Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 471/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.471/2008
Ședința publică din data de 21 februarie 2008
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTORI: Liviu Ungur, Lucia Brehar Delia Marusciac
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamantul împotriva deciziei comerciale nr. 20/A/2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâtul R, având ca obiect validarea ofertei reale de plată.
La apelul nominal se prezintă avocat din cadrul Baroului C, în reprezentarea intereselor recurentului, cu delegație la dosar, și avocat din cadrul Baroului M, în reprezentarea intereselor intimatului, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru ( fila 7) și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul este la primul termen de judecată și s-a solicitat judecarea în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă. De asemenea se constată că la data de 21 februarie 2008 s-a înregistrat întâmpinare din partea intimatului și, Curtea, comunică un exemplar din aceasta cu reprezentantul recurentului.
Reprezentantul recurentului invederează instanței că au mai existat 2 cedenți cu care s-a judecat recurentul, în alte două dosare, și depune la dosarul cauzei decizia comercială nr. 277/R/2007 a Tribunalului Comercial și decizia comercială nr. 222/R/2007 a Tribunalului Comercial C, arătând finalitatea acestor două cauze.
Reprezentantul intimatului invederează faptul că aceste două decizii comerciale nu le-au fost comunicate, deși a făcut cerere instanței anterioare.
Reprezentantul recurentului și reprezentantul intimatului invederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în probațiune.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, declară închisa faza probatorie și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru soluționarea recursului la Tribunalul Comercial Cluj, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatului solicită ca în temeiul art. 312 alineat 1, Teza II, respingerea recursului, menținerea în totalitate a deciziei comerciale nr. 20/A/2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Comercial C, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin decizia comercială nr. 20/A/12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Clujs -a admis apelul formulat de pârâtul R în contradictoriu cu reclamantul, împotriva sentinței comerciale nr. 20/A din 12 noiembrie 2007 care a fost schimbată în întregime, în sensul respingerii acțiunii având ca obiect validarea ofertei reale de plată pentru suma de 9900 Euro.
S-a admis cererea reconvențională și în consecință s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de cesiune autentificat sub nr. 370 din 27 februarie 2006 de Biroul Notarului Public, înlăturându-se obligația creditorului R de a achita debitorului suma de 2028 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și obligându-l pe acesta din urmă la plata sumei de 1008,3 lei cheltuieli de judecată la fond și la 1643,30 lei cheltuieli de judecată în apel.
În motivare s-a reținut în esență, că oferta reală de plată a sumei de 9900 Euro efectuată de către debitorul în favoarea creditorului R este tardivă, lipsită de interes și nelegal formulată.
Astfel, conform antecontractului de cesiune dintre părți, data limită pentru îndeplinirea obligației de plată a părților sociale a fost 31 august 2006, astfel încât convocarea creditorului R la sediul executorului judecătoresc la 5 septembrie 2006 pentru ridicarea sumei de 9900 Euro este tardivă.
Interpretând per a contrario dispozițiile art. 69 Cod comercial, instanța de apel a reținut că, în situația în care creditorul nu a comunicat debitorului intenția sa de a efectua vânzarea părților sale sociale, promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare s-a desființat prin efectul legii, iar oferta reală de plată notificată a devenit lipsită de interes.
În privința cererii reconvenționale s-a reținut incidența art. 69 Cod comercial ca motiv de constatare de către instanță a intervenirii rezoluțiunii legale, de plin drept.
Referitor la cererea de repunere a părților în situația anterioară instanța de apel a arătat că această solicitare s-a efectuat după închiderea dezbaterilor în fața primei instanțe, astfel că justificat aceasta nu a analizat-
De asemenea, analizarea ei în apel ar duce la încălcarea principiilor contradictorialității și respectării multiplului grad de jurisdicție.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs.
În primul rând este criticată greșita calificare a căii de atac ca fiind apel, în loc de recurs, invocându-se art. 2821Cod procedură civilă, precum și faptul că, atât cererea principală de validarea ofertei reale de plată, cât și cererea reconvențională de constatarea rezoluțiunii antecontractului de cesiune sunt litigii al căror obiect este evaluabil în bani.
În al doilea rând, recurentul arată că în mod greșit instanța de apel a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 586-590 Cod procedură civilă pentru validarea ofertei reale. Astfel convenția dintre părți prevedea posibilitatea plății restului de preț până la 31 august 2006, dată la care creditorul a refuzat plata prin bilet la ordin, situație în care debitorul a fost nevoit să recurgă la modalitatea oferită de art. 588 Cod procedură civilă.
Se mai invocă greșita aplicare a dispozițiilor art. 1100 și 1073 Cod civil, deoarece prin plata făcută cu bilet la ordin nu se schimbă natura obligației, aceasta fiind doar o modalitate de stingere a obligației printr-un instrument de plată prevăzut de lege.
Totodată, referitor la acțiunea reconvențională, recurentul arată că, deși s-a solicitata se constatarezoluțiunea antecontractului de cesiune, ceea ce presupunea existența unui pact comisoriu expres, instanța de apela dispusrezoluțiunea, încălcând principiul disponibilității.
Prin întâmpinarea înregistrată la 21 februarie 2008 (16) intimatul Ras olicitat respingerea recursului.
Cu privire la calificarea căii de atac arată că în speță sunt trei grade de jurisdicție.
Pe fond se susține că plata s-a făcut cu întârziere față de termenul stipulat contractual.
Analizând recursul, Curtea reține următoarele:
Acțiunea având ca obiect validarea ofertei reale de plată întemeiată pe dispozițiile art. 586 și urm. pr.civ. nu este o acțiune patrimonială, care să poată fi cuantificată, prețuită în bani. Ea are caracterul unei acțiuni neevaluabile în bani; validarea pronunțată de instanță în temeiul art. 589 Cod procedură civilă este nepatrimonială, indiferent de cuantumul sumei oferite spre plată.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) Cod procedură civilă, litigiile comerciale nepatrimoniale sunt în competența de primă instanță a tribunalului, dacă legea nu prevede altfel. Or, art. 589 Cod procedură civilă instituie competența materială specială în materia validării ofertei reale de plată, în favoarea judecătoriei.
În baza art. 282 alin. 1 Cod procedură civilă cererea este suspusă triplului grad de jurisdicție, astfel că în mod corect calea de atac a fost recalificată în apel și judecată ca atare, prima critică din recurs fiind nefondată.
În privința modului de soluționare de către instanța de apel a cererii de validare a ofertei reale de plată, Curtea reține că acesta este corect.
Astfel, potrivit contractului de cesiune autentificat sub nr.370/27.02.2006 de BNP, cesionarul avea obligația achitării față de cedentul Rau ltimei rate din prețul cesiunii părților sociale în sumă de 9900 euro la data de 31 august 2006.
Prin oferta reală urmată de consemnarea sumei datorate la CEC de către debitor, acesta l-a convocat pe creditorul obligației de plată pentru data de 5 septembrie 2006, cu încălcarea datei limită pentru îndeplinirea acestei obligații.
Pe de altă parte, fiind vorba despre un contract de natură comercială, acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 Cod comercial, în conformitate cu care datoriile comerciale lichide și plățile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile. Or, potrivit art. 1115 pct. 3 Cod civil, pentru ca ofertele să fie valabile trebuie să fie făcute "pentru toată suma exigibilă, pentru rendite și dobânzi datorate, pentru cheltuieli lichidate și pentru o sumă oarecare în privința cheltuielilor nelichidate, sumă asupra căreia se poate reveni, după lichidarea acestor cheltuieli".
Astfel, se reține că în perioada 1 - 4 septembrie 2006 s-au calculat de drept dobânzi asupra creanței de 9900 euro, care însă n-au fost cuprinse în suma oferită și consemnată la CEC.
Instanța de apel a reținut de asemenea, corect, faptul că oferta reală de plată a devenit lipsită de interes la 1 septembrie 2006. Astfel, în contractul încheiat de părți termenul este esențial naturii operațiunii, fapt care rezultă fără echivoc din consecințele legate de acest termen și exprimat în antecontract prin clauza de arvună și prin anticiparea consecințelor desființării retroactive a convenției pe calea rezoluțiunii legale ca urmare a expirării termenului esențial.
Apelul vizează și modalitatea de soluționare a cererii reconvenționale, apelantul invocând încălcarea principiului disponibilității, prin aceea că, deși s-a cerut constatarea rezoluțiunii, instanța a dispus asupra rezoluțiunii.
Fiind dedus analizei pe această cale, modul de soluționare a cererii reconvenționale se va reține că acesta este nelegal.
Soluționarea cererii de validare a ofertei reale de plată urmată de consemnațiune are caracterul unei proceduri speciale, cuprinsă în Cartea VI "Proceduri speciale".
În consecință, în privința cererii reconvenționale formulată în acest cadru procesual, prin care se urmărește rezoluțiunea convenției în baza căreia s-a făcut oferta de plată, nu operează prorogarea legată de competență conform art. 17.pr.civ.
Obiectul cererii reconvenționale este unul nepatrimonial, specific unei acțiuni de natură comercială neevaluabilă în bani, de competența în primă instanță a tribunalului, în speță, Tribunalul Comercial Cluj, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) Cod procedură civilă.
Prin urmare, în mod greșit instanța de apel și cea de fond au procedat la analizarea și soluționarea raportului juridic din acțiunea reconvențională, pe cale incidentală, în cererea de validare a ofertei reale de plată.
Această cerere se impunea a fi disjunsă în conformitate cu art. 165 Cod procedură civilă și soluționată separat de către instanța competentă material și teritorial, urmare a declinării competenței de către judecătorie.
În apel, soluția cu privire la cererea reconvențională era de admitere a apelului și reținerea acesteia spre soluționare în primă instanță, la Tribunalul Comercial Cluj, conform art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă se vor compensa cheltuielile de judecată ale părților efectuate în cele trei cicluri procesuale, cu referire la soluționarea cererii de validare a ofertei reale de plată.
Astfel, în partea referitoare la modul de soluționare a ofertei reale de plată hotărârea din apel va fi menținută, și deci, reclamantul nu a câștigat, admiterea recursului pe care l-a declarat vizând doar modul de soluționare a acțiunii reconvenționale, așa încât, din această perspectivă nu i se datorează cheltuieli de judecată.
În privința pârâtului R, admiterea apelului său este consecința soluționării unui motiv de ordine publică privitor la necompetența materială a instanței în soluționarea cererii reconvenționale, greșit îndreptată de către pârât la o instanță necompetentă, culpa procesuală aparținându-i în această privință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei comerciale nr. 20A din 12 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial C pe care o casează în partea referitoare la soluționarea cererii reconvenționale și ca o consecință:
Admite apelul declarat de pârâtul R împotriva sentinței civile nr. 2025 din 9 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Cluj N - secția civilă - fond funciar în dosarul nr-( 19291/2006), pe care o anulează în partea referitoare la soluționarea cererii reconvenționale și ca o consecință: trimite cererea reconvențională formulată de pârâtul R împotriva reclamantului având ca obiect: constatarea rezoluțiunii antecontractului de cesiune cu dată certă încheiat sub nr. 370 din 27 februarie 2006 în fața notarului public, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Comercial C.
Menține restul dispozițiilor deciziei apelate.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți în cele trei cicluri procesuale cu referire la soluționarea cererii de validare a ofertei de plată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Lucia Brehar Delia Marusciac
