Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 471/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.471/COM
Ședința publică de la 2 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinarecontestația în anulareformulată de contestatorea - TRANS SRL, cu sediul în T,-, județ T, împotriva deciziei civile nr.48/COM/31.01.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL, cu sediul în T,-, județ T, intimat administrator judiciar, cu sediul în T,-, -.A,.3,.13, județ T și intimat Oficiul Registrului Comerțului T, cu sediul în T,-, județ
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26 mai 2008 și au fost consemnate în încheiereade amânarea pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art.260 (1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 2 iunie 2008, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia civilă nr.48/COM pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA la data de 31.01.2008 a fost respins ca nefondat recursul comercial declarat de debitoarea - TRANS SRL, împotriva sentinței civile nr.1747/05.10.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul creditor - SRL T, intimatul administrator judiciar, și intimatul Oficiul Registrului Comerțului T, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect procedura insolvenței.
Pentru a pronunța în acest sens instanța de recurs a reținut următoarele:
Potrivit art. 31 alin. 1 și 2 din legea nr. 85/2006:" Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul și temeiul creanței;
b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.
Creditorul va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții".
În temeiul art. 33 alin. 1 și 2 din legea nr. 85/2006:" În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, judecătorul-sindic va comunica cererea, în copie, debitorului.
În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. Dacă debitorul contestă starea de insolvență, iar contestația sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară".
Creditorul este ținut să dovedească că are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului, că aceasta atinge valoarea - prag prevăzută de lege (10.000 lei) ce nu a fost achitată după 30 de zile de la scadență pentru a opera prezumția de insolvență. Prezumția poate fi răsturnată însă de către debitor, acesta urmând să dovedească existența fondurilor bănești pentru plata datoriilor exigibile.
În ceea ce privește afirmația potrivit cu care creditorul a depus facturile fiscale pentru suma de 210.196,98 lei și 92.700 lei în termenul de pronunțare - aceasta nu este susținută de probe. Astfel, din înscrisurile depuse la dosar (inclusiv încheierile instanței) nu rezultă depunerea unor documente după încheierea dezbaterilor. Dimpotrivă, din motivarea sentinței civile nr. 1747/05.10.2007 (fila nr. 159) rezultă că reclamanta-creditoare a depus în susținerea cererii sale (la momentul depunerii cererii) facturi fiscale al căror furnizor este, chitanțe și ordine de plată.
În cazul în care creanța rezultă dintr-o factură fiscală, practica judiciară a stabilit că putem vorbi de o creanță certă, lichidă și exigibilă dacă este consemnată într-o factură fiscală redactată pe formularul tipizat, înseriată și completată la toate rubricile și care conține semnătura beneficiarului, chiar dacă nu poartă antetul debitorului și nu atestă primirea mărfii de către acesta.
Toate sumele ce compun creanța invocată de către creditor depășesc valoarea prag prevăzută de lege iar facturile depuse la dosar însumează și ele o valoare superioară valorii-prag prevăzută de lege. În plus, aceste facturi întrunesc cerințele legale pentru a considera că sumele din cuprinsul lor reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă. Sunt întrunite astfel condițiile pentru nașterea prezumției de insolvență, chiar dacă pentru o parte din sumă reclamanta intimată este posibil să nu fi făcut dovezile necesare.
În aceste împrejurări revenea debitoarei obligația să dovedească - conform art. 1169.civ. - că beneficiază de fondurile necesare plății creanței, dovadă care nu a fost făcută în speță. Plata unei datorii, fără să se arate din ce resurse a fost achitată, nu face o astfel de dovadă. Prima instanță a reținut chiar că debitul invocat a fost achitat din suma rezultată ca urmare a vânzării unui teren din patrimoniul societății, vânzare care nu se putea realiza în timpul existenței pe rolul său a cauzei de declanșare a procedurii insolvenței, aspect ce nu a fost contestat în recurs.
Acțiunile promovate de către reclamanta intimată pentru recuperarea sumei, invocate de către recurentă, nu au nici o relevanță în prezenta cauză.
Împotriva sentinței civile nr.48/2008 a Curții de APEL CONSTANȚA la data de 15.02.2008 debitoarea - TRANS SRL a formulat, în temeiul art.318 Cod procedură civilă, contestația în anulare, înregistrată sub nr-.
La data de 25.03.2008 contestatoarea a înaintat la dosar precizări la contestația în anulare, susținând contestația pentru motivele prev. de art.317 pct. 2 și 318 Cod procedură civilă:
1. Instanța de recurs a omis să cercetaze unul din motivele de casare a hotărârii. Astfel, instanța nu s-a pronunțat asupra contestării semnăturii asociatului unic și administratorul - Trans SRL de către moștenitorii acestuia. Atât la fond cât și în recurs asociații - Trans SRL au arătat instanței de judecată faptulcă pretențiile creditoarei sunt întemeiatepe înscrisuri false.
Afirmațiile au fost susținute prin depunerea în recurs a unui raport de expertiză criminalistică (grafică) din concluziile cărora rezultă faptul că documentele financiare nu au fost semnate de dministratorul societății, "fiind contrafăcute de către patru persoane prin imitare liberă după exerciții prealabile".
Instanța de recurs a ignorat acest motiv de casare și nu s-a pronunțat pe aceste aspecte legate de valabilitatea documentelor invocate de creditoare.
2. Hotărârea instanței de recurs este rezultatul mai multor greșeli materiale care au condus la pronunțarea unei decizii viciate.
Instanța de recurs reține în mod eronat la fila 2 din decizia civilă nr.48/2008 faptul că judecătorul fondului precizează că societatea nu are bunuri disponibile, astfel că aceasta se află în incapacitate de plată.
Instanța de recurs este în eroare deoarece societatea debitoare deținea în proprietate un teren și alte bunuri mobile și imobile aflate pe acest teren.
3. Hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență.
Astfel, sentința civilă nr.1747/2007 pronunțată în dosarul - aflat pe rolul Tribunalului Tulceaa fost pronunțată după ce anterior judecătorul respinsese cererea pentru aceeași creanță, motivat de faptul că aceasta nu este certă, lichidă și exigibilă și în consecință nu îndeplinea condițiile pentru emiterea ordonanței privind somația de plată.
Intimata - a depus la dosar concluzii scrise solicitând respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Contestația în anulare se reține ca nefondată raportat la următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin uzitarea căreia părțile ori procurorul în conditțile art.45 Cod procedură civilă pot obține desființarea unei hotărâri judecătorești în cazurile limitativ prevăzute de lege. Ea poate fi exercitată în scopul retractării hotărârilor judecătoresti pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale dar nu și pentru netemeinicie, oferă un mijloc procedural eficient pentru a obține o nouă judecată în ipoteza săvărșirii unor importante neregularități procedurale, de natura a nesocoti două din principiile fundamentale ale dreptului procesual civil consacrate de legiuitorul român și anume acela al garantării dreptului la apărare și cel al contradictorialității.
Potrivit disp.art.317 Cod procedură civilă "hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență.
Alineatul 2 al aceluiași articol stipulează faptul că,cu toate acestea,contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate,în cazul cănd aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs,dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
In referire la argumentele ce vizează încălcarea în cauză a dispozițiilor de ordine publică ce vizează competența acestea sunt neîntemeiate ele neavănd legătură cu fondul cauzei deduse judecății,în cauză nefiind incidente disp.art.26 Cod procedură civilă ce reglementează abținerea judecătorilor.
In referire la cel de al doilea argument al contestatoarei potrivit cu care hotărărea instanței de recurs ar fi rezultatul mai multor greșeli materiale,îl apreciem de asemenea ca nefundat,raportat la următoarele aspecte:
Articolul 318 Cod procedură civilă stipulează faptul că "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițăndu-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
Din lecturarea textelor de lege mai sus enunțate rezultă că, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac și admisibilitatea ei este strict, imperativ limitată la cazurile expres prevăzute de lege.
Folosirea acestei căi extraordinare de atac este condiționată de scopul urmărit respectiv repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, ea nu trebuie să vizeze în nici un caz problemele de fond legate de probele administrate ori de starea de fapt la care se referă litigiul, ea neconstituindu-se într-o modalitate de cenzură judiciară, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.
Prin această cale de atac, contestatoarea tinde la anularea unei hotărâri definitive, apreciind că judecata nu ar fost bine făcută în cauză pe fond și nicidecum pentru că ar fi fost săvărșite erori materiale la anumite forme procedurale.
De remarcat și faptul că motivul prevăzut de art.318 Cod procedură civilă, pentru formularea contestației în anulare are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.Aceste greșeli sunt cele pe care le comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale. Textul vizează greșeli de fapt involuntare și nicidecum greșeli de judecată.
În aceste condiții nu se poate reține decăt faptul că, contestatoarea nu invocă decăt o eventuală eroare de interpretare a probelor, o greșeală de judecată care neconstituindu-se într-o eroare materială, nu se poate constata faptul că în cauză ar fi îndeplinite disp.art.318 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, din lecturarea motivării cererii formulate de către contestatoare, se constată că aceasta mai reclamă și modul în care instanța de recurs a procedat la respingerea recursului formulat fără a analiza un motiv de recurs, respectiv acela ce viza inexistența unor înscrisuri precum și reținerea eronată a opiniei judecătoriului fondului,în referire la inexistența unor bunuri disponibile și apariția stării de incapacitate.
Sub acest aspect este de remarcat faptul că, Curtea a răspuns criticilor formulate soluției instanței de fond în motivarea căii de atac, atât printr-un răspuns comun prin gruparea criticilor formulate dar și în mod direct prin referire la unele aspecte concrete.
De altfel Judecătorul în general nu este ținut a răspunde în mod expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice,ceea ce s-a întămplat și în speța dedusă judecății,astfel că nu se poate acredita ideea că instanța de recurs ar fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Având în vedere considerentele reținute și analizate și cum în cauză nu există nici una din situațiile limitativ prevăzute de lege în textele de strictă interpretare mai sus enunțate, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorea TRANS, cu sediul în T,-, județ T, împotriva deciziei civile nr.48/COM/31.01.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL, cu sediul în T,-, județ T, intimat administrator judiciar, cu sediul în T,-, -.A,.3,.13, județ T și intimat Oficiul Registrului Comerțului T, cu sediul în T,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
04 iunie 2008
red.hot.
tehnored.Gref.
2ex/16.06.2008
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
