Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 2243/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 2243/2009
Ședința publică de la 29 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta - - T împotriva sentinței comerciale nr. 1835/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C PRIN ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T, având ca obiect recurs împotriva hotărârii de declinare.
La apelul nominal se prezintă pentru recurentă, consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a prezentat referatul cauzei constatându-se că s-a înregistrat la dosar poziția procesuală a recurentei iar la data de 24.09.2009, s-a înregistrat întâmpinare din partea Administrației Finanțelor Publice a municipiului
Reprezentantul recurentei declară că nu are de formulat alte cereri.
Curtea în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a recursului, constată că acesta se află în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la judecătoria Turda. În opinia sa, cauza are natură civilă prin faptul că prejudiciul a fost deja constatat printr-o hotărâre judecătorească recunoscută și de către pârâtă; nu a solicitat desființarea unui act administrativ și apreciază că este forțată interpretarea instanței prin care se consideră că statul român nu este parte în litigiu.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1835/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr- s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Comercial Cluj, invocată de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T, reprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI
S-a respins, ca neîntemeiată, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Comercial Cluj, invocată de reclamanta - -.
S-a declinat competența de soluționare a prezentei cauze, privind pe reclamanta - - și pe pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T, reprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, având ca obiect întoarcere executare silită pentru sumele de 69588 lei debit fiscal principal, 56441 lei dobânzi și alte accesorii - majorări și penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată, în favoarea TRIBUNALULUI CLUJ - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda la 13 ianuarie 2009, reclamanta - - a chemat în judecată STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE a municipiului T, solicitând obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a sumei de 69.588 lei debit fiscal principal și a sumei de 56.441 lei dobânzi și alte accesorii - majorări și penalități de întârziere, respectiv stornarea majorărilor și a penalităților ce au curs pentru debitele fiscale necompensate, cu cheltuieli de judecată.
său denumit "Moara de porumb" a fost supus vânzării silite în cadrul unei executări silite efectuate de către a mun. T, iar suma de 69.588 lei, reprezentând o parte din ratele prețului de adjudecare achitate de către adjudecatarea - pentru activul "Moara de porumb" a primit abuziv calificarea de TVA, în speță fiind incidentă taxarea inversă, iar suma de 56.441 lei, care reprezintă dobânzi ale ratelor achitate de adjudecatara - SRL după întocmirea procesului verbal de distribuire a avansului, trebuia compensată cu debite ale reclamantei față de pârât, sarcina suportării acestei dobânzi revenind adjudecatarei.
Analizând incidența în speță a excepției necompetenței materiale a Tribunalului Comercial Cluj, instanța specializată a reținut faptul că normele de competență materială au caracter de ordine publică, aspect care rezultă din coroborarea art. 126 alin. 2 din Constituția Românie cu art. 105 alin. 1.proc.civ. și art. 19.proc.civ.
În consecință, stabilirea competenței materiale trebuie efectuată de către instanța de judecată din oficiu, în virtutea caracterului imperativ și de ordine publică a normelor care guvernează competența materială.
Principiul disponibilității în procesul civil permite părții cu calitate procesuală activă să stabilească conform propriei voințe cadrul procesual, din perspectiva părților, obiectului și cauzei, respectiv să își întemeieze conform propriei voințe în fapt și în drept cererea. Cu toate acestea, în virtutea principiului disponibilității, niciuna dintre părți nu poate deroga de la normele de procedură de ordine publică care guvernează competența materială, art. 105 alin. 1.proc.civ. sancționând cu nulitatea actele de procedură efectuate de un judecător necompetent.
regulile de procedură mai sus analizate în speță, instanța a reținut că libertatea de voință a reclamantei este deplină în a stabili situația de fapt de care se prevalează și normele juridice pe care le invocă în susținerea cererii sale. De asemenea, reclamanta are deplină libertate în ceea ce privește alegerea instanței pe care înțelege să o sesizeze cu prezenta cerere, nicio instanță neputând refuza înregistrarea cererii reclamantei.
Verificându-și competența materială, instanța specializată a reținut că reclamanta a fost supusă unei proceduri de executare silită fiscală de către organul de executare - a mun. T, în cadrul dosarelor de executare nr. 263, 42, 117, 178/2003 (23 dosar judecătoria Turda ). Această executare silită s-a încheiat prin vânzarea unui activ al reclamantei, urmată de compensarea obligațiilor fiscale ale reclamantei (33-42 dosar judecătoria Turda ). La data de 10 2007, Tae mis un titlu executoriu fiscal în cadrul dosarului fiscal nr. 1373 (44 dosar judecătoria Turda ). Reclamanta nu a atacat acest titlu executoriu fiscal, ci a solicitat restituirea unor sume de bani pretins încasate nelegal de către creditorul fiscal în cadrul executării silite, prin modificarea destinației legale a acestor sume în cadrul distribuirilor efectuate în urma vânzării silite a activului său.
Potrivit art. 174 alin. 4 din OG nr. 92/2003, actualizată, în cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării înseși și al anulării titlului executoriu, instanța poate dispune prin aceeași hotărâre să i se restituie celui îndreptățit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din reținerile prin poprire. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 3 din OG nr. 92/2003, actualizată, unde Codul d e procedură fiscală nu dispune se aplică prevederile Codului d e procedură civilă.
Din compararea regimului juridic al contestației la executare fiscale cu cel al contestației la executare civile rezultă că Codul d e procedură fiscală nu reglementează întoarcerea executării silite în situația în care printr-o eventuală hotărâre pronunțată în contestația la executare fiscală, instanța competentă nu s-a pronunțat și asupra întoarcerii executării. În acest caz, sunt aplicabile dispozițiile art. 4042alin. 3.proc.civ. care permit celui care pretinde că este îndreptățit să i se restituie o sumă de bani încasată nelegal în cadrul unei executări silite să se adreseze instanței competente din punct de vedere material pentru recuperarea acestei sume. Desigur, faptul că în speță ar putea fi incidente dispozițiile art. 4042alin. 3.proc.civ. nu schimbă natura fiscală a litigiului, care este dată de natura juridică a raportului execuțional care a condus la încasarea sumei de bani de către pârâtul creditor fiscal, pe care o contestă reclamanta.
Nu au putut fi reținute susținerile reclamantei potrivit cărora pretinsa încălcare de către pârât a unor norme de executare silită de natură procedurală fiscală ar conduce la inaplicabilitatea regimului juridic procedural fiscal în ceea ce privește soluționarea prezentei cereri. Natura specifică a ilicitului juridic este determinată de natura normei încălcate, iar în speță reclamanta s-a prevalat de o pretinsă încălcare de către pârât a unor norme de procedură fiscală care reglementează executarea silită fiscală, aspect care atrage competența instanței fiscale și nu a celei civile.
În ceea ce privește instanța fiscală competentă, aceasta este determinată de dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, actualizată, care stabilesc că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale.
Împotriva hotărârii declarat recurs - -, solicitând trimiterea recursului instanței competente, cu motivarea că hotărârea recurată s-a pronunțat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului recurenta arată că instanța ignorat actele existente la dosar și argumentele prezente în acestea și ignorând toate premisele, analizat doar faptul că delictul săvârșit de Administrația Finanțelor Publice provine dintr-un raport juridic administrativ-fiscal. S- ignorat faptul că prin încălcarea legii i s-a produs un prejudiciu, ieșindu-se de sub incidența dreptului administrativ-fiscal și intrându-se sub incidența dreptului civil, pe domeniul răspunderii civile delictuale și instituțiilor conexe acesteia.
Instanța ignorat și disp. art. 129. 6 Cod proc.civ. care prevede: "În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății". Nici unul dintre articolele invocate de recurentă în cererea introductivă și în toate actele depuse la dosar și nici una din instituțiile juridice nu conduc la concluzia că procesul ar fi de drept administrativ-fiscal sub aspect procedural.
Instanța a calificat greșit obiectul cererii recurentei ca fiind întoarcerea executării silite. judecătoria Turdaa calificat din greșeală acest proces ca fiind contestație la executare, iar Tribunalul Comercial Cluja calificat greșit obiectul procesului ca fiind întoarcerea executării silite.
De ce nu este contestație la executare clarificat deja în adresa nr. 8/9.02.2009 depusă la dosar când acesta se afla la judecătoria Turda.
Procesul nu poate fi calificat nici ca având ca obiect întoarcerea executării silite. Din eroare, instanța negăsind dispoziții legale, referitoare la această instituție, în Codul d e Procedură Fiscală a făcut aplicația art. 2 alin. 3 din acesta și a aplicat prin analogie disp. art. 4041și urm. Cod proc.civ.
Pe de o parte, datorită faptului că, uzând de principiul disponibilității, toate temeiurile de drept utilizate de - nu indică faptul că recurenta înțeles să utilizeze această instituție; întreaga acțiune are ca fundament răspunderea civilă delictuală și instituțiile conexe acesteia. Recurenta nu urmat calea administrativ fiscală, ci pe cea civilă. Posibilitatea ca statul și instituțiile ce îl reprezintă să stea într-un proces civil a fost detaliată într-un întreg capitol al cererii introductive.
Pe de altă parte, instituția întoarcerii executării silite este aplicată când se desființează titlul executoriu sau execuția silită. Scopul acestei instituții este repunerea în situația anterioară. Executarea silită ce a avut loc nu este desființată și nici titlurile executorii pe baza cărora s- realizat.
Problema este ca distribuirea sumelor rezultate din această executare silită nu a fost realizată cu respectarea legii de către Administrația Finanțelor Publice T, aceasta ignorând dispozițiile legale referitoare la taxarea inversă ce erau aplicabile și a ieșit de pe domeniul dreptului administrativ-fiscal, intrând pe domeniul răspunderii civile delictuale. Prin confiscarea sumelor de bani care trebuiau alocate pentru stingerea creanțelor fiscale pentru care început executarea silită, recurentei i s-a produs un grav prejudiciu.
Prin încălcarea dispozițiilor legale se atrage răspunderea juridică. În acest caz, răspunderea juridică administrativ nu este de drept administrativ-fiscal, ci de drept civil, deoarece au intrat pe domeniul răspunderii civile delictuale.
Recurenta are dreptul în baza art.129 alin. 6 Cod proc.civ. să-și aleagă calea pe care dorește să-și recupereze prejudiciul, aceasta alegând calea civilă și procedural civilă. Aceasta se poate vedea din cererea introductivă și din actele depuse la dosar.
Având în vedere că sumele cerute în acest proces sunt sub 200.000 lei, în baza art. 2 alin. 1 lit. b Cod proc.civ. consideră că, competența de judeca în primă instanță procesul aparține Judecătoriei Turda, competentă atât sub aspect material, procesul fiind circumstanțiat civil pe baza cererii introductive, cât și teritorial, fiind competentă deoarece sediile - și Administrația Finanțelor Publice se află în raza ei de competență.
Examinând recursul instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta - - T solicitat instanței de judecată în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice C prin Administrația Finanțelor Publice T să oblige pârâtele la restituirea sumei de 69.588 lei reprezentând suma ce primit abuziv calificarea juridică de TVA pentru ratele prețului de adjudecare activului Moara de porumb, restituirea sumei de 56.441 lei reprezentând dobânzi rate executare silită, Moara de porumb stornarea majorărilor și a penalităților ce au curs pentru debitele fiscale necompensate, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Raportat la petitele formulate acțiunea reclamantei îmbracă forma unei acțiuni în contencios fiscal prin care solicită restituirea unor sume încasate cu prilejul demarării procedurii de executare silită - - T în calitate de contribuabil în cadrul acestui raport juridic fiscal.
Este fără dubiu că, în speță, reclamanta invocă încălcarea unei norme de procedură ce reglementează executarea silită fiscală, astfel că natura litigiului este fiscală, ceea ce determină competența instanței fiscale de soluționare a acestuia.
Deoarece valoarea litigiului este de până la 500.000 lei, instanța fiscală competentă să judece în fond va fi cea prevăzută la art. 10(1) din Legea nr. 554/2004, care stabilește că, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale sau județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesoriile acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ fiscale".
Orice instanță sesizată de reclamantă este obligată să analizeze din oficiu competența sa materială de soluționare a litigiului pe baza situației de fapt care rezultă din probele de la dosar și a normelor de procedură imperativă și de ordine publică cu care guvernează competența materială.
În urma stabilirii instanței competente, aceasta din urmă va analiza susținerile și aprecierile liber alese în fapt și în drept ale reclamantei, respectiv ale pârâtului în conformitate cu dispozițiile art. 129 din Codul d e procedură civilă, reclamanta având deplină libertate procesuală de a susține natura juridică a litigiului în fața instanței competente.
În motivele de recurs, recurenta arată că competența soluționării cererii sale aparține Judecătoriei Turda, dar reclamanta nu a atacat hotărârea nr. 1285/2009 prin care judecătoria Turda și-a declinat competența de soluționare la Tribunalul Comercial, astfel că acest aspect excede prezentei cauze.
Raportat la cele mai sus arătate, soluționarea cauzei revine TRIBUNALULUI CLUJ - secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, astfel că în baza art. 312(1) Cod proc.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de - - împotriva sentinței comerciale nr. 1835/12.05.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC;
4 ex/28.10.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
