Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR.33/Ap DOSAR NR-
Ședința publică din 25 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codruța Vodă JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.3624/C din 12 noiembrie 2007, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa apelantei reclamante, a intimatelor pârâte și.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 18 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 25 martie 2008.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr.3624/12.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale invocată de pârâta.
S-a admis cererea formulată de reclamanta, prin lichidator, împotriva pârâtei.
S-a dispus reînscrierea în nr.10160 a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor de sub A + 1 cu nr. top 6854 /4/1/1/2/1 compus din 4 hale pui, 8 silozuri concentrate, 2 magazii, fânar, birou, CT, depozit carburanți, cu cota de 3/ 6 din puc I și cota de din puc II cu teren de 44.743 mp și de sub A + 4, cu nr. top 6854 /4/1/1/2/4, compus din 2 hale pui, 4 silozuri concentrate, cu 1/ 6 din puc I - post trafo, racordurile și branșamentele utilități și teren de 662 mp și cota de 1/ 2 din puc II - teren de 375 mp, precum și asupra imobilului înscris în nr.40787, sub A + 16, cu nr. top. 1832/7/2/1/4, compus din 6 hale, 2 magazii, una construcție birouri, un bazin de decantare cu cota de 30 % din părțile de uz comun și teren în suprafață de 20.160 mp.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta împotriva reclamantei.
S-a instituit în favoarea pârâtei de mai sus un drept de retenție asupra celor 6 hale pui și terenului înscrise în CF nr.10160 sub A + 1 și sub A + 4, până la concurența sumei de 1.711.228 euro echivalent în lei la data plății.
A fost obligată reclamanta la plata către pârâta a sumei de 8008,3 lei RON cheltuieli de judecată.
S-a luat act și s-a consfințit tranzacția încheiată între reclamanta, prin lichidator și pârâta având nr.448/ 14.08.2007, aflată la fila nr.63 din dosarul nr- al Judecătoriei Brașov, tranzacție ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A reținut Tribunalul că, prin sentința civilă nr.33/CC/12.07.2005 pronunțată de Tribunalul Brașov, rămasă irevocabilă prin decizia nr.966/ 6.03.2007 a s-a dispus, la cererea lui, anularea hotărârii nr. 1/26.11.2004 și a contractelor de vânzare -cumpărare nr. 2735/9.12.2004 și nr. 2736/9.12.2004, prin care înstrăina către SC SRL, dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în nr.10160, sub A + 1, cu nr. top.6854/ 4/ 1/1/2/1 compus din 4 hale pui, 8 silozuri concentrate, 2 magazii, 1 fânar, birou, CT, depozit carburanți cu cota de 3/6 din puc II cu teren de 44.743 mp și de sub A + 4, cu nr. top 6854/4/1/1/2/4, compus din 2 hale pui, 4 silozuri concentrate, cu 1/6 din puc I, post trafo, racordurile și branșamentele utilități și teren de 662 mp și cota de din puc II - teren de 375 mp și respectiv asupra imobilelor înscrise în nr.4078, sub nr.A + 16, cu nr.top.1832/7/2/1/2 compus din 6 hale, 2 magazii, una construcție birouri, un bazin de decantare cu cota de 30 % din părțile de uz comun și teren în suprafață de 20.160 mp.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Este lipsit de relevanță că titularul acțiunii în anulare în urma căreia s-a pronunțat sentința civilă nr.33/CC/ 12.06.2005 de către Tribunalul Brașova fost numitul și că în dispozitivul sentinței s-a dispus anularea actelor și nu constatarea nulității absolute a acestora.
Indiferent de felul nulității invocate într-o cerere de chemare în judecată, absolută sau relativă, odată pronunțată anularea ori constatată nulitatea, efectele nulității actului vizat de hotărârea judecătorească sunt aceleași, nefiind aplicabile distincțiile ce se fac între titularii dreptului la acțiune în cazul unei nulități relative ș titularii dreptului la acțiune în cazul unei nulități absolute.
Odată pronunțată nulitatea unui act, fie că este absolută, fie că este relativă, de efectele nulității se poate prevala oricare persoană interesată, cu atât mai mult cu cât în speță este vorba de chiar una dintre părțile actelor juridice anulate.
De altfel, din punct de vedere procedural, întrucât inclusiv acțiunea ce privește o nulitate absolută este o cerere în realizare și nu una în constatare, corect este a se solicita anularea actului și nu constatarea nulității absolute a acestuia.
Față de efectele nulității referitoare la restabilirea situației anterioare încheierii actului, s-a apreciat ca lipsită de relevanță faptul că anularea contractelor nu se datorează culpei pârâtei 1, aceasta având posibilitatea valorificării obligației de garanție în caz de evicțiune rezultată din contractul de vânzare - cumpărare.
De asemenea, instanța a reținut că, în mod evident, lichidatorul judiciar al reclamantei pot promova acțiuni în justiție în numele acesteia, pentru valorificarea drepturilor care se cuvin societății.
Renunțarea numitului la petitul privind restabilirea situației anterioare de CF într-un proces anterior nu este de natură aoî mpiedica pe una dintre părțile actului care s-a anulat, respectiv reclamanta, de a solicita ea înseși acest lucru.
Nerestituirea prețului de către reclamantă pârâtei 1 nu are relevanță sub aspectul realizării uneia dintre restabilirii situației anterioare, respectiv reînscrierea în CF a dreptului de proprietate pe numele vânzătoarei, atâta vreme cât pe cale principală ori reconvențională pârâta 1 - cumpărătoare nu a solicitat respectiva restituire.
Văzând și raportul expertului întocmit cu privire la imobilul înscris în CF nr. 10160 sub nr.A + 1 și sub A + 4 în beneficiul Băncii -Române B referitor la preluarea imobilului de mai sus, instanța a admis cererea reconvențională a pârâtei 1 având ca obiect instituirea în favoarea acesteia a unui drept de retenție până la concurența respectivei valori.
De asemenea, instanța a lua act, conform art.271 -273 de tranzacția reclamantei și a pârâtei 2 și va admite cererea de restabilire a situației anterioare referitoare la imobile, avându-se în vedere sentința civilă nr.33/CC/ 12.07.2005 pronunțată de Tribunalul Brașov.
Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâta prin lichidator aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii reconvenționale.
Se solicită cheltuielile de judecată.
În expunerea motivelor de apel se arată în principal că în baza rolului activ, instanța de fond era obligată să-i pună în vedere reclamantei apelante să timbreze cererea. Astfel, fiind vorba despre o cerere evaluabilă în bani instanța de fond trebuia s-o oblige să timbreze la valoare.
Sub aspectul fondului se arată că, pe cale principală nu s-a solicitat evacuarea din imobil, ci doar rectificarea 10160 nefiind pusă în discuție detenția asupra bunului. Astfel, nefiind vorba despre o cerere de evacuare pârâta - reclamantă reconvențională nu poate opune un astfel de drept de retenție.
Pe de altă parte nu sunt întrunite condițiile necesare admiterii unei cereri de instituire a dreptului de retenție. Astfel, imobilul înscris în 10160 este deținut de, proprietarul fiind, care însă nu a solicitat restituirea bunului prin cererea de chemare în judecată. Ori, atâta timp cât nu se solicită restituirea bunului, dreptul de creanță nu s-a născut și nu poate fi vorba despre o creanță certă. În fine, raportul de evaluare exlubat în cauză, ca și probă pentru dovedirea cheltuielilor necesare și utile (dovedite) asupra bunului imobil are un caracter extrajudiciar instanța de fond instituind un drept de retenție în baza unui raport de evaluare a imobilului în vederea obținerii unui credit bancar.
Ori, în baza rolului activ conform art.129 alin.5 instanța trebuia să dispună efectuarea unei expertize tehnice în construcții, care să determine prețul actualizat al imobilului și cuantumul exact al cheltuielilor necesare și utile realizate de detentor până la momentul evacuării.
Se conchide că raționamentul instanței de fond se contrazice cu dispozitivul, în sensul că deși s-a constatat că, nu are o creanță care să se fi născut, deoarece nu a solicitat restituirea prețului actualizat și a cheltuielilor necesare și utile, deși reține că nu s-a solicitat evacuarea pârâtei, s-a admis instituirea dreptului de retenție până la concurența unei valori care nu conferă creanței calitățile de certă, lichidă și exigibilă.
Apelul este fondat.
Prin acțiunea reconvențională intimata a învestit instanța cu o acțiune de efectuare a operațiunilor de publicitate, respectiv înscrierea în a dreptului său de retenție, drept real de garanție imperfect pentru care legea prevede o taxă de 1,5 % din cuantumul din creanță garantat, dar nu mai mult de 39 lei. Ori, în speță, reclamanta a timbrat cu 40 lei, fila 60 dosar - al Judecătoriei Brașov.
Din această perspectivă nu se susține excepția nelegalei timbrări a acțiunii reconvenționale.
Sub aspectul fondului criticile apelantei se susțin.
Astfel, prin acțiunea promovată de reclamanta nu s-a solicitat evacuarea (restituirea) imobilului, ci doar rectificarea 10160, nefiind pusă în discuție detenția.
Ori, în condițiile în care prin acțiunea principală nu s-a obținut un titlu prin care să fie obligată să restituie, urmărindu-se doar publicitatea dreptului de proprietate, cererea de instituire a unui drept de retenție este inadmisibilă.
Aceasta, întrucât dreptul de retenție este strict legat de materialitatea bunului, fiind inadmisibilă recunoașterea sa, cât în cauză nu s-au discutat aspecte legate de detenție, ci strict de proprietate.
În ceea ce privește creanța pe care o are asupra ea nu are caracter cert. Aceasta întrucât acțiunea reconvențională nu a învestit instanța fondului și cu o acțiune în pretenții privind prețul și cheltuielile de îmbunătățire ci doar cu o acțiune privind înscrierea în a unui drept de retenție. Ori, jurisprudența a conchis că este inadmisibilă acțiunea reconvențională pentru constatarea existenței dreptului de retenție asupra imobilului, fără ca pârâta să pretindă asupra reclamantei neplata valorii acestor îmbunătățiri.
În ceea ce privește valoarea probatorie a raportului de expertiză, întocmit în vederea obținerii unui credit bancar apreciem că acesta a avut ca obiect stabilirea valorii de piață a imobilului și nu a cuantumului prețului achitat și contravaloarea îmbunătățirilor. Pe cale de consecință, raportat la obiectul cererii, aceasta nu are caracter util, necesar și pertinent, raționamentul instanței fondului fiind greșit.
Văzând art.274 Cod procedură civilă, consecință a respingerii acțiunii reconvenționale fiind neexistentă culpa procesuală a reclamantei se va respinge cererea sa de obligare la plata către a sumei de 8008,3 lei cheltuielile de judecată la instanța de fond.
Față de rațiunile de fapt și de drept sus amintite, conform art.296 Cod procedură civilă, Curtea va admite prezentul apel, schimbând în parte sentința apelată, în sensul respingerii acțiunii reconvenționale.
Consecință a admiterii prezentului apel, conform art.274 Cod procedură civilă, va obliga pe intimata să plătească apelantei suma de 10.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta prin lichidator împotriva sentinței civile nr.3624/C/12.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea reconvențională formulată de pârâta împotriva reclamantei pentru drept de retenție și cererea privind cheltuielile de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe intimata să plătească apelantei suma de 10.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Lilioara Nechita
- - - -
Grefier,
- -
Red.: / 23.04.2008
Tehnored.: / 06.05.2008 /- 5ex -
Judecător fond:
Președinte:Codruța VodăJudecători:Codruța Vodă, Gabriel Ștefăniță, Lilioara Nechita
