Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 247/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 247
Ședința publică din 18 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga Președinte Secție
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul prin mandatar -, împotriva deciziei civile nr. 1166/R/COM din 11 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Administrare Fiscală B și Administrația Finanțelor Publice
La apelul nominal se prezintă avocat C, pentru contestator, lipsă fiind intimații.
Contestația în anulare este legal timbrată cu suma de 10 lei, taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentantul contestatorului învederează instanței faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție Bar espins cererea de strămutare a prezentei cauze formulată de contestator și depune chitanța nr. - din 14 februarie 2008, reprezentând onorariul de avocat.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației în anulare, anularea hotărârii atacate, și, în rejudecare, admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele detaliate în scris.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1166/R/COM din 11 octombrie 2007 pronunțată în dosar nr. -, Curtea de Apel a respins recursul formulat de revizuentul împotriva sentinței civile nr.1373/15.05.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Pentru a decide astfel, Curtea a apreciat că în mod temeinic prima instanță a reținut că nu poate fi incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322, pct. 3 Cod procedură civilă, cu mențiunea că acest caz de revizuire vizează un obiect material, un bun nefungibil, cert și determinat, nefiind primite susținerile revizuentului conform cărora inexistența creanței fiscale împotriva debitoarei MARMI S ar echivala cu inexistența obiectului pricinii.
Instanța de recurs a constatat că nici cazul de revizuire prevăzut de art. 322, pct. 5 Cod procedură civilă nu este incident în cauză, așa cum în mod just a reținut și prima instanță.
S-a constatat că în speță nu există o hotărâre care să fi stat la baza sentinței a cărei revizuire s-a cerut și care ulterior să fi fost desființată sau modificată, întrucât decizia nr. 508/2006 pronunțată de A nu a stat la baza hotărârii a cărei revizuire s-a cerut.
Referitor la motivul invocat de recurent, vizând insuficienta motivare a sentinței atacate, Curtea a reținut că hotărârea primei instanțe a fost motivată în mod concis și inteligibil, fiind posibilă verificarea acesteia pe calea controlului judiciar.
Împotriva deciziei civile nr. 1166/R/COM din 11 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. -, a formulat contestație în anulare contestatorul prin mandatar -, solicitând admiterea acesteia, anularea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 1373/2007, pronunțată de Tribunalul Arad la data de 15 mai 2007 în dosar nr-, cu consecința casării acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, cu cheltuieli de judecată.
S-a menționat că în fapt, prin decizia contestată s-a respins recursul formulat de contestator împotriva sentinței civile nr.1373/15.05.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Prin cererea sa de recurs contestatorul a invocat următoarele motive de nelegalitate al hotărârii primei instanțe:
- sentința civilă nr. 1373/2007 este nemotivată - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă - întrucât s-a concluzionat generic, fără argumente concrete, că "nu se regăsesc în cazul de față" ipotezele prevăzute de art. 322 pct. 3 și pct. 5 Cod procedură civilă.
- sentința civilă nr. 1373/2007 este pronunțată cu greșita aplicare a legii - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă - întrucât s-a ignorat faptul că și dreptul asupra unei sume de bani este un bun, în sensul legii civile, precum și faptul că termenii articolului 322 referitor la cauzele de revizuire trebuie interpretați extensiv, astfel încât să cuprindă situațiile justificate în care se impune retractarea unei hotărâri pentru considerentele de fapt, cum ar fi desființarea deciziei administrative pe care se întemeiază hotărârea a cărei revizuire se cere.
S-a arătat că instanța de recurs a respins recursul prin decizia nr. 1166/R/COM/2007, cu următoarea motivare:
- art. 322 pct. 3 Cod procedură civilă este restrictiv "vizând doar bunuri certe și determinate";
- art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă nu este incident în cauză, vizând doar "posibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătorești atunci când aceasta s-a întemeiat pe o hotărâre ce a fost ulterior desființată sau modificată", iar în speță "nu există o asemenea hotărâre care să fi stat la baza sentinței a cărei revizuire s-a cerut".
- "prima instanță a motivat suficient, concis și inteligibil hotărârea pronunțată fiind astfel posibilă și verificarea acesteia pe calea controlului judiciar" și "reproducerea unor texte de lege nu echivalează cu nemotivarea".
Contestatoarea a susținut că examinând aceste considerente raportat la cuprinsul cererii sale se observă că recursul promovat s-a respins fără cercetarea tuturor motivelor de modificare sau de casare.
S-a menționat că de fapt, chiar și potrivit jurisprudenței românești mai vechi referirea la textele de procedură ori de drept substanțial în termeni cu totul generali "nu corespunde scopului motivării și echivalează cu o nemotivare".
De asemenea, s-a arătat că prin decizia contestată s-au respins majoritatea motivelor de recurs cu aprecieri generice, iar motivul pentru care instanța de recurs a adoptat o astfel de interpretare (restrictivă, ad litteram) a textului de lege, și nu alta, nu a fost explicat în nici un fel.
S-a considerat că toate acestea echivalează în mod neîndoielnic cu o "omisiune de cercetare", ceea ce impune admiterea contestației în anulare.
În drept a fost invocat dispozițiile art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă.
Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul prin mandatar - prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă se reține că este neîntemeiată, urmând să fie respinsă, pentru următoarele considerente:
nefondate criticile aduse de contestatorul prin mandatar - hotărârii atacate, în sensul că instanța de recurs ar fi respins cu argumente generice motivele invocate prin cererea de recurs, prin simple referiri la textele de lege fără a face legătura dintre acestea și elementele concrete ale speței.
Curtea reține că prin decizia a cărei anulare se solicită, instanța de recurs a cercetat fiecare motiv invocat de recurentul prin mandatar -, raportat la temeiurile de drept ale cererii de revizuire formulate, respectiv art. 322 pct. 3 și 5 Cod procedură civilă cât și la argumentele aduse în susținerea motivelor de nelegalitatea prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Curtea ca instanță de recurs a examinat în mod efectiv fiecare din motivele specificate în recursul formulat de către contestator, acesta reluând în parte argumentația din cererea de revizuire formulată, făcând referiri și cu privire la admisibilitatea acesteia.
Raportat la motivele de recurs invocate în cauză se apreciază că instanța de recurs prin decizia atacată a răspuns în mod detailat și clar la criticile aduse, nefiind vorba în cauză de nici o omisiune la care se referă textul art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă.
Astfel, Curtea a motivat că așa cum a reținut prima instanță, nu este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 3 Cod procedură civilă, acest caz de revizuire vizând un obiect material, un bun nefungibil, cert și determinat.
S-a apreciat că nu pot fi primite susținerile revizuentului potrivit cărora inexistența creanței fiscale împotriva debitoarei MARMI S ar echivala cu inexistența obiectului pricinii.
Curtea a reținut că nici cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă nu este incident în cauză, după cum în mod corect a reținut și prima instanță.
S-a motivat că prin intermediul acestui caz de revizuire se oferă posibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătorești atunci când s-a întemeiat pe o hotărâre ce a fost ulterior desființată sau modificată.
În ceea ce privește decizia nr. 508/2006 adusă ca argument de revizuent în susținerea afirmației că în prezent numai există creanța în considerarea căreia s-a deschis procedura reorganizării față de debitoare, în mod legal s-a constatat de către instanța de recurs că decizia respectivă nu a stat la baza hotărârii a cărei revizuire s-a cerut, nefiind întrunite cerințele art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Referitor la motivul invocat de recurent vizând insuficienta motivare a sentinței atacate, Curtea a reținut în mod corect că instanța a expus considerentele pentru care motivele de revizuire prevăzute de textele de lege invocate nu sânt incidente în cauză, fiind posibilă analizarea hotărârii pe calea controlului judiciar.
Față de cele reținute, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă contestația în anulare formulată de contestatorul prin mandatar -, împotriva deciziei civile nr. 1166/R/COM din 11 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul prin mandatar -, împotriva deciziei civile nr. 1166/R/COM din 11 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
-
Red. /18.04.2008
Dact. /22.04.2008 - 2 ex.
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Csaba Bela Nasz
