Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 406/2009. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- DECIZIE NR. 406/R-COM

Ședința publică din 10 aprilie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător

JUDECĂTOR 2: Dumitru

JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță

Grefier: - -

S-au luat în examinare, pentru soluționare, cererea de repunere în termenul de recurs și recursul, formulate de, lichidator al A RM., domiciliat în Rm.V,-, -1/1,.A,.9, jud.V împotriva deciziei nr.6 din 7 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind BANCA COMERCIALĂ SA SIBIU-Sucursala, cu sediul în Rm.V, str.- lui, Bl.4. jud.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurent, lipsă fiind intimata.

Procedura, legal îndeplinită.

Recursul legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4,00 lei, achitată cu chitanța nr.-/2009 emisă de Trezoreria Mun.Pitești și cu timbre judiciare în valoare de 0,3 lei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul recurentului depune la dosar un înscris cu care face dovada formulării în termen a recursului.

Constatându-se cererile în stare de judecată, acordă cuvântul asupra acestora.

Apărătorul recurentului solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs, motivat de faptul că nu a primit hotărârea, iar faptul că aceasta ar fi fost îndeplinită prin afișare la ușa blocului, nu este o dovadă certă că recurentul a intrat în posesia ei. Solicită admiterea recursului, așa cum a fost motivat.

CURTEA

Deliberând, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr.1744/R din 29.11.2007, Tribunalul Vâlceaa admis contestația în anulare formulată de către contestatoarea SC SRL, prin lichidator, împotriva deciziei civile nr.272/R/22.02.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în contradictoriu cu intimata Banca Comercială SA Sibiu-Sucursala V, în sensul anulării deciziei sus-menționate.

Cu privire la recursul formulat de către recurenta Banca Comercială SA Sibiu-Sucursala V, împotriva sentinței civile nr.4011 din data de 21.09.2006, pronunțată de Judecătoria Rm.V, instanța a reținut următoarele:

Prin sentința atacată, Judecătoria Rm.V a admis contestația formulată de către contestatoarea SC A SRL Rm.V și a dispus anularea procesului-verbal încheiat la data de 31 iulie 2003 de către executorul judecătoresc.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în considerente că societatea contestatoare este proprietara bunurilor vândute prin licitația publică la data de 31.07.2003, bunuri ce nu aparțineau debitoarei SC SRL, așa cum rezultă din facturile fiscale depuse la dosar.

Referitor la excepția tardivității, prima instanță a reținut că procesul-verbal de adjudecare a fost comunicat debitoarei, fără a se face dovada comunicării actului și contestatoarei, terț ce își justifică interesul în promovarea prezentei contestații, conform prevederilor art.399 pr.civilă, în care se arată că mpotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

Împotriva sentinței, a formulat recurs intimata, recurs prin care s-a criticat sentința primei instanțe sub mai multe aspecte.

O primă critică privește soluționarea greșită de către prima instanță a excepției tardivității, în susținerea căreia recurenta a invocat prevederile art.401 alin.2) pr.civilă, text potrivit căruia "Contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului."

Cum data vânzării bunurilor scoase la licitație a fost 31.07.2003, iar contestația a fost înregistrată la data de 11.09.2003, recurenta consideră că termenul prevăzut de lege a fost depășit, executorul bancar exercitându-și în mod corect obligațiile cuprinse în art.447 alin.1 pr.civilă.

O a doua critică privește calitatea procesuală a contestatoarei, care în opinia recurentei putea eventual să atace procesul-verbal de sechestru, iar nu de adjudecare, ultimul act putând fi atacat numai de către debitoarea SC SRL.

O a treia critică privește excepția inadmisibilității, raportat la dispozițiile art.449 proc.civilă, în care se arată că "În cazul vânzărilor făcute în condițiile prezentei secțiuni nu este admisibilă nici o cerere de desființare a vânzării împotriva terțului adjudecatar care a plătit prețul, în afară de cazul în care a existat fraudă din partea acestuia.

Când adjudecatar a fost creditorul, vânzarea va putea fi desființată, dacă există temei de nulitate."

Față de dispozițiile invocate de către recurentă, aceasta consideră că nu se putea solicita anularea formelor de executare, cu consecința restituirii de către bancă a bunurilor vândute, întrucât vânzarea are un caracter definitiv, atâta timp cât legea nu permite desființarea vânzării.

Pe fondul cauzei, se arată că în intervalul de timp ce a curs între sechestrarea bunurilor, prin procesul-verbal din data de 4.04.2003, semnat de către și ținerea licitației, încheiată prin procesul-verbal de licitație din data de 31.07.2003, nu a făcut cunoscut că bunurile aparțin A L, firmă ce aparține aceleiași familii.

În plus, se arată că factura fiscală depusă la dosar, în copie xerox, fără mențiunea conformă cu originalul, este contrafăcută, nefiind prezentat și originalul, act ce nu a fost adus la cunoștința executorului bancar.

O ultimă critică privește obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care acestea nu au fost solicitate de către contestatoare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 proc.civilă.

Față de obiectul contestației, instanța a pus în discuția părților calificarea căii de atac, în raport de dispozițiile art.401 alin.2) raportat la art.402 alin.2) proc.civilă, text în care se arată că: "Hotărârea pronunțată cu privire la contestație se dă fără drept de apel, cu excepția hotărârii pronunțate în temeiul art. 400^1 și al art.401 alin.2."

Cum prezenta contestație a fost formulată în temeiul dispozițiilor art.401 alin.2, calea de atac a fost calificată ca fiind cea a apelului.

Prin decizia nr.6 din 7 aprilie 2008, Tribunalul Vâlcea - secția comercială și de contencios administrativ fiscal a admis apelul formulat de apelanta-intimată BANCA COMERCIALĂ SA SIBIU - SUCURSALA V, împotriva sentinței civile nr. 4011/21.09.2006, pronunțată de Judecătoria Rm. V, în dosarul nr.1617/2006, în contradictoriu cu intimata-contestatoare SC A SRL, prin lichidator, a modificat în tot sentința și pe fond, a respins contestația formulată de SC A SRL, prin lichidator, împotriva procesului-verbal de adjudecare încheiat la data de 31.07.2003 de către executorul bancar al creditoarei Banca Comercială -Sucursala V, ca tardiv formulată, reținând următoarele:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, în mod corect prima instanță a respins excepția, având în vedere dispozițiile art.399 alin.1) proc.civilă, care trebuie coroborate cu cele ale art.401 alin.2) proc.civilă, în care se vorbește despre contestația la executare formulată de o terță persoană ce pretinde un drept de proprietate asupra bunului urmărit, caz în care contestația îmbracă forma unei acțiuni în revendicare.

Astfel, în speță, ne aflăm în prezența unei urmăriri silite a bunurilor mobile, prin vânzare la licitație publică, executare efectuată de către executorul bancar al creditoarei Banca Comercială SA Sibiu-Sucursala V, împotriva debitoarei sale SC SRL, executare contestată de către o terță persoană-SC A SRL- ce se pretinde proprietara bunurilor scoase la licitație.

Referitor la excepția inadmisibilității, se observă că recurenta dă o interpretare greșită dispozițiilor art.449 proc.civilă, scopul legiuitorului fiind acela de a pune la adăpost pe adjudecatarul unui bun mobil de orice evicțiune, neputând fi obligat să restituie bunul respectiv în caz de anulare a executării, cu excepția cazului în care se face dovada relei sale credințe.

Astfel, în mod corect contestatoarea a formulat prezenta contestație împotriva celui care a urmărit bunurile, considerând că nu au fost îndeplinite formele cerute de lege în privința executării, cale ce poate fi utilizată chiar de către terții care pretind că bunurile vândute erau proprietatea lor, iar nu a debitorului urmărit.

Cu privire la excepția tardivității, instanța de apel a reținut că potrivit prevederilor art.401 alin.2) proc.civilă "Contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului."

În speță, este aplicabilă teza Iaa cestui alineat, în sensul că termenul de 15 zile curge de la data efectuării vânzării, având în vedere că predarea silită a bunului privește o altă formă de executare silită, reglementată de dispozițiile art.572 și următoarele proc.civilă, și anume executarea silită a obligațiilor de a face sau de a nu face.

Potrivit procesului-verbal de adjudecare, vânzarea la licitație publică a bunurilor, asupra cărora se pretinde de către contestatoare un drept de proprietate, a avut loc la data de 31.07.2003-fila 11 dosar.

Contestația la executare a fost formulată la data de 10.09.2003-fila 2 dosar, condiții în care termenul de 15 zile a fost depășit, astfel că excepția tardivității invocată de către recurenta-intimată apare ca întemeiată.

În temeiul prevederilor art.296 proc.civilă, apelul a fost admis, sentința atacată a fost modificată în tot, în sensul respingerii contestației la executare ca tardiv formulată.

La data de 5 ianuarie 2009, împotriva deciziei nr.6/7 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția comercială și de contencios administrativ fiscal, a declarat recurs, în calitate de lichidator a SC A SRL Rm.V, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.

În motivarea recursului, se arată că în mod greșit s-a respins contestația împotriva procesului verbal de adjudecare încheiat la data de 31.07.2003 de către executorul bancar al creditoarei Banca Comercială SA - Sucursala V, ca tardiv formulată, deși acest act nu i-a fost comunicat niciodată, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.

La aceeași dată de 5 ianuarie 2009, lichidatorul a formulat și cerere de repunere în termenul de recurs, susținând că nu a primit efectiv decizia atacată nr.6/7 aprilie 2008, mențiunea de afișare pe ușa principală a locuinței destinatarului, subliniată pe dovada de comunicare, nefiind o dovadă certă că decizia a intrat în posesia destinatarului.

Susține că a intrat în posesia deciziei, numai la data de 17 decembrie 2008, în urma cererii de comunicare a hotărârii depusă la grefa Judecătoriei Rm. V, la data de 4 decembrie 2008.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că cererea de repunere în termenul de recurs formulată de lichidatorul nu este întemeiată.

Decizia nr.6 din 7 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția comercială și de contencios administrativ fiscal i-a fost comunicată lichidatorului la data de 9 mai 2008 (107), prin afișare pe ușa principală a locuinței acestuia, potrivit disp.art.92 (4) Cod pr.civilă, nici destinatarul și nici altă persoană din familie nefiind găsiți la domiciliu.

Față de data comunicării deciziei, 9 mai 2008, recursul formulat de lichidator la data de 5 ianuarie 2009, este tardiv, cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de - lichidator al A RM..

Respinge recursul formulat de același lichidator, împotriva deciziei nr.6 din 7 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-. intimată fiind BANCA COMERCIALĂ SIBIU-Sucursala V, ca tardiv declarat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Grefier,

Red.

TC/2 ex.

28.04.2009

jud fond.

.

Președinte:Ioana Bătrînu
Judecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 406/2009. Curtea de Apel Pitesti