Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 224/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
(număr format vechi 1796/2006)
DECIZIA CIVILĂ NR. 224
Ședința publică din 11 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, apelul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 426/ din 17 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată Asociația Salariaților
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă și considerând pricina lămurită, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 426/ din 17 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B în contradictoriu cu pârâta Asociația Salariaților T și, pentru opozabilitate, cu
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub dosar nr. 6297/COM/2005 instituția reclamantă a chemat în judecată asociația pârâtă solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 837.461.086 lei reprezentând daune interese datorate în temeiul nr.OG 25/ 2002, modificată, ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 143/1996, sumă care se compune din 30.103.580 lei reprezentând dobânzi calculate pentru ratele 7 și 8 și 807.357.506 lei penalități calculate pentru ratele 4-8, la care se adaugă 511.993.080 lei reprezentând dividende aferente anilor 1996, 1997, 1998 și 2000, precum și alte prejudicii cauzate autorității prin nerespectarea obligațiilor contractuale, prejudicii care urmează să fie cuantificate printr-o expertiză contabilă, conform art. 21 alin. 3 din ordonanță.
Prin sentința civilă nr. 796/12.09.2005 tribunalul a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumelor de mai sus reținând că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 143/01.04.1996 având ca obiect vânzarea de către, antecesorul B, către Asociația a unui număr de 53.014 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei (ROL) fiecare, în sumă totală de 1.325.350.000 lei (ROL), reprezentând 40% din capitalul social al societății comerciale T, părțile stabilind de comun acord modalitatea de plată a prețului, făcând mențiunea că acest contract se desființează de drept, fără nici o somație, dacă nu se plătește integral suma prevăzută la pct. 4 lit. a) din contract până la data de 18 iunie 1996. Ulterior, prin actul adițional nr. 1 s-a convenit ca plata să se facă eșalonat în 9 rate, ultimul termen fiind 25 martie 2005, în sarcina cumpărătorului fiind stabilită și plata unor penalități de 0,2 % pe zi întârziere din valoarea ratelor 2, 3, 4 și 5 pentru perioada cuprinsă între scadența acestor rate și data semnării actului adițional - 6 septembrie 1999, acesta obligându-se să achite toate penalitățile de întârziere aferente contractului nr. 143/1996 până la finele anului 2003.
Împotriva hotărârii menționate a formulat apel reclamanta, criticând faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere prin care solicita obligarea pârâtei și la suportarea altor prejudicii pe care urma să le cuantifice ulterior pe calea unei expertize.
Prin decizia civilă nr. 198/A/05.12.2005 pronunțată în dosarul nr. -/ COM/2005 Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis apelul și, reținând că tribunalul nu s-a pronunțat asupra unui petit al cererii de chemare în judecată, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului, a desființat sentința atacată trimițând cauza aceleiași instanțe.
În rejudecare Tribunalul Timișa încuviințat cererea reclamantei și a dispus efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească eventualul prejudiciu cauzat de asociația pârâtă instituției reclamante sau societății comerciale privatizate, verificarea gestionării veniturilor și cheltuielilor la T, analiza creanțelor și datoriilor societății, determinarea cuantumului dividendelor încasate de pârâtă în perioada derulării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, determinarea activului net contabil la data transferului dreptului de proprietate și la data desființării contractului, analiza comparativă a elementelor de activ și pasiv și identificarea activelor vândute. Ulterior, s-a solicitat ca expertul să inventarieze terenurile în suprafață totală de 25.800 mp. și celelalte active imobiliare deținute de societate la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, respectiv la data desființării acestei convenții, să se stabilească dacă pe perioada valabilității contractului au fost vândute terenuri și active, cu ce preț și care este valoarea prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare a scăderii valorii patrimoniale a pachetului de acțiuni vândute, calculate în prețuri comparabile pe baza diferenței de activ net contabil, corectat între data încheierii contractului de privatizare și data rezoluțiunii acestuia.
În urma examinării actelor și lucrărilor de la dosar instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei este neîntemeiată, reținând că prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 143/1996 Fondul Proprietății de Stat a vândut Asociației T un număr de 53.014 de acțiuni cu valoarea nominală de 2,50 RON/acțiune, reprezentând 40% din capitalul social al T, prețul total de vânzare, stabilit în baza activului net de la acea dată, fiind de 125.908,25 lei (RON). Prin actul adițional nr. 1 din 18 iunie 1996 părțile au convenit ca plata prețului acțiunilor să se facă eșalonat în 9 rate, ultimul termen de plată fiind 25 martie 2005.
Taf ost, însă, dizolvată și lichidată voluntar, fiind radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș prin încheierea nr. 9389 din 23 mai 2003, astfel că nici capitalul social al acesteia, din componența căruia făcea parte procentul de 40% al salariaților organizați în Asociația, nu mai subzistă și, ca atare, salariații nu pot fi obligați la valoarea unor acțiuni care nu mai există și care au fost valorificate în cadrul dosarului de faliment în care reclamanta a formulat declarație de creanță.
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat obligarea salariaților la daune interese datorate ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 143/1996, acțiuni care nu mai există ca urmare a falimentării, a penalităților și dobânzilor aferente sumelor solicitate, precum și plata dividendelor și a altor prejudicii cauzate reclamantei sau societății lichidate, față de care expertul a concluzionat că documentele pentru perioada derulării contractului menționat nu se mai regăsesc, astfel că nu a putut determina cuantumul dividendelor reclamate sau al prejudiciilor ce i le-ar fi putut cauza asociația pârâtă (după lichidarea societății, arhiva fiind preluată de, introdusă în cauză pentru opozabilitate). Reclamanta a formulat obiecțiuni la expertiza contabilă, care vizează perioada anterioară lichidării societății, între timp datoriile și creanțele existente conform bilanțului din 31 decembrie 2002 nemaifiind de actualitate, ele fiind analizate cu ocazia declanșării procedurii insolvenței față de societate și valorificate pe această cale. Ca atare, dreptul dedus judecății vizează valoarea unor acțiuni, cu penalitățile și dobânzile aferente, precum și cu dividende ce decurg din acțiuni care nu mai există, ceea ce determină netemeinicia acțiunii în toate capetele sale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost ea formulată, pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a considerat că cererea instituției reclamante este neîntemeiată pentru simplul motiv că societatea privatizată - T - a fost dizolvată, ichidată voluntar și radiată din registrul comerțului și astfel "salariații nu pot fi obligați la plata unor acțiuni care nu mai există și au fost valorificate în cadrul dosarului de faliment pe rolul Tribunalului Timiș, în care reclamanta B a formulat declarație de creanța pentru îndestularea creanței sale".
Din motivarea tribunalului se desprinde fără echivoc faptul ca instanța face o gravă confuzie între Asociația și societatea privatizată -, deși acestea sunt subiecte de drept distincte, cu personalitate juridica distinctă, reclamanta având un raport contractual cu asociația intimată, ca entitate de sine stătătoare. Aceasta a devenit acționarul societății prin cumpărarea acțiunilor de la apelantă, iar patrimoniul său, ca universalitate de drepturi și obligații, este diferit de patrimoniul Pe de altă parte, este știut faptul că în cadrul procedurii de faliment nu pot fi valorificate decât creanțele față de debitoarea supusă procedurii respective și nicidecum cele față de terți, indiferent în ce relații economice s-ar afla societatea falită cu aceștia.
Suma pe care Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B o pretinde de la partenerul său contractual izvorăște din nerespectarea de către acesta a obligațiilor asumate. Intimata, devenind acționar semnificativ al, și-a exercitat în societate toate drepturile ce decurgeau din această calitate, fără a se confunda, totuși, cu entitatea respectivă, tot în calitatea sa de acționar asociația hotărând și dizolvarea societății. Așadar, în urma rezoluțiunii contractului încheiat între părți instituția apelantă este îndreptățită la repararea prejudiciului suferit pentru că bunul, care în mod normal trebuia să reintre n patrimoniul statului (și în administrarea B), a fost distrus din vina intimatei. Rațiunea acordării despăgubirilor rezidă n faptul ca n urma desființării contractului de privatizare, deși părțile ar fi trebuit să fie repuse n situația anterioară, n patrimoniul reclamantei nu mai există acțiunile care au făcut obiectul contractului, acțiuni ce nu mai pot fi valorificate printr-un alt proces de privatizare. Întrucât astfel de restituire nu mai este posibilă este evident că reclamanta este îndreptățită la repararea prejudiciului cauzat de asociația pârâtă cumpărătoare în perioada derulării contractului de privatizare, restituirea dividendelor încasate fiind întemeiată pe același principiu al repunerii părților în situația anterioară.
Nu în ultimul rând, documentele contabile ale nu au fost găsite, deși deținătoarea arhivei - T - a fost introdusă în cauză, judecătorul fondului nedând dovadă de rol activ prin a-i solicita noii părți să pună la dispoziția expertului întreaga documentație, rezumându-se să respingă acțiunea pe motiv că societatea privatizată este radiată.
Pârâta intimată Asociația Salariaților, deși legal citată, nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând apelul formulat de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 426/ din 17 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu cu privire la aspectele de ordine publică în temeiul art. 295 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că acesta este fondat, urmând să fie admis ca atare având în vedere următoarele considerente:
Astfel, instanța de fond, deși a reținut corect starea de fapt, a interpretat eronat raportul juridic dedus judecății pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală ca urmare a aprecierii parțial necorespunzătoare a probelor și a aplicării eronate a dispozițiilor legale în materie.
Este de necontestat faptul că între instituția reclamantă, în calitate de vânzător, și asociația pârâtă, în calitate de cumpărător, a fost perfectat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 143/1996 prin care au fost înstrăinate un nr. de 53.014 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei (ROL) fiecare, în sumă totală de 1.325.350.000 lei (ROL) reprezentând 40% din capitalul social al T, iar prin actul adițional nr. 1/06.09.1999 părțile au convenit ca diferența de preț de 1.007.266.000 lei (ROL) să fie achitată de cumpărător în 9 rate, nerespectarea termenelor și condițiilor de plată fiind sancționată cu desființarea de drept a contractului și cu reținerea de către vânzător a dobânzilor și penalităților scadente la data încetării convenției.
Urmare a operării pactului comisoriu contractul de privatizare menționat a fost desființat, apelanta solicitând instanței obligarea intimatei la plata sumei totale de 1.349.454.166 lei (ROL) cu titlu de daune reprezentând dobânzi și penalități calculate la ratele scadente și neachitate, precum și dividende încasate de asociație pe perioada valabilității acestui contract.
Potrivit art. 21 alin. 1 din nr.OG 25/2002, modificată, n cazul desființării contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, societățile și companiile naționale pe cale convențională sau judiciară Autoritatea va reține de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalități achitate cu orice titlu, până la desființarea acestuia. În cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorității, cumpărătorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din: a) sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale; b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului; c) sumele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanților de către Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului în cadrul Programului pentru Sectorului Privat (). Prevederile alin. 1 și 11se aplică și proceselor în curs de judecată având ca obiect desființarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe. Pentru prejudiciile cauzate societății de către cumpărător, aceasta poate cere instanței judecătorești daune-interese, stabilirea prejudiciilor și a întinderii daunelor-interese prevăzute la alin. 2, precum și a celor provocate Autorității făcându-se, la solicitarea societății/Autorității, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice și/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operațiuni.
Raportat la prevederile citate lipsite de orice echivoc este evident faptul că prima instanță a aplicat în mod eronat dispozițiilor legale în materie, apreciind în mod greșit că, dat fiind faptul că Taf ost lichidată voluntar și, ulterior, radiată din registrul comerțului prin încheierea nr. 9389 din 23 mai 2003, salariații nu pot fi obligați la plata "valorii" unor acțiuni care nu mai există și care au fost valorificate în cadrul "dosarului de faliment" în care reclamanta a formulat declarație de creanță. Aceasta, și motivat de faptul că Asociația și societatea privatizată - T - sunt persoane juridice diferite, adică subiecte de drept distincte, cu personalitate juridică și patrimoniu, ca universitate de drepturi și obligații care au valoare economică, distinct, instituția apelantă fiind în raporturi juridice doar cu asociația intimată, ca entitate de sine stătătoare, care deși a devenit acționarul societății prin cumpărarea unui pachet semnificativ de acțiuni de la apelantă nu a înțeles să-și respecte și obligația legal asumată de a plăti prețul la termenele convenite. Pe de altă parte, trebuie menționat faptul că în cadrul procedurii colective a insolvenței nu pot fi valorificate decât creanțele deținute față de debitoarea supusă procedurii respective și nicidecum cele față de terți, indiferent în ce relații s-ar afla aceștia cu societatea falită, cum în mod just a arătat și reclamanta în cererea de apel.
Față de cele arătate, Curtea apreciază că acțiunea apelantei privind obligarea pârâtei intimate la plata sumei de 837.461.086 lei (ROL) cu titlu de daune interese reprezentând dobânzi calculate pentru ratele 7 și 8 (30.103.580 lei) și penalități calculate pentru ratele 4-8 (807.357.506 lei), precum și a sumei de 511.993.080 lei (ROL) reprezentând dividende aferente anilor 1996-1998 și 2000 este întemeiată și se impune a fi admisă, doar capătul de cerere referitor la obligarea Asociației Salariaților T și la "alte prejudicii cauzate Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B" fiind neîntemeiat, prejudicii care, de altfel, nici nu au fost cuantificate în vreun fel de parte, astfel că sentința primei instanțe urmează să fie schimbată potrivit celor menționate.
Este adevărat că, în aplicarea prevederilor alin. 2 al art. 21 din nr.OG 25/2002, modificată, apelanta a solicitat, iar tribunalul a încuviințat, efectuarea în cauză a unei expertize tehnice de specialitate care să determine cuantumul eventualelor alte prejudicii cauzate instituției reclamante ca urmare a desființării contractului de privatizare a T, însă expertul a arătat că nu a putut cuantifica asemenea daune deoarece documentele societății pentru perioada derulării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 143/1996 nu au mai fost găsite în ciuda demersurilor întreprinse în acest sens.
În ceea ce privește criticile apelantei privitoare la faptul că documentele contabile ale nu au fost găsite deși deținătoarea arhivei - Taf ost introdusă în cauză, judecătorul fondului nedând dovadă de rol activ prin a-i solicita noii părți să pună la dispoziția expertului întreaga documentație, Curtea reține că acestea sunt nejustificate, pe de o parte, motivat de faptul că pe parcursul derulării procedurii judiciare tribunalul i-a pus în vedere respectivei societăți acest lucru, astfel cum rezultă din cuprinsul adresei emisă în data de 15 februarie 2008 (fila 124 dosar de fond) și din încheierile de ședință din 20 noiembrie 2007, din 11 decembrie 2007 și din 15 ianuarie 2008 (filele 102, 110 și 119 dosar). Pe de altă parte, prin adresa nr. 357/19.01.2007 (fila 62 dosar de fond) Tac omunicat faptul că în păstrarea sa se regăsesc numai documentele cu privire la personalul, respectiv statele de plată, vechimea în muncă, sporuri și actele constitutive ale societății, așa cum sunt ele în evidența Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș.
În aceste condiții nu i se poate imputa judecătorului fondului lipsa de rol activ în soluționarea prezentei cauze, iar cauzarea altor prejudicii instituției reclamante nu a fost probată de apelantă, deși, potrivit art. 1169 din Codul civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, iar în conformitate cu art. 129 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, având, totodată, obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, cu sediul procedural ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 426/ din 17 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- (număr în format vechi 1796/2006) și, în consecință:
Schimbă în tot hotărârea atacată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei intimate Asociația Salariaților, cu sediul în localitatea T,-, județul
Obligă asociația pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.349.454.166 ROL (134.945,4 RON) cu titlu de despăgubiri, respingând celelalte daune interese solicitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - 17.11.2008
Tehnored. - 19.11.2008
4 ex./ 2 com.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Mircea Boar
