Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 35/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 35/
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea SC Ungaria împotriva deciziei civile nr. 925/13.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 3293.1/59/COM//2006, în contradictoriu cu intimații AGENȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR și COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A FONDULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru contestatoare administratorul societății SC Ungaria, împreună cu traducător, pentru intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR consilier juridic, lipsă fiind intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A FONDULUI
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 16.01.2008, concluzii scrise formulate de către intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR.
Reprezentantul intimatei depune la dosar delegație de reprezentare.
Reprezentantul contestatoarei depune la dosar delegație de reprezentare și copia procurii autentificată sub nr. 1017/14.03.2005 la BNP din
depune la dosar copia autorizației nr. 4834/15.01.2001.
Reprezentantul contestatoarei prin traducător învederează instanței că societatea contestatoare nu a avut nici un raport contractual cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR, instituție publică, că aceasta nu are nici o legătură cu contractul dintre contestatoare și Direcția Apelor B, a cărei succesoare legală în drepturi este Agenția Națională Apele Române - Direcția Apelor, că a avut contract cu o societate comercială, și nu cu o instituție publică, care de altfel există din 26 ianuarie 2006. Astfel, invocă faptul că intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR nu are calitate procesuală. Depune la dosar un set de înscrisuri în copie, respectiv: sentința civilă nr. 3904/12.11.2003 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 6550/CCM/2003; decizia civilă nr. 11/22.01.2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 171/COM/2004, certificat de grefă emis în dosarul nr. 3425/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție; decizia nr. 4968/25.10.2005 pronunțată în dosarul nr. 3425/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție; autorizația de atribuire a dreptului de pescuit în scop comercial nr. 1/25.09.2003; adresa nr. 2901/23.08.2004; Protocol nr. 17716/13.12.2005; Protocol nr. 11211/2005; adresa nr. 11623/2005; cerere de radiere nr. 88; certificat privind furnizarea de informații emis de Oficiul Registrului Comerțului nr. R 7850/25.05.2006; încheiere și certificat de radiere emise de ORC; certificat emis de Oficiul Registrului Comerțului T nr. R 6523/03.05.2005.
Înscrisurile depuse de către reprezentantul contestatoarei într-un singur exemplar au fost prezentate spre studiu reprezentantului intimatei, care a arătat că nu solicită comunicarea înscrisurilor, întrucât are cunoștință de conținutul acestora.
Reprezentantul intimatei arată că aceasta are calitate procesuală în cauză și comunică reprezentantului contestatoarei un exemplar din concluziile scrise formulate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea contestației in anulare.
Reprezentantul contestatoarei, prin traducător, solicită admiterea contestație în anulare, anularea hotărârii judecătorești contestate, admiterea excepției lipsei calității procesuale a intimatei AGENȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR, fără cheltuieli de judecată, arătând că în cauză contestatoarea avut contract cu Compania Națională - Direcția Apelor, care este o societate comercială și nu o instituție publică. Invocă faptul că în conformitate cu Legea societăților comerciale, în orice acțiune în fața instanței, instituția poate fi reprezentată numai de reprezentantul legal din evidențele Oficiului Registrului Comerțului, că în 2004 intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR nici nu exista. Pe de altă parte arată că Direcția Apelor face referire la un act datat 2004, o scrisoare de răspuns a Companiei Naționale de, că această instituție nu poate desfășura activități comerciale și nu poate emite autorizații pentru recoltare de tubiflex. Invocă faptul că deși înscrisul la care face referire este emis de o instituție publică, acesta are viza unei societăți comerciale, că în speță Comisia de nu avea competența de emitere a autorizație de tubiflex, că aceste autorizații se referă la speciile de pești care necesită autorizație de recoltare. Arată că există o Ordonanță din 2002 care stabilește modul de cooperare dintre Compania Apele Române și Fondul, iar conform Ordinului 647/06.07.2007 al Ministrului Mediului și Apelor, pentru toate organismele sălbatice au competență exclusivă de emitere a autorizației de recoltare Sucursala Județeană și Oficiul Județean de Mediu, fapt cunoscut de Direcția Apelor. Arată că în anul 2004 Direcția de Mediu funcționa în aceeași clădire cu Direcția Apelor, apreciind că din acest motiv este aberant faptul că nu s-a emis acea autorizație de recoltare. Arată că prin decizia civilă nr. 431/2003, în care Direcția Apelor era intimat, s-a admis că acest contract de vânzare cumpărare este legal întocmit, iar Direcția Apelor a solicitat revizuirea acesteia în temeiul Legii 192/2001, iar Curtea de Apel, în temeiul art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă a constatat depășirea termenului de depunere a cererii de revizuire. Arată că în speță a fost emisă și o decizie de către Înalta Curte de Casație și Justiție privind cauza judecată în primă instanță de Tribunalul Timiș și în apel d e către Curtea de Apel Timișoara, toate aceste hotărâri stabilind că în speță nu se poate aplica Legea pisciculturii nr. 192/2001, întrucât este vorba despre un contract de vânzare-cumpărare. Consideră că intimata putea rezolva problema prin înaintarea unei adrese către Comisia de pentru a solicita autorizația, că societatea contestatoare a respectat legea din România, că în 2002-2003 s-a executat contractul, apoi un interval de J de an nu s-a întâmplat nimic, după care i s-a retras autorizația.
Reprezentantul intimatei AGENȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR solicită respingerea contestației în anulare ca netemeinică și nelegală, considerând că motivele invocate de contestatoare sunt inadmisibile pe calea contestației în anulare raportat la prevederile art. 317, 318 Cod procedură civilă, că în speță contestatoarea avea posibilitatea recuzării completului de judecată, lucru pe care nu l-a făcut, fără cheltuieli de judecată, arătând că acțiunile formulate au fost respinse de către Curtea de Apel Timișoara și Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece Legea 192/2001 a restrâns acest drept cu privire la recoltarea tubiflexului. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a intimatei AGENȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR, arată că aceasta are calitate, că în speță nu este vorba decât despre o succesiune de denumiri. Arată că în mod obligatoriu toate contractele se transmit Agenției Naționale a Fondului, că societatea contestatoare trebuia să solicite renegocierea contractului, că intimata a predat tot fondul acestei Agenții.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 925/13.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 3293.1/59/COM//2006 s-a espins recursul declarat de intimata - Ungaria împotriva sentinței civile nr. 156/21.02.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 6666/COM/2004.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin sentința civilă nr. 156 din 21.02.2006 Tribunalul Timișa respins excepția lipsei calității de reprezentant al revizuientei, a admis cererea de revizuire formulată de revizuienta APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR împotriva sentinței civile nr. 802/25.02.2002 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 17013/COM/2002 în contradictoriu cu intimata C - UNGARIA și în consecință a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta C - UNGARIA. Prin sus-menționata hotărâre, Tribunalul Timișa anulat ca netimbrată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A FONDULUI B în interesul revizuientei.
Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr. 6666/COM/2004 revizuienta Administrația Națională "Apele Române" prin Direcția Apelor, în contradictoriu cu intimata C - Ungaria a cerut schimbarea în totalitate a sentinței civile nr. 802/25.02.2002 pronunțată în dosar nr. 1713/COM/2002 în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta intimată și înaintea dezbaterilor suspendarea executării sentinței.
Anterior soluționării cererii de revizuire, instanța a fost ținută a se pronunța asupra excepției invocată de reprezentantul intimatei cu privire la lipsa calității de reprezentant legal al revizuientei, în persoana j, motivat de faptul că nu figurează în evidențele Colegiului Consilierilor Juridici Instanța a constat că excepția nu este incidentă în cauză, întrucât statutul profesiei de consilier juridic a fost publicat în Of. nr. 684/2004 în baza Legii nr. 514/2003, la rândul ei publicată în Of. nr. 867/2003, iar reprezentantul revizuientei a îndeplinit această funcție cu mulți ani anterior promulgării Legii nr. 514/2003 și a emiterii statutului profesiei de consilie juridic din 6.03.2004.
În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că în anul 1999 revizuienta a încheiat cu reclamanta intimată contractul nr. 5045/1999 prin care pârâta revizuientă cu personalul instruit de reclamantă exploata fondul piscicol din canalul în sensul recoltării nevertebratei acvatice. Revizuienta a mai arătat că a executat contractul și nu s-a opus admiterii acțiunii în dosarul de fond, a cărei revizuire o cere, întrucât este o instituție publică serioasă, iar prin executarea contractului obținea venituri cu care finanța activitățile de interes public specifice.
Revizuienta a mai arătat că în anul 2001 fost promulgată Legea nr. 192/2001, prin care administrarea fondului piscicol a fost scoasă din domeniul său de activitate și transferată la Compania Națională de Administrare a Fondului.
În acest, art. 9 pct. 4 coroborat cu art. 74 din Legea nr. 192/2001 prevede că toate contractele legal încheiate cu agenții economici, de foștii administratori ai fondului piscicol, sunt preluate de prin subrogare legală, urmând ca noua instituție să renegocieze contractele. Cu rea credință intimata care cunoștea aceste dispoziții legale s-a adresat P prin adresa din 26.03.2004, în vederea continuării contractului, dar în același timp, cu îmbogățirii fără just temei, a solicitat revizuientei executarea contractului nr. 5045/1999, în temeiul sentinței a cărei revizuire este cerută.
În baza legii, revizuienta a predat contractul nr. 5045/1999 prin adresa nr. 2443/26.05.2003 Companiei Naționale de Administrare a Fondului, care a demarat negocierile cu intimata, comunicând revizuientei în scris, prin adresa nr. 2901/23.08.2004 că nu mai avea dreptul de a exploata din fondul piscicol nevertebrata acvatică.
În speță, revizuienta a invocat că obiectul acțiunii promovată de reclamantă nu se mai află în ființă, urmare a modificărilor legislative, întrucât nu mai legitimează calitatea de parte contractantă având loc subrogarea legală, iar reclamanta intimată urmează să încheie o nouă convenție cu
De asemenea, s-a mai invocat găsirea unor înscrisuri doveditoare descoperite după darea hotărârii, făcând referire la adresa reclamantei către P, în vederea încheierii cu aceasta a unui nou contract, comunicat revizuientei cu adresa nr. 2903/23.08.2004.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 3 și 5.pr.civ. Legea nr. 107/1996, OUG nr. 107/2002, art. 9 și 74 din Legea nr. 192/2001.
La cererea de revizuire intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii, în principal invocând tardivitatea prevăzută de art. 324.pr.civ. iar pe fond a arătat că revizuienta nu a respectat hotărârea judecătorească, intimata fiind nevoită să execute silit hotărârea cu privire la daunele cominatorii/zi de întârziere și având în vedere adresele primite de la revizuientă, ca intimata să se adreseze, aceasta a emis o adresă prin care a cerut la 26.03.2004 eliberarea autorizației în vederea continuării activității, la care s-a răspuns prin adresa nr. 1776/27.05.2004, că potrivit legislației în vigoare persoanele juridice străine trebuie să aibă reprezentanța în România, pentru a putea cesiona bunuri, iar contractul nr. 5045/1999 nu-i este opozabil. Intimata a mai învederat că reclamanta are autonomie financiară și statut de Regie Autonomă, a invocat nulitatea actului adițional nr. 2 la contract, predat la la 26.05.2003, cu motivarea că nu se putea încheia fără un contract după data încheierii contractului.
Instanța de fond, examinând motivele de fapt și de drept ale cererii de revizuire, a reținut că primul capăt este motivat pe dispozițiile art. 322 pct. 3 Cod procedură civilă potrivit căruia revizuirea poate fi admisă dacă obiectul pricinii nu se află în ființă, iar termenul de revizuire este de o lună și se socotește de la cel din urmă act de executare.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a precizat că a întocmit dosarul execuțional nr. 34/Ex/2004 la.J Intimata nu a depus în xerocopie actele de executare emise și nici nu a atașat facsimil de pe acest dosar, dar este clar că toate actele de executare s-au întocmit în 2004 potrivit numărului, iar cererea de revizuire este înregistrată la 14.09.2004.
Întrucât intimata nu a probat tardivitatea cererii de revizuire instanța a respins excepția, reținând că cererea de revizuire a fost formulată în termenul de o lună de la cel din urmă act de executare.
Cu privire la condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, instanța a constatat că prin G nr. 981/1998 s-a înființat Compania Națională "Apele Române" SA, societate comercială pe acțiuni, care desfășoară în principal activități de interes public național. Potrivit art. 4 alin. 1 din aceeași HG, Apele Române SA are ca principal obiect de activitate aplicarea strategiei naționale în domeniul gospodăririi și valorificării apelor, gestionarea rețelei naționale, de măsurători hidrologice. Anexa nr. 2 la hotărâre, cuprinde statutul de funcționare, care la art. 31 prevede în obiectul de activitate al societății "valorificarea potențialului piscicol al apei, hidromecanic, hidroenergetic, de navigație și agrement".
În baza statutului și obiectului de activitate s-a încheiat contractul nr. 5045/13.05.1999 între N Apele Române SA - Direcția Apelor în calitate de furnizor și C - în calitate de beneficiar, având ca obiect recoltarea de către furnizor din sistemul de ape și canale aflate în administrarea sa, sau concesionate, a nevertebratei acvatice, în stare vie, respectiv depozitarea produsului recoltat în conformitate cu cerințele negociate cu beneficiarul, până la preluarea mărfii de către beneficiar la termenele convenite prin contract.
Prin G nr. 107/2002, s-a înființat Administrația Națională Apele Române prin reorganizarea N Apele Române SA și prin preluarea activității de hidrologie, hidrogeologie și de gospodărire a apelor de la N Institutul Național de Meteorologie și Gospodărirea Apelor SA, în scopul administrării.
În baza contractului nr. 5045/1999 reclamanta C - Ungaria, a chemat în judecată pe pârâta N Apele Române - Direcția Apelor pentru a fi obligată la recoltarea nevertebratei și livrarea acesteia săptămânal, în cantitate de minim 900 kg. sub sancțiunea unor daune cominatorii în sumă de 20.000.000 lei/zi întârziere, iar în subsidiar în caz de neexecutare, instanța să încuviințeze ca reclamanta să recolteze aceste nevertebrate, până la expirarea contractului la data de 31.12.2005. Acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 1713/COM/2002 și admisă prin sentința civilă nr. 802/25.02.2002.
Tribunalul Timișa reținut că la data pronunțării hotărârii, deși nu s-a invocat în apărare imposibilitatea executării contractului, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 192/2001 modificată și completată prin G nr. 76/2002, aprobată prin Legea nr. 42/2003, pârâta revizuientă nu mai avea în obiectul de activitate valorificarea potențialului piscicol al apelor.
În primul motiv al cererii de revizuire, pârâta a invocat art. 322 pct. 3.pr.civ. în sensul că din punct de vedere subiectiv, obiectul pricinii, respectiv administrarea fondului piscicol numai este în ființă, întrucât prin lege nu se mai află în obiectul său de activitate.
Tribunalul Timiș văzând reglementarea adusă prin Legea nr. 192/2001 a constatat că potrivit art. 9 alin. 4 din lege, Compania Națională de Administrare a Fondului se Companiei Naționale Apele Române SA, în ceea ce privește drepturile și obligațiile ce rezultă din contractele legal încheiate cu agenții economici, care au ca obiect de activitate pescuitul în scop comercial sau recreativ și va încheia o convenție pentru stabilirea condițiilor economice de colaborare, iar potrivit art. 74 alin. 1 contractele încheiate pentru exploatarea piscicolă a apelor din domeniul public și privat, se renegociază cu noua autoritate, odată cu intrarea în vigoare a legii.
Instanța a reținut că în acest sens, au procedat și părțile, întrucât chiar prin adresele la care se face referire la pct. 5 al cererii de revizuire, intimata C - a purtat corespondența cu P pentru încheierea unor noi contracte în baza acestei legi. Aceasta denotă că deși a insistat în executarea daunelor cominatorii din hotărârea atacată, intimata a înțeles că revizuienta se află în imposibilitate legală de a executa contractul încheiat anterior modificării obiectului său de activitate.
În considerente s-a mai arătat că revizuienta invocă lipsa obiectului, în sensul prevăzut de art. 322 pct. 3.pr.civ. și chiar dacă în speță nu se regăsește forma tipică a acestei dispoziții procesuale, obiectul dreptului subiectiv prestația revizuientei constând în recoltarea din sistemul de ape și canale aflate în administrarea sa, sau concesionate a nevertebratei acvatice, nu se mai află în ființă, întrucât prin Legea nr. 192/2001, aceste atribuții au fost trecute în competența Companiei Naționale de Administrare a Fondului, care se în toate drepturile și obligațiile revizuientei, ce rezultă din contractele legal încheiate cu agenții economici anterior promulgării legii. Prin urmare, instanța a constatat îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de revizuire prevăzută de art. 322 pct. 3.pr.civ. înțelegând prin aplicarea sintagmei "nu se află în ființă" imposibilitatea efectivă de executare a prestației și nu existența în natură a nevertebratei acvatice care a făcut obiectul prestației.
Sub acest aspect, instanța a apreciat că prevederile art. 322 pct. 3.pr.civ. se completează cu art. 322 pct. 1.pr.civ. potrivit căruia dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
Instanța a arătat că, cu toate că în drept nu s-a invocat această normă procesuală, în fapt revizuienta a învederat că din cauza modificării obiectului său de activitate, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 192/2001, dispozitivul hotărârii atacate nu îl poate aduce la îndeplinire.
Pe de altă parte, a invocat în fapt și existența unor dispoziții potrivnice în hotărârea atacată ce cuprinde două alineate, primul obligând revizuienta la executarea obligației, sub sancțiunea unor daune cominatorii, iar secundul, deși înscris în aceeași frază, ca în situația în care pârâta nu-și execută obligația, reclamanta va fi îndreptățită să recolteze aceste nevertebrate.
Instanța a arătat că este statuat în practica judiciară, că o obligație alternativă prin care creditorul este autorizat să execute pe cheltuiala debitorului, obligația ce îi revenea acestuia din urmă, nu se mai completează cu mijlocul de constrângere specific al daunelor cominatorii, care constituie o pedeapsă civilă aplicată debitorului, pentru executarea unei prestații care depinde exclusiv de fapta sa personală și nu se poare urmări silit.
Instanța mai reține că, cu toate că revizuienta nu a făcut referire la dispozițiile art. 322 pct. 1,pr,civ. în motivele de fapt a invocat imposibilitatea executării hotărârii atacate, din cauza modificării statutului și obiectului de activitate, care nu mai cuprinde administrarea fondului piscicol, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 192/2001.
Instanța a constatat că acest motiv se regăsește în situația revizuientei, întrucât aceasta a pierdut gestiunea fondului piscicol, care în baza actului normativ enunțat a revenit în atribuțiile intervenientei accesorii, astfel că nici dacă împotriva sa există un titlu executor, nu se află în posibilitate de a-și executa obligația deoarece este interzis prin lege.
Având în vedere că instanța a fost sesizată cu raportul juridic, iar încadrarea o face judecătorul și nu părțile, văzând motivarea în fapt a cererii de revizuire, Tribunalul Timișa constatat că și art. 322 pct. 1.pr.civ. este unul din motivele invocate de revizuientă, ce va fi însușit ca întemeiat în coroborare cu art. 322 pct. 3.pr.civ.
Cu privire la motivul prevăzut de art. 322 pct. 5.pr.civ. s-a reținut că deși au fost depuse înscrisuri noi doveditoare, ale corespondenței purtată de intimată cu, revizuienta nu a făcut dovada că cererea este formulată în termenul de o lună de la data descoperirii înscrisurilor, așa cum prevede art. 324 alin. 1 pct. 4.pr.civ. Tribunalul Timiș nu a reținut astfel acest motiv de revizuire.
În cauză a fost depusă și o cerere de intervenție accesorie în interesul revizuientei, de către intervenienta Compania Națională de Administrare a Fondului, care a fost soluționată pe cale de excepție, prin anularea cererii ca netimbrată.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, intimata C - Ungaria a formulat apel, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței, iar pe fond respingerea cererii de revizuire.
La rândul său, Compania Națională de Administrare a Fondului, a formulat cerere de intervenție în interesul intimatei Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor, solicitând admiterea cererii și în consecință respingerea ca nefondat a apelului.
Prin decizia civilă nr. 165 din 7 septembrie 2006, Curtea de Apel Timișoaraa admis apelul declarat de pârâta apelantă, schimbând sentința civilă nr. 156/2006 în sensul că a respins cererea de revizuire și cererea de intervenție formulată de intervenienta Compania Națională de Administrare a Fondului în interesul intimatei. Instanța a mai obligat intimata să plătească apelantei suma de 5,15 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva sus-menționatei decizii, a declarat recurs revizuienta solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului.
La data de 9.02.2007, recurenta a invocat motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 1.pr.civ. solicitând în acest sens casarea deciziei nr. 165/2006 și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia nr. 1357/17.04.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantei Direcția Apelor împotriva deciziei nr. 165/2006, a casat decizia recurată și a trimis cauza Curții de Apel pentru soluționarea căii de atac a recursului.
În motivare s-a arătat că recursul este fondat, motivul de ordine publică invocat de recurentă fiind însușit de Înalta Curte. În acest sens, s-a arătat că potrivit art. 328 (1) pr.civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Întrucât hotărârea supusă revizuirii a fost pronunțată la data de 15.02.2002, la acea epocă potrivit art. 2.pr.civ. modificat prin G nr. 138/2000, plenitudine de competență în materie comercială aveau numai tribunalele, iar calea de atac împotriva hotărârilor date în primă instanță în materie comercială era, potrivit art. 7208.pr.civ. numai recursul. Drept urmare, hotărârea nr. 802/25.02.2002 era supusă recursului, iar hotărârea dată asupra revizuirii era supusă tot recursului. În situația dată, cum instanța de control, a soluționat calea de atac ca apel, Înalta Curtea casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Urmare a casării cu trimitere, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Prin notele de ședință depuse la dosar, recurenta C - Ungaria, a solicitat admiterea recursului.
În motivare, a arătat că prin sentința civilă nr. 156/2006 au fost încălcate principiile contradictorialității și oralității, Tribunalul Timiș schimbând temeiul de drept al cererii de revizuire, fundamentată inițial pe dispozițiile art. 322 pct. 3 și pct. 5.pr.civ.
Recurenta a mai arătat că Tribunalul Timișa pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, arătând că în speță nu au aplicabilitate dispozițiile art. 322 pct. 1.pr.civ. cu motivarea că: "imposibilitatea executării hotărârii atacate se datorează modificării statutului și a obiectului de activitate, care numai cuprinde administrarea fondului piscicol, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 192/2001 - privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura". În primul rând, sentința civilă nr. 802/2002 a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Legii nr. 192/2001, iar acest incident nu a fost invocat până la cercetarea fondului, respectiv până la data de 25.02.2002.
La data de 25.07.2003, revizuienta a solicitat Tribunalului Timiș printr-o acțiune separată, înregistrată sub nr. 6550/COM/2003, să constate că a intervenit subrogarea legală a N de Administrare a Fondului B în toate drepturile și obligațiile acesteia izvorâte din contractul nr. 5045/1999, respectiv că a încetat obligația revizuientei de recoltare și livrare a nevertebratei. Recurenta a susținut că interesul N Apele Române - Direcția Apelor a fost acela de a se elibera de obligația stabilită prin sentința civilă nr. 802/2002, numai că prin sentința civilă nr. 3904/2003 a fost respinsă acțiunea reclamantei, iar această sentință a devenit irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 4968/25.10.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recurenta a mai susținut că aceste hotărâri au clarificat faptul că, raportul contractual rezultat din contractul nr. 5045/1999 nu se încadrează în prevederile Legii nr. 192/2001. Aceeași susținere, respectiv faptul că, contractul nr. 5045/1999 nu este un contract de concesiune, în realitate fiind un contract de vânzare-cumpărare a avut-o și revizuienta la soluționarea dosarului nr. 1148/COM/2003 al Curții de Apel Timișoara, sens în care s-a pronunțat decizia nr. 431/9.04.2003.
Recurenta a mai arătat că nu înțelege de ce revizuienta încearcă inducerea în eroare a instanțelor, în sensul că în anul 2003 susținut că acest contract este un contract de vânzare-cumpărare, iar în anul 2004 prin cererea de revizuire că este unul de concesiune.
S-a mai reținut și faptul că prin autorizația nr. 1/25.07.2003, emisă de PBs -a atribuit N Apele Române - Direcția Apelor dreptul de a organiza pescuit în scop comercial, autorizația având valabilitate pentru perioada 25.07.2003 - 31.12.2003. Recurenta a atras atenția asupra faptului că autorizația a fost eliberată după intrarea în vigoare a Legii nr. 192/2001 și după pronunțarea sentinței civile nr. 802/2002, însă revizuienta a refuzat de a se elibera de obligația asumată prin hotărâre și fiind de rea credință nu a mai solicitat Companiei Naționale autorizarea în vederea derulării pe mai departe a contractului.
Se apreciază așadar că dispozițiile art. 322 pct. 1.pr.civ. sunt vădit nelegale și vin în contradicție cu sentința civilă nr. 3904/2003, rămasă definitivă și irevocabilă și care are autoritate de lucru judecat.
Recurenta a mai arătat că tribunalul a omis să constate că termenul de revizuire este de o lună și se socotește în cazul prevăzut de art. 322 pct. 1.pr.civ de la comunicarea hotărârii definitive sau de la pronunțare în cazul în care hotărârea a fost dată în recurs. Cum acest termen a fost depășit, Tribunalul Timiș nu putea admite cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1.pr.civ.
Un alt aspect de nelegalitate invocat de către recurentă, este acela că cererea de revizuire a fost admisă în temeiul art. 322 pct. 1.pr.civ. coroborat cu art. 322 pct. 3.pr.civ. ori aceste dispoziții nu pot fi aplicate prin combinarea lor pentru că într-o atare situație s-ar crea o nouă normă juridică.
Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 3.pr.civ. recurenta a arătat că Tribunalul Timișa schimbat înțelesul clar al dispozițiilor legale dând o altă interpretare textului conținut în Codul d e procedură civilă.
Recurenta a mai atras atenția asupra faptului că hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată la data de 21.02.2002, însă revizuienta nu a invocat în apărare imposibilitatea executării contractului, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 192/2001. Deci hotărârea a fost pronunțată după aproximativ un an de la intrarea în vigoare a legii.
În recurs se mai arată că M nr. 647/2001, anexa nr. 1, Agenția pentru Protecția Mediului este singura autoritate în măsură a elibera autorizații de recoltare, capturare și/sau achiziție și comercializare pe piața internă a speciilor de faună sălbatică acvatică, drept pentru care Direcția Apelor trebuia împreună cu Agenția pentru Protecția Mediului să continue pe mai departe colaborarea cu recurenta privind derularea contractului.
Recurenta mai susține că N Apele Române B SA - Direcția Apelor nu a mai fost în ființă la data introducerii acțiunii în revizuire, deci în ființă a fost N Apele Române RA B - sucursala a funcționat până la data de 27.01.2006 atunci când s-a dispus dizolvarea societății, deci revizuienta avea statut de regie autonomă de interes național și nu de instituție publică așa cum a susținut reprezentantul acesteia.
Pentru aceste considerente, intimata C - Ungaria a solicitat să se constate că recursul este întemeiat, solicitând admiterea acestuia cu cheltuieli de judecată.
Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate și probele administrate, Curtea de Apel Timișoaraa constatat conform considerentelor ce se vor expune mai jos că recursul declarat nu este fondat.
Actele dosarului confirmă că între părți a intervenit la data de 13.05.1999 contractul nr. 5045/1999 având ca obiect recoltarea de către N Apele Române SA - Direcția Apelor în calitate de furnizor, din sistemul de ape și canale aflate în administrarea sa, sau concesionate, a nevertebratei acvatice, respectiv depozitarea produsului până la preluarea mărfii de către beneficiara C - Ungaria, la termenele convenite.
În temeiul acestui contract, reclamanta C - Ungaria, a chemat în judecată pe pârâta N Apele Române - Direcția Apelor, prin sentința civilă nr. 802/25.02.2002, aceasta din urmă fiind obligată la executarea obligației de recoltare a nevertebratei acvatice și livrarea acesteia săptămânal către reclamantă în cantitate de minim 900 kg. sub sancțiunea unor daune cominatorii în sumă de 20.000.000/zi de întârziere, iar în subsidiar, în caz de neexecutare reclamanta să fie îndreptățită să recolteze aceste nevertebrate până la expirarea contractului.
în domeniu care s-au succedat, au făcut ca obiectul pricinii - prestația constând în recoltarea nevertebratei acvatice să nu se mai afle în ființă, determinând pârâta să solicite revizuirea sus-menționatei hotărâri.
Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 192/2001 modificată și completată, în temeiul art. 9 pct. 4, Compania Națională de Administrare a Fondului, se Companiei Naționale "Apele Române" SA în ceea ce privește drepturile și obligațiile ce rezultă din contractele legal încheiate cu agenții economici, care au ca obiect de activitate pescuitul în scop comercial, urmând să încheie o convenție pentru stabilirea condițiilor economice de colaborare; iar potrivit art. 74 contractele încheiate pentru exploatarea piscicolă a apelor din domeniul public și privat al statului, se renegociază cu noua autoritate.
Un alt act normativ cu incidență în cauză, avut în vedere și de instanța de fond, este G nr. 107/2002 prin care s-a înființat Administrația Națională "Apele Române" prin reorganizarea N Apele Române SA și prin preluarea activității de hidrologie, hidrogeologie și de gospodărirea apelor de la N Institutul Național de Meteorologie și Gospodărire a Apelor SA, în scopul administrării. Potrivit acestui act normativ, Administrația Națională "Apele Române" - Direcția Apelor nu mai avea în obiectul de activitate administrarea și exploatarea fondului piscicol inclusiv nevertebrate, astfel că numai putea recolta și livra acest produs.
În acest sens au procedat și părțile, așa cum rezultă din corespondența depusă la dosar. Astfel, cu adresa nr. 2443/26.05.2003, N "Apele Române" a predat Companiei Naționale de Administrare a Fondului contractul nr. 5045/1999 și actul adițional nr. 1/2000 la acest contract, în vederea renegocierii lui, iar cu adresa nr. 2901/23.08.2004 Compania Națională de Administrare a Fondului, în calitate de unică autoritate în măsură a autoriza exploatarea oricărei resurse acvatice vii, a comunicat revizuientei că în temeiul G nr. 107/2002 nu mai are în obiectul de activitate administrarea și exploatarea fondului piscicol inclusiv nevertebrata, astfel că nu mai poate recolta și livra acest produs.
La rândul său, intimata C - Ungaria a purtat corespondență cu pentru încheierea unor noi contracte în baza legii, așa cum rezultă din adresele nr. 1324/27.04.2004, 1776/27.05.2004 și faxul nr. -/31.05.2004.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 322 pct. 1.pr.civ. contrar susținerilor recurentei, instanța nu a schimbat temeiul de drept al cererii de revizuire, ci a încadrat în drept motivele de fapt invocate de revizuientă referitoare la imposibilitatea executării hotărârii atacate datorită modificării statutului și obiectului de activitate, precum și a existenței unor dispoziții potrivnice în hotărârea atacată.
Critica recurentei este însă întemeiată sub aspectul depășirii termenului de revizuire, care pentru motivul prevăzut la pct. 1 este de o lună de la comunicarea hotărârii definitive. Prin urmare, acest motiv fiind formulat tardiv, în mod greșit prima instanță a reținut aplicarea lui.
Cât privește motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 3.pr.civ. critica recurentei este nefondată. În mod corect prima instanță a reținut lipsa obiectului pricinii în sensul prevăzut de art. 322 pct. 3.pr.civ.
Astfel, obiectul pricinii, prestația revizuientei constând în recoltarea din sistemul de ape și canale aflate în administrarea sa, sau concesionate, a nevertebratei subacvatice, nu se mai află în ființă, întrucât prin Legea nr. 192/2001 aceste atribuții au fost trecute în competența Companiei Naționale de Administrare a Fondului care se în toate drepturile și obligațiile revizuientei, ce rezultă din contractele legal încheiate anterior promulgării legii, iar potrivit G nr. 107/2002, revizuienta nu mai are în obiectul de activitate administrarea și exploatarea fondului piscicol.
De altfel, însăși intimata recunoaște că la data de 26 mai 2003 revizuienta a predat contractul Companiei Naționale de Administrare a Fondului (fila 43 dosar 6666/2004), confirmându-se astfel că revizuienta nu mai are obiect de activitate administrarea componentelor biologice acvatice și prin urmare nu mai poate recolta produsul.
Fără suport real, se dovedește și susținerea recurentei potrivit căreia deși hotărârea a cărei revizuire se cere, a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Legii nr. 192/2001, revizuienta nu a invocat în apărare imposibilitatea executării contractului. Revizuirea poate fi exercitată chiar dacă partea nu a invocat în apărare faptul că recoltarea produsului nu mai este posibilă, întrucât art. 322 pct. 3.pr.civ. nu distinge în mod expres între situația în care obiectul pricinii nu mai este în ființă înainte sau după pronunțarea hotărârii.
O altă critică adusă de recurentă hotărârii instanței de fond, este cea potrivit căreia instanța în mod greșit a constatat îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 3.pr.civ. întrucât acest motiv a fost soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 3904/2003, definitivă prin decizia civilă nr. 11/2004 și irevocabilă prin decizia civilă nr. 4968/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, aceste hotărâri clarificând faptul că raportul contractual rezultat din contractul nr. 5045/1999 nu se încadrează în prevederile Legii nr. 192/2001.
Recurenta a interpretat greșit sus-menționatele hotărâri, în cuprinsul lor nefiind tranșată natura contractului. Prin acțiunea introductivă, Direcția Apelor a solicitat să se constate că a intervenit subrogarea legală a Companiei Naționale de Administrare a Fondului în toate drepturile și obligațiile reclamantei, izvorâte din contractul nr. 5045/1999 și actul adițional, respectiv încetarea de drept a efectelor contractului. Astfel cum a decis în mod irevocabil Înalta Curte, acțiunea reclamantei a fost respinsă cu motivarea că a solicitat constatarea unor drepturi și obligații deja reglementate prin actele normative, respectiv prin Legea nr. 192/2001 și G nr. 107/2002.
Toate aceste considerente conduc la concluzia că în mod corect prima instanță a constatat că este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de revizuire prevăzută de art. 322 pct. 3.pr.civ. întrucât obiectul pricinii - prestația constând în recoltarea nevertebratei nu se mai află în ființă.
Față de cele de mai sus, recursul declarat de intimată a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea SC Ungaria, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei civile nr. 925/13.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 3293.1/59/COM//2006, iar pe fond admiterea recursului împotriva sentinței civile nr. 156/21.02.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În motivarea contestației s-a arătat că prin decizia civilă nr. 925/R/COM/2007 au fost încălcate dispozițiile de ordine publică referitoare la incompatibilități, deoarece d-nii judecători și, care au soluționat recursul (decizia civila nr. 925/2007) au mai pronunțat hotărâri privind aceleași parți cu obiect asemănător, fiind încălcate prevederile art.10 din Legea nr. 304/2004 - referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil si la soluționarea cauzei de către o instanța independenta si imparțiala, astfel că această decizie este anulabila in sensul prezentei contestații deoarece, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de casare cu trimitere spre rejudecare la Tribunal, constând în aceea că decizia nr. 156/2006 a fost data cu încălcarea principiului oralității si contradictorialității, nefiind pusa in discuția parților schimbarea temeiului de drept al revizuirii, ceea ce echivalează cu nesoluționarea pe fond a cauzei. Asupra acestui motiv de casare, Curtea de Apel având de soluționat recursul, prin decizia civila nr.925/2007, nu s-a pronunțat.
Pe de altă parte, contestatoarea a arătat că instanța de recurs nu s-a pronunțat si a omis sa trateze excepția reiterată în motivele de apel - recalificate ca recurs - privitoare la lipsa calității de reprezentant al revizuientei respectiv AN Apele Romane B RA - Sucursala Direcția Apelor, societate care a fost dizolvata la data de 27.01.2006. Mai arată că în speță considerentele hotărârii pronunțate în recurs, cuprinse la filele 63 - 64 din decizia nr. 925/R/COM/2007, se afla în contradicție cu dispozitivul aceleași hotărâri precum si cu raționamentul sentinței civile nr.156/2006 supusa recursului, că la paragraful 3 al acestei decizii s-a reținut că este întemeiata excepția tardivității depășirii termenului de revizuire pentru motivul prevăzut de art.322 pct. 1 Cod procedură civilă, temei de drept introdus explicit de prima instanța, fără a-l pune în discuția parților și reținând nelegalitatea primei hotărâri, a respins în totalitate recursul.
Față de cele de mai sus, contestatoarea apreciază că prima instanță în baza rolului activ a încălcat principiile procedurii judiciare, recalificând din oficiu temeiul de drept, iar în recurs temeiul de drept invocat din oficiu s-a constatat a fi tardiv, dar hotărârea pronunțata in prima instanța nu a fost reformata ci menținută sub o alta forma de raționamentul primei instanțe, în sensul că, intr-adevăr există identitate între a nu fi în ființă obiectul obligației de a face si subrogația drepturilor si obligațiilor contractuale, în condițiile in care o acțiune in constatarea subrogației a fost respinsă. Admițând teza subrogației prin efectul legii in vigoare la data pronunțării Hotărârii nr.802/2002, astfel cum rezulta din considerentele hotărârii (fila 63, începând cu paragraful 5), contestatoarea consideră că în speță Compania Naționala de Administrare a Fondului a preluat în totalitate obligațiile si drepturile ce decurg din contractele anterioare si hotărârile judecătorești definitive si ca efect al subrogației, această Companie ar fi trebuit să promoveze revizuirea și nu AN Apele Romane - Direcția Apelor, care nu au nici o calitate procesuala activa si nici interes.
Se mai invocă de către contestatoare faptul că prin decizia nr. 925/R/COM/2007, instanța de recurs a omis sa se pronunțe si asupra lipsei calității procesuale a AN Apele Romane - Directia Apelor, că din considerentele deciziei pronunțate în recurs, a rezultat o cu totul alta interpretare a sensului dispozițiilor art. 322 pct.3 Cod procedură civilă, aceea ca, fără a fi necesara coroborarea cu punctul 1 al aceluiași text, condiția admisibilității este împlinita, întrucât obiectul pricinii - prestația constând in recoltarea nevertebratei nu se mai afla in ființă. Aceasta teorie contravine principiului subrogației, deoarece contractul nu a fost desființat, apoi schimbarea prestatorului, a celui care se obliga nu are nimic de a face cu noțiunea sau obiectul contractului, respectiv "nevertebratele tubifex" care exista și nu au fost suprimate prin subrogație. Astfel, modul diferit de interpretare a unor dispoziții legale, rezultate din hotărâri judecătorești, faptul ca o alta instanța pronunța în apel o alta hotărâre desființata de Înalta Curte de Casație și Justiție pe motiv de conflict de reguli procedurale succesive, apoi faptul ca, unii membri ai completului de judecată au soluționat și alte litigii cu obiect subsecvent între aceleași părți, afectează principiile unei judecăți independente, echitabile și imparțiale.
Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 317 și următoarele pr. civ. Curtea va constata că aceasta este nefondată.
Astfel, contestația în anulare nu este o cale ordinară de atac, ci una extraordinară, care poate fi promovată numai dacă sunt îndeplinite expres și limitativ cazurile și condițiile prevăzute de art. 317 sau 318. pr. civ.
Potrivit art. 317. pr. civ. "hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond".
Conform dispozițiilor art. 318. pr. civ. "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Contestatoarea nu și-a motivat în drept contestația în anulare, însă din conținutul acesteia ar rezulta că ea este formulată în baza art. 318. pr. civ. respectiv faptul că instanța, respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În ceea ce privește motivul că în cauză ar fi fost încălcate dispozițiile legale privitoare la incompatibilități, întrucât doi din membrii completului care a judecat recursul au mai pronunțat hotărâri între aceleași părți cu obiect asemănător, pe lângă faptul că acest motiv nu se regăsește între cele limitativ prevăzute de lege pentru contestația în anulare, nu s-au încălcat dispozițiile legale referitoare la incompatibilități, dat fiind că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 24. pr. civ.
Cu privire la faptul că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra motivului de casare privind încălcarea principiului oralității, deoarece nu a fost pusă în discuție schimbarea temeiului de drept al revizuirii, Curtea constată că în decizia recurată instanța de recurs s-a pronunțat asupra acestui aspect, reținând că prima instanță nu a schimbat temeiul de drept al cererii de revizuire, ci a încadrat în drept motivele de fapt invocate de revizuientă, nefiind deci încălcat principiul oralității.
În ceea ce privește faptul că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra excepției lipsei calității de reprezentant a revizuientei AN Apele Române B RA Sucursala Direcția Apelor și asupra excepției lipsei calității procesuale a AN Apele - Direcția Apelor, Curtea reține că instanța de recurs a tranșat aceste probleme în motivarea soluției de respingere a recursului dată prin decizia civilă nr. 925/13.09.2007.
Așa fiind, constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 317 sau 318. pr. civ. Curtea va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC Ungaria.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC Ungaria împotriva deciziei civile nr. 925/13.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 3293.1/59/COM//2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.FM./30.01.2008
Tehn./04.02.2008/2 ex.
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
