Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 341/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 341
Ședința publică din 10 aprilie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga- - -
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de către împotriva deciziei civile nr.1128/R/08.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații Administrația Finanțelor Publice A, I, A prin lichidator judiciar, și, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea revizuentului, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul revizuentului învederează că nu susține punctul 7 din prevederile art. 322.proc.civ. ci doar punctele 2 și 5 ale acestui articol, la care s-a și referit în motivația cererii de revizuire.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părții prezente.
Av., reprezentantul revizuentului, solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1128/R din 08.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- s-a respins recursul formulat de pârâtul asupra sentinței civile nr. 3154/06.12.2006 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 7061/2005 și s-a anulat ca netimbrat recursul formulat de pârâtul împotriva aceleiași sentințe.
Decizia de mai sus an fost atacată cu prezenta cerere de revizuire înregistrată la instanță la data de 13.11.2007 de către revizuentul care, invocând în drept dispozițiile art. 322 pct.2 și pct.5, în condițiile renunțării la temeiul prevăzut de punctul 7, solicitat admiterea acesteia pentru următoarele motive:
Instanța de recurs a analizat greșit motivele din calea de atac, ceea ce echivalează cu nepronunțarea asupra motivului de recurs invocat în cererea de recurs, în sensul că la motivul 1 din recurs a susținut că cererea creditoarei este exercitată cu rea credință și că suma solicitată a fost recuperată în urma constituirii ca parte civilă într-un dosar penal, fiind criticată mențiunea din practicaua deciziei atacate prin care s-a reținut că procesul penal aflat în derulare nu are legătură cu prezenta cauză.
Se mai invocă faptul că suma din prezentul dosar de revizuire este deja asigurată și poate fi încasată, din suma blocată prin ordonanță de luare a măsurii asigurătorii pronunțată tot în dosarul penal, aspect față de care demersul judiciar al creditoarei ar rămâne fără obiect, însă aspectele nu au fost cunoscute de instanța de recurs fiind inutilă mențiunea acesteia în sensul neangajării unui apărător.
Referitor la motivul 2 de recurs, se critică faptul că instanța nu a cercetat solicitarea constatării nulității absolute și declarării false a unor înscrisuri aflate la mai multe file din dosar, ceea ce echivalează cu nepronunțarea asupra unui lucru cerut, instanța fiind obligată și îndrituită să dea curs cererii și să nu considere aceste acte de natură contabilă ca fundament al obligării la răspunderea personală.
Revizuentul se mai referă la motivele 3 și 4 din recurs în contextul respingerii de către instanța de fond a unei cereri de probațiune la termenul când aceasta a rămas în pronunțare, apreciind necesitatea aplicării art. 312 alin.3 proc.civ. cu privire la teza necesității administrării de probe, fiind inadmisibil a se reține ca temei al răspunderii concluzii din raportul lichidatorului fără a se observa că se referă la o perioadă când acesta se afla în stare de arest și nu avea nici o tangență cu societatea.
În ce privește motivul 5 recurs, revizuentul arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate în motivele de recurs, respectiv incidența disp.art. 322 pct.2 proc.civ.
Se arată că data sesizării instanței este 22.11.2005, invocată fiind Legea nr. 64/1995 care, la data de 01.08.2006 a fost abrogată intrând în vigoare Legea 85/2006 care, prin art. 138 și 139 prevede că "Răspunderea membrilor organelor de conducere se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii deschiderii procedurii de insollvență".
Acțiunea trebuia deci introdusă până la data de 22.05.2005, calculul făcându-se de la data de 23.05.2002 când prin Încheierea nr. 1144/23.05.2002 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC SRL A, fiind desemnat ca administrator judiciar SC SA A, și cum data sesizării instanței este 22.11.2005. trebuia să fie admisă excepția de tardivitate.
Referitor la motivul 6 recurs, revizuentul arată că autoturismul a fost achiziționat la data de 15.02.2002 în leasing ca bun al societății SRL împreună cu alte 9 autoturisme date în folosință angajaților societății, fiind folosit în scopul pentru care a fost cumpărat, al desfășurării activității societății și nu în scopuri personale, nerezultând din nici o probă că revizuentul l-ar fi folosit în scop personal.
Privind motivul 7 recurs, revizuentul susține că starea de încetare de plăți a societății s-a datorat persoanelor care au avut decizia în societate după data arestării sale - 29.03.2002, iar referirea instanței că "judecătorul sindic. A administrat un probatoriu propriu din care a rezultat antrenarea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului" (revizuentului în speță), nu este altul decât pretinsa vinovăție reținută din dosarele penale și nicidecum un alt probatoriu inexistent în cauză, dosar penal care încă nu este definitiv, orice apreciere pe baza aspectului penal fiind prematură.
Revizuentul invocă și motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct.5 proc.civ. cu motivarea că există înscrisuri "care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții", aflate în volumele atașate dosarului penal nr- pe rolul ÎCCJ B și care nu se află în arhiva instanței, neputându-se obține copii ale acestora.
Intimatul a depus note de ședință prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei atacate iar intimata SC SA Iad epus întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire întrucât revizuentul critică modul de respingere a motivelor sale de recurs, deci formulează un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil iar cu privire la art. 322 pct.5 proc.civ. nu sunt menționate înscrisurile la care se face referire și nici nu sunt anexate cererii.
Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate și precizate de revizuent, se reține de C că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin decizia atacată, instanța de recurs s-a pronunțat asupra cererii sale analizând așa cum rezultă din considerente, fiecare din motivele invocate în calea de atac iar criticile din cererea de revizuire formulate sub forma reiterării acelorași motive de recurs, nu pot fi încadrate în cerințele cazului de revizuire de la pct.2 care se referă la pronunțarea asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori nepronunțarea asupra unui lucru cerut, sau s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În concret, argumentele precizate de revizuent se raportează la modul în care instanța de recurs a înțeles a respinge și a considerat ca neîntemeiate aceste motive de recurs, ceea ce nu echivalează cu cerințele de la pct.2 arătate mai sus.
Punctual, instanța de recurs a înțeles să analizeze temeiurile cererii sale, inclusiv faptul invocării nulității absolute a unor înscrisuri, excepțiile puse în discuție asupra cărora s-a pronunțat fără putință de tăgadă în conținutul deciziei atacate, context în care s-a format convingerea instanței ce soluționează cererea de revizuire că aceasta este neîntemeiată pe acest punct.
Referitor la celălalt motiv de revizuire prevăzute de art. 322 pct.5 proc.civ. textual acesta prevede necesitatea dovedirii descoperirii unor înscrisuri după darea hotărârii reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, însă concluzia este că acest motiv nu subzistă în condițiile invocărilor din cererea de revizuire referitoare la existența unor înscrisuri atașate unui dosar penal fără a se preciza în concret care sunt aceste înscrisuri și care este împrejurarea obiectivă pentru care nu au putut fi înfățișate.
Se face vorbire totuși în legătură cu aspectul imposibilității înfățișării la instanța de recurs a acestora "de cauze administrative ce țin de instanța de judecată", ce însă nu pot fi interpretate în sensul solicitat de revizuent ca o împrejurare favorabilă acestuia, cu atât mai mult cu cât însăși acesta susține că înscrisurile existau la data hotărârii și nu a fost nevoie de descoperirea lor ulterioară.
Pentru aceste motive și raportat la cerințele din art. 326 și următoarele din Codul d e procedură civilă, cererea de revizuire este nefondată și, pe cale de consecință, urmează a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul, împotriva deciziei civile nr. 1128/R/08.10.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
RED./17.04.2008
TEHNORED. /2 EX/17.04.2008
INSTANȚA DE RECURS: CURTEA DE APEL
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR:
JUDECĂTOR:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Magdalena Mălescu, Cătălin
