Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 342/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 342
Ședința publică din 10 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de administrator, împotriva sentinței comerciale nr. 1207/JS/4.10.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu intimații: C-S, -, - PRIN GRUP REȘIȚA și, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. G în reprezentarea intimatului, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul intimatului invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a clientului său.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea unește excepția cu fondul și acordă cuvântul părții prezente asupra dezbaterilor.
Av. G, reprezentantul intimatului, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1207/JS/04.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, judecătorul sindic, în baza art. 11 lit.g) și art. 138 alinș.(1) lit.a) din Legea nr. 85/2006, a admis cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de administratorul judiciar IP GRUP Reșița împotriva administratorului social, dispunând obligarea pârâtului la plata sumei totale de 26.247 lei, și a respins cererea reconvențională formulată de numitul împotriva numitului.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 392 la data de 03.04.2007, administratorul judiciar IP GRUP a formulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare - SRL, numitul, cu motivarea că acesta a folosit sume de bani din contul societății debitoare, în interes personal, cauzând starea de insolvență a societății.
Pârâtul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii administratorului judiciar și cerere reconvențională, în care a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a numitului, în baza art. 138 alin.(1) lit.b) pentru că a făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; pe temeiul art. 138 alin./1) lit.d) pentru că a făcut să dispară unele documente contabile și pe temeiul art. 138 alin.(1) lit.e) pentru că a deturnat o parte din activul societății.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, judecătorul sindic, în conformitate cu prevederile art. 138 alin. (1), lit.a) din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte:
au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane".
Pentru situația creată - starea de insolvență - se face vinovat administratorul social, în persoana numitului întrucât din actele predate de acesta rezultă faptul că societatea are înregistrată în balanță la data de 31.01.2006 suma totală de 20.060,55 lei, după cum urmează:
- Contul 5311 - "Casa în lei" are un sold debitor, societatea dispunând de suma de 18.350,60 lei;
- Contul 5121 - "Conturi în bancă în lei" are de asemenea un cont debitor, societatea dispunând de suma de 1.715,90 lei.
Aceste sume nu au fost explicate și nici puse la dispoziția administratorului judiciar.
Concluzia la care s-a ajuns, studiind aceste acte contabile, este aceea că reprezentantul societății, asociat unic și administratorul a folosit aceste sume de bani în folosul său propriu, prejudiciind în acest fel creditorii - SRL.
Cu privire la cererea reconvențională a numitului, instanța a constatat că aceasta nu întrunește condițiile prevăzute de art. 138 alin.(1) și (3) din Legea nr. 85/2006, nefiind formulată de administratorul judiciar sau de comitetul creditorilor debitoarei societății comerciale.
Împotriva susnumitei hotărâri, a declarat recurs administratorul, solicitând admiterea acestuia și anularea sentinței criticate.
În motivare se arată că antrenarea răspunderii sale ca administrator este nelegală, că în timp ce pe rolul organelor de urmărire penală și instanțe de judecată se aflau spre soluționare plângerile sale penale contra numitului, instanța în loc să suspende cauza, a decis darea soluției criticată.
Se mai arată că instanța de judecată/judecătorul sindic și lichidatorul aveau la îndemână acte din partea organelor penale, dovada că o atare cercetare/urmărire/judecata penală este în curs, fiind ținută să suspende cauza până la soluționarea finală, din actele penale respective rezultând că intrarea în incapacitate de plăți s-a datorat inculpatului iar instanța civilă era ținută să suspende neapărat cauza pentru a determina măsura corectă în care, un terț () a atras societatea în neputință de plăți, contrar, la ce servește instituția acțiunii în penal și cea a introducerii în cauză a terțului, dacă judecătorul sindic nu o ia în seamă și instanțele nu aplică?
Recurentul arată de asemenea, că antrenarea răspunderii sale ca administrator este nemotivată.
Nu s-a motivat decât la nivel de proximă afirmare motivele antrenării răspunderii sale, mai mult chiar, deși administratorul/lichidatorul afirmă că pentru o parte din sumă nu prezintă justificări contabile, nu înțelege de ce diferența de sumă i se impută.
răspunderii sale ca administrator, arată recurentul, este datorată superficialității administratorului/lichidatorului judiciar.
La data numirii sale ca administrator/ulterior lichidator, societatea de lichidare nu făcut comunicările de rigoare către creditorii menționați de recurent pe lisă, ba chiar s-a comportat de maniera unor afirmări mincinoase precum cea în cazul dosarului penal al lui (în care deși dosarul acestuia era pe rol, lichidatorul a afirmat judecătorului sindic că a fost scos de sub urmărire penală, deși acesta se află și azi sub o atare stare penală), că nu există alte cauze pe rol (deși existau dări în urmărirea penală a lui ori alte procese civile cu societăți comerciale ori consilii locale din Oltenia).
Recurentul mai arată că superficialitatea de care a dat dovadă administratorul/apoi lichidatorul judiciar este incredibilă, acesta fiind preocupat nu de realitatea ajungerii în stare de insolvență a societății, ci de terminarea mai repede a procesului, pentru a-și ridica indemnizația. Mai mult decât atât, deși recurentul i-a cerut lichidatorului să anuleze contractul de asistență cu Legal Expert SRL, pentru condiții unilateral oneroase și, mai ales, pentru faptul că nu i-a acordat nici un fel de asistență pe acel contract, în timpul procesului s-a prezentat în numele lichidatorului chiar soția administratorului Legal Expert SRL.
Recurentul concluzionează că în jurul lichidatorului se află un set de societăți pirate, între care și cea pe care a menționat-o, cu atât mai mult cu cât, deși a făcut cunoscut lichidatorului această stare, în rapoartele sale nu face nici o referire la societatea de consultanță menționată.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat.
În motivare intimatul arată că nu se face vinovat de nici una din acuzațiile aduse de numitul, căruia îi cere să explice în ce mod a atras societatea în incapacitate de plăți când nu avea nici o calitate oficială în firmă, nefiind nici măcar angajat, singurul în măsură să ia decizii cu privire la bunul mers al societății fiind recurentul.
Instanța de fond, arată intimatul, avea posibilitatea să suspende cauza civilă dacă avea dovezi clare că s-a săvârșit o faptă de natură penală, însă soluția organelor de anchetă penală a fost de neîncepere a urmăririi penale deoarece nu s-a probat săvârșirea infracțiunii de care a fost acuzat, astfel că instanța de fond a dispus ceea ce s-a dovedit a fi corect.
Se mai arată că recurentul face tot felul de acuzații nefondate, acuzații care nu au suport probator, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca netemeinic și nefundat.
Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul arată că organele de anchetă penală nu au dispus niciodată încetarea urmăririi penale a intimatului pentru faptele săvârșite și care au avut influență asupra societății prin ajungerea ei în neputință de plată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs dar și din oficiu pentru cele de ordine publică, Curtea constată că recursul declarat de pârât este întemeiat urmând a fi admis în modul arătat mai jos:
Conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului să fie suportat de membrii organelor de supraveghere sau de conducere precum și de orice altă persoană în condițiile în care aceștia, prin faptele lor încadrabile în cele expres arătate în lege, au contribuit la ajungerea debitorului la starea de insolvență. Este evident, că îndeplinirea acestor condiții se poate dovedi cu orice mijloc de probă admis de lege, iar în acest probatoriu un rol importat îl poate deține raportul administratorului judiciar.
În speță, în Raportul depus, administratorul judiciar a identificat cauzele care au dus la insolvență, iar în urma analizei documentelor contabile a reținut incidența dispozițiilor art. 138 alin.1 lit.a din Legea nr. 85/2006, solicitând antrenarea răspunderii administratorului social.
Judecătorul sindic a analizat posibilitatea atragerii răspunderii pârâtului și a constatat că societatea debitoare are înregistrată în balanță la data de 31.01.2006 suma totală de 20.060,55 lei. Pârâtul nu a dat explicații în legătură cu această sumă și nici nu a pus-o la dispoziția administratorului judiciar.
Această stare de fapt a îndreptățit judecătorul sindic să concluzioneze că administratorul a folosit suma în folosul propriu, fapta sa fiind prevăzută de art. 138 alin.1 lit.a din legea insolvenței.
În aceste condiții, Curtea apreciază că suma ce face obiectul analizei, generează o prezumție de utilizare în interes propriu de natură să atragă răspunderea administratorului pârât, cu atât mai mult cu cât pârâtul, în recurs, nu a administrat probe care să susțină afirmațiile sale.
Din motivele de recurs, este însă reală susținerea cu privire la cuantumul sumei pentru care trebuie antrenată răspunderea. Prejudiciul cauzat prin fapta administratorului a fost precis determinat la suma de 20.066,50 lei. Independent de cuantumul pasivului, răspunderea administratorului se limitează la prejudiciul cauzat cu vinovăție, prin fapta proprie, astfel că nu se justifică obligarea sa pentru diferență, sentința civilă urmând a fi modificată în acest sens.
Este însă neîntemeiat motivul de recurs referitor la lipsa de reacție a primei instanțe de a suspenda cauza până la soluționarea plângerii penale împotriva intimatului. Actele dosarului de fond, confirmă că prin Rezoluția din data 27.05.2006 pronunțată în dosar nr. 133/P/2006, Parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale față de, iar recurentul nu a prezentat dovezi că o atare cercetare este în curs și de altfel nici nu a sesizat prima instanță cu o cerere de suspendare, pentru a fi pusă în dezbaterea contradictorie a părților în vederea aprecierii oportunității ei. De altfel, judecătorul sindic, aflându-se în procedura specială a insolvenței, a apreciat cauza în stare de judecată, pronunțându-se atât asupra cererii formulate de administratorul judiciar cât și a celei formulate de pârâtul.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul, Curtea urmează aor espinge ca inadmisibilă, întrucât prima instanță a respins acțiunea împotriva acestui intimat pentru lipsa calității procesuale active a administratorului social în promovarea unei acțiuni în răspundere civilă, excluzând pe această cale, valorificarea oricărui drept împotriva intimatului.
În privința recursului pârâtului, nu poate fi reținut nici motivul referitor la așa-numita superficialitate a administratorului judiciar, întrucât critica nu vizează hotărârea instanței de fond care privește angajarea răspunderii pârâtului pentru fapta prevăzută de art. 138 alin.1 lit.a din Legea nr. 85/2006.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârât apare ca fondat numai în parte, astfel că în baza art. 304 pct.9 și art. 312 alin. 1-3.proc.civ. urmează a-l admite în modul arătat mai sus.
În consecință, modifică în parte sentința atacată în sensul că dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 20.066,50 lei, menținând în rest dispozițiile sentinței.
Analizând cererea intimatului pentru acordarea cheltuielilor de judecată, Curtea apreciază că în raport de rezultatul obținut prin hotărâre, nu este îndreptățit la acordarea acestora, urmând a respinge cererea cu acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1207/04.10.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarului Tribunalului C-S nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 20.066,50 lei.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
RED./09.05.2008
TEHNORED./2 EX/12.05.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL C-
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Magdalena Mălescu, Cătălin
