M, str. -, zona Nord, - și să se instituie un drept de retenție asupra imobilului până la plata de către reclamanta - pârâtă a contravalorii îmbunătățirilor. și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art.969 Cod civil.
Astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat în apel, au fost identificate următoarele îmbunătățiri și modernizări la imobilul în discuție: realizarea unui acoperiș cu învelitoare din azbociment ondulat (eternită) peste întregul spațiu comercial; finisaje cu gresie în zona barului; înlocuirea a trei WC - cu vase din fontă cu (turcești); o magazie de marfă pe fundația existentă, executată de fostul proprietar - SA.
S-a stabilit că lucrările au fost executate fără proiect și autorizație de construire, însă au fost necesare pentru a asigura buna funcționare a restaurantului, prin vechea învelitoare curgând ape pluviale, WC - urile fiind defecte au fost înlocuite, barul a fost modernizat, iar magazia a fost necesară pentru a asigura spațiile de depozitare care erau insuficiente.
Expertul a calculat valoarea de circulație a îmbunătățirilor la suma de 97.385 lei (echivalentul a 23.050 Euro sau 34.183 dolari), folosind Buletinul Tehnic de în Construcție și Reparații în Construcții.
Deși prin raportul de expertiză au fost constatate o serie de îmbunătățiri aduse spațiului comercial, totuși, dezlegarea dată de prima instanță cererii reconvenționale este legală și temeinică având în vedere temeiului juridic invocat de reconvenientă pentru constatarea dreptului său de creanță, temei juridic ce trimite la răspunderea civilă contractuală.
Astfel, potrivit art.969 cod civil "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", ceea ce înseamnă că reconvenienta își întemeiază pretențiile cu privire la îmbunătățirile pe care afirmă că le-a executat pe un contract încheiat între părți, contract ce este, potrivit susținerilor acesteia, anterior contractului de închiriere nr.422/5.11.2003.
Curtea constată, însă, că apelanta reconvenientă nu a făcut dovada unei convenții a părților cu privire la creanța invocată. Faptul că preluarea spațiului comercial încă din anul 1996 s-a făcut în urma unei licitații și cu condiția efectuării unor investiții nu dovedește decât o folosință legitimă a spațiului în toată această perioadă și, eventual, realizarea investițiilor și nicidecum dreptul apelantei de a reclama contravaloarea îmbunătățirilor. În lipsa înscrisului prin care s-a materializat convenția părților la momentul efectuării investițiilor, instanța nu poate reține cu certitudine existența unei răspunderi contractuale în acest sens.
De asemenea, procesul verbal încheiat la data de 21.07.2000 între autoarea reclamantei-pârâte - - SA - și apelanta-reconvenientă, contestat de altfel de către reclamanta - pârâtă - Com SA, nu poate fi considerat o probă suficientă pentru angajarea răspunderii contractuale a acesteia. Înscrisul invocat nu face decât să constate îmbunătățirile efectuate la imobil, stabilind în final că, ulterior, se va calcula valoarea materialelor și a manoperei executate în regie proprie de către - SRL, precum și modul de compensare a valorii rezultate.
Prin urmare, înscrisul menționat nu poate fi considerat o convenție valabilă și opozabilă reclamantei pârâte, prin care proprietarul spațiului își asumă obligația de a plăti chiriașului contravaloarea îmbunătățirilor și nu poate constitui temei al răspunderii contractuale.
Față de cele arătate, Curtea consideră că nu prezintă relevanță în cauză nici existența acordului proprietarului pentru efectuarea lucrărilor de modernizare și nici împrejurarea că aceste lucrări au fost executate fără autorizație de construire, atâta timp cât apelanta nu face dovada unei obligații asumate prin contract de către reclamanta - pârâtă sau de către autoarea acesteia, - SA, care să justifice creanța afirmată prin cererea reconvențională.
Curtea apreciază că, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, nu se poate reține în cauză nici o răspundere bazată pe îmbogățirea fără justă cauză întrucât apelanta - reconvenientă nu a făcut dovada condițiilor unei astfel de răspunderi, respectiv nu a probat sărăcirea patrimoniului său. Astfel cum rezultă din rapoartele de expertiză efectuate în cauză, apelanta nu a prezentat documente contabile, respectiv facturi, devize din care să rezulte valoarea materialelor și lucrărilor executate și care să probeze că cheltuielile au fost suportate de către societate, diminuându-i patrimoniul.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de apelantă sunt nefondate, urmează a respinge apelul ca atare, în baza art.296 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apeluldeclarat de apelanta pârâtă - SRL, cu sediul în M,-, județ C, împotriva Sentinței civile nr.7606/com/15.11.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.1259/com/2005, în contradictoriu cu intimata reclamantă - COM SA - cu sediul în M, - parter, județ
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi 24 februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:
Red.dec. jud.
4 ex/17.03.2010
Emis 2 com/18.03.2010
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis
