Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 50/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 50
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale privind pe apelanții-intimați, și - în contradictoriu cu intimata-apelantă ROMÂNEASCĂ - PRIN SUCURSALA I, intimat SC SRL, având ca obiect alte cereri ANULARE, apel formulat împotriva sentinței nr. 3156/com/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.05.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, la solicitarea părților de amânare a pronunțării pentru a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 01.06.2009, când, din lipsă de timp pentru pronunțare, instanța a amânat pronunțarea la data de 09.06.2009, când, din lipsă de timp pentru pronunțare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 15.06.2009, când:
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față.
Prin sentința comercială nr. 3156/Com/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și, domiciliați în mun. I, șos. - nr.17,. B,.1,.2, și -, domiciliați în mun. I, str. prof. nr.16,.678,.B,.4,.16, și, domiciliați în mun. I, str. - nr.37 în contradictoriu cu pârâtele SC Româneasca SA, sucursala I, cu sediul în mun. I, str. -. - nr.2, -. și SC SRL, str. prof. nr.13,.339,.B,.2,.10.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a actelor adiționale:
- nr.1/171/10.06.1999;
- nr.2/217/01.07.1999;
- nr.3/225/07.07.1999;
- nr.4/228/09.07.1999;
- nr.5/236/15.07.1999;
- nr.6/244/27.07.1999;
- nr.7/270/11.08.1999;
- nr.8/299/10.09.1999; la contractul de credit bancar nr.104/26.05.1999 încheiate între pârâtele SC Româneasca SA, sucursala I și SC SRL în ceea ce privește clauza de extindere a efectelor capitolului V, pct.5.1 și 5.2 din contractul de credit bancar nr.104/26.05.1999 încheiat de cele 2 pârâte și în ceea ce privește actele adiționale la contract și, pe cale de consecință, dispune anularea parțială a actelor adiționale anterior enumerate.
A fost respinsă cererea de constatare a nulității absolute și de anulare a capitolului V, pct.5.1 și 5.2 din contractul de credit bancar nr.104/26.05.1999 încheiat de cele 2 pârâte ca neîntemeiată.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 11 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut următoarele:
Prin contractul de credit bancar nr.104/26.05.1999 pârâta SC ROMÂNEASCĂ SA, sucursala I, a acordat pârâtei SC SRL un împrumut în valoare de 30000 de lei (ron) în vederea cumpărării de mărfuri pentru comercializare, cu termen de restituire la 6 luni.
Acest contract de împrumut bancar a fost garantat cu contractele de ipotecă de către reclamanții din prezenta cauză (contractele de ipotecă nr.163,164,166 din 25.05.1999, conform cap. V din contractul de credit bancar și depuse pentru prima dată în apel, în dosarul nr.8488/2005 al Tribunalului Iași )
Ulterior încheierii contractului de împrumut pârâta SC Românească SA, sucursala I încheie doar cu pârâta SC SRL un număr de 8 acte adiționale la contractul nr.104/1999 (nr. 1/171/10.06.1999; nr. 2/217/01.07.1999; nr. 3/225/07.07.1999; nr. 4/228/09.07.1999; nr. 5/236/15.07.1999; nr. 6/244/27.07.1999; nr. 7/270/11.08.1999; nr. 8/299/10.09.1999) prin care modifică contractul cadru de împrumut bancar nr.104/1999 în ceea ce privește suplimentarea succesivă a plafonului de creditare și extinderea efectelor contractelor de ipotecă și asigurare credit (începând cu actul adițional nr.2/217/01.07.1999) și la sumele de bani împrumutate societății comerciale pârâte prin cele 8 acte adiționale.
Din analiza clauzelor celor 8 acte adiționale încheiate de pârâtă reiese că reclamanții în calitate de garanți ipotecari nu și-au exprimat consimțământul la extinderea efectelor contractelor de ipotecă nr.163,164,166 din 25.05.1999 și în ceea ce privește sumele împrumutate suplimentar pârâtei SC SRL prin cele 8 acte adiționale.
Pe cale de consecință, cele 2 pârâte în mod nelegal și fraudulos, au inserat în cele 8 acte adiționale contestate clauza 5.1 constând în "Contractele de ipotecă nr.163,164,165 și 166/25.05.1999 reprezintă anexe care fac parte integrantă din prezentul contract de credit bancar (act adițional, în realitate)" fapt ce a condus la urmărirea silită a reclamanților pentru întreaga sumă acordată cu titlu de împrumut pârâtei SC SRL, fiind astfel încălcat principiul specializării ipotecii reglementat de art.1776 cod civil în ceea ce privește caracterul cert al valorii creanței garantate.
Pentru a putea opera extinderea efectelor contractelor de ipotecă nr.163,164,166/25.05.1999 și în ceea ce privește cele 8 acte adiționale încheiate de cele 2 pârâte prin care s-a convenit suplimentarea plafonului de împrumut era necesar și obligatoriu cu reclamanții să-și exprime acordul de voință.
Întrucât reclamanții nu și-au exprimat consimțământul la extinderea efectelor contractelor de ipotecă și cu privire la cele 8 acte adiționale contestate tribunalul constată că acestea din urmă sunt lovite de nulitate absolută parțială în ceea ce privește clauza 5.1 "Contractele de ipotecă nr.163,164, 165 și 166/25.05.1999 reprezintă anexe care fac parte integrantă din prezentul contract de credit bancar (act adițional )" ca urmare a nerespectării a două condiții esențiale:
- condiția de fond a actului juridic constând consimțământul valabil exprimat (art.948 pct.2 Cod procedură civilă);
- principiul simetriei actului juridic, acest principiu nefiind respectat în ceea ce privește cele 8 acte adiționale contestate în raport de contractul de împrumut cadru, reclamanții semnând doar acest din urmă contract nu și actele adiționale ulterioare.
Prin urmare, se va constata nulitatea absolută parțială a actelor adiționale:
- nr.1/171/10.06.1999;
- nr.2/217/01.07.1999;
- nr.3/225/07.07.1999;
- nr.4/228/09.07.1999;
- nr.5/236/15.07.1999;
- nr.6/244/27.07.1999;
- nr.7/270/11.08.1999;
- nr.8/299/10.09.1999, la contractul de credit bancar nr.104/26.05.1999 încheiate între pârâtele SC Româneasca SA, sucursala I și SC SRL în ceea ce privește clauza de extindere a efectelor capitolului V, pct.5.1 și 5.2 din contractul de credit bancar nr.104/26.05.1999 încheiat de cele 2 pârâte și în ceea ce privește actele adiționale la contract și, pe cale de consecință, se va dispune anularea parțială a actelor adiționale anterior enumerate.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute și anularea capitolului V, pct.5.1 și 5.2 din contractul de credit bancar nr.104/26.05.1999 încheiat de cele 2 pârâte, tribunalul constată că este neîntemeiat întrucât clauzele inițiale de garantare, în limitele specializării ipotecii potrivit sumei consimțite de 30000 de lei- ron -(art.1776 Cod civil), este valabilă sub aspectul condițiilor de fond și formă, nerespectarea obligației de prudență în activitatea bancară neafectând valabilitatea clauzelor de garantare inițiale.
În ceea ce privește apărările pârâtei SC Românească SA, Sucursala I acestea sunt nefondate atâta timp cât contractul de împrumut nu este un contract aleatoriu, reclamanții neasumându-și nici un risc contractual în legătură cu sumele de bani împrumutate de pârâtă societății comerciale pe calea actelor adiționale.
De asemenea, respingerea unor acțiuni în justiție formulate de reclamanți (acțiuni având ca obiect constatarea nulității contractelor de ipotecă, reducțiunea ipotecilor, contestații la executare ) nu înlătura cauza de nulitate a clauzei privind extinderea efectelor contractelor de ipotecă și la actele adiționale încheiate de pârâtă.
Față de considerentele anterior expuse a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 11 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Împotriva sentinței 3156/ com./12.12.2008 au formulat apel reclamanții, și -, și prin procurator cât și pârâta Românească
PârâtaRomânească a declarat apelși împotrivaîncheierii din 28.11.2008prin care tribunalul a respins excepția vizând lipsa calității procesuale active a reclamanților cât și cea vizând lipsa de interes a reclamanților susținând că soluția este nelegală întrucât reclamanții fiind semnatari doar ai contractului de credit nu și ai actelor adiționale încheiate ulterior, aceste acte nu le sunt opozabile, ei rămânând obligați doar pentru suma la care s-au obligat prin semnarea contractului de credit și a contractelor de ipotecă. Cum actele adiționale supuse analizei au născut obligații doar față de împrumutatul SC SRL, reclamanții sunt lipsiți de calitate procesuală activă raportat la actele adiționale a căror nulitate absolută s-a solicitat a se constata.
În apelul declarat împotriva sentinței comerciale nr. 3156/COM/12.12.2008 pârâta Românească SA critică hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține apelante că motivarea instanței este părtinitoare, încercând acreditarea ideii că banca ar fi încălcat principiul specializării ipotecii și ar fi solicitat reclamanților sume mai mari decât suma la care s-au obligat, ceea ce nu corespunde realității.
Clauzele art. V 5.1 și 5.2 din Contractul de credit bancar nr. 104/26.05.1999 conțin enumerarea garanțiilor pe care împrumutatul le prezintă Băncii pentru garantarea creditului acordat, a dobânzilor și comisioanelor aferente, precum și precizarea că aceste contracte de garanție constituie anexe ale contractului de credit și fac parte integrantă din acesta.
Enumerarea contractelor de ipotecă nr. 163,164,165 și 166/25.05.1999 alături de contractele de asigurare la pct. 5.1 din cuprinsul actelor adiționale are scopul de a actualiza conținutul cap. V din contractul de credit privind garantarea creditului, iar această enumerare nu implică extinderea obligației de garanție imobiliară asumată inițial de garanți și pentru garantarea plafonului de lucru suplimentar acordat prin actele adiționale respective.
Pentru suplimentarea plafonului de lucru s-au constituit garanții suplimentare constând în contractele nr. asigurare de credite nr. 81-0019 din 1.07.1999 și nr. 81-00022 din 9.07.1999 încheiate cu societatea de asigurări (existente la filele 42-43 din dosarul nr. 8488/2005), aceste polițe acoperind întreaga perioadă de derulare a creditului plus 30 de zile.
constituite de către reclamanți au avut rolul de a garanta doar creanța menționată în contractul de credit inițial și doar pentru suma menționată în contractul de ipotecă, aceștia fiind terți față de actele adiționale ulterioare încheiate între Bancă și SC SRL.
Consideră netemeinică și nelegală motivarea instanței de fond potrivit căreia "întrucât reclamanții nu și-au exprimat consimțământul la extinderea efectelor contractelor de ipotecă și cu privire la cele 8 acte adiționale contestate, tribunalul constată că acestea din urmă sunt lovite de nulitate absolută parțială în ceea ce privește clauza 5,1", ca urmare a nerespectării a două condiții esențiale și anume condiția de fond prevăzută la art. 948 pct. 2 Cod civil și principiul simetriei actului juridic.
Actele adiționale nu conțin nici un viciu de forma constând în lipsa semnăturii garanților ipotecari, întrucât prin aceste acte s-au stabilit raporturi juridice numai între Creditor și Împrumutat.
Actele adiționale au născut obligații doar față de împrumutatul SC SRL care, ca beneficiar al creditului, avea obligația de restituire a acestuia la termenele stabilite și nu produc efecte față de reclamanții din prezenta cauză întrucât acestora, nefiind semnatari, nu le sunt opozabile respectivele acte adiționale.
Referitor la nulitatea actelor juridice, apreciază că în situația în care natura nulității nu este determinată sau nu rezultă fără echivoc din dispozițiile legale, atunci actul juridic poate fi supus eventual nulității relative și nu absolute.
Contractul de credit și actele adiționale au fost încheiate cu respectarea legislației în domeniul bancar, în sensul și în aplicarea literei legii și, totodată sunt conforme cu ordinea publică.
Nici contractul de credit și nici actele adiționale nu contravin ordinii publice, iar datorită faptului că reclamanții nu au făcut dovada că acestea intră în contradicție cu o normă de ordine publică, consideră că sunt aplicabile dispozițiile art. 969 Cod civil, potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, astfel încât instanța nu poate aprecia asupra clauzelor contractuale, acestea exprimând voința părților și fiind conforme cu Normele impuse de Națională forul ce supraveghează activitatea bancară.
Actele juridice respectă condițiile de formă prevăzute de lege ad validitatem și nu conțin vicii.
În apelul declarat reclamanții și, și -, și, prin procurator, critică sentința comercială nr. 3156/Com/12.12.2008 pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că în mod greșit a fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute, începând cu 10.06.1999 a clauzei contractuale V,5.1,5.22 "Garantarea plafonului de lucru" din Contractul de credit bancar nr. 104/26.05.1999.
Susțin apelanții că prin schimbarea titulaturii contractului inițial din "Contract de credit bancar nr. 104/26.05.1999 pentru utilizarea plafonului de lucru în valoare de 30.000 lei noi acordat societății SRL I în "Contract de credit bancar nr. 104/25.06.1999, conform actului adițional nr. 1/171/10.06.1999 art. 1.0. s-a produs o fraudare de natură a modifica clauzele inițiale astfel încât fiecare formă a contractului nr. 104, astfel cum apare după data de 10.06.1999 este un alt contract decât cel pe care părțile au fost de acord să-l semneze și garanteze.
Susțin reclamanții că acea clauză nulă absolut 5.1. devine parte integrantă din contractul nr. 104 începând cu data de 10.06.1999 și își păstrează viciul de formă și în cadrul contractului nr. 104. Din acest considerent se impune admiterea capătului de cerere vizând constatarea nulității absolute, începând cu 10.06.1999 a clauzei contractuale V 5.1,5.2 "Garantarea plafonului de lucru" din contractul de credit bancar nr. 104/26.05.1999, neputându-se face distincție între contractul inițial și actele adiționale ale acestuia.
Invocă apelanții art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO arătând că, începând din 10.06.1999 intimații pârâți modifică total contractul inițial ajungându-se cu debit la scadență, debit care este recuperat prin executare silită asupra imobilelor cu care au garantat.
În apel au fost depuse întâmpinări de către apelanții -intimați și intimata apelantă, prin care fiecare a solicitat respingerea căii de atac declarate de partea adversă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepțiilor invocate cât și a criticilor formulate Curtea, în baza disp. art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă va analiza prioritar excepțiile de fond care fac de prisos, în tot sau în parte cercetarea în fond pricinii.
Nu sunt fundamentate criticile pârâtei Românească referitoare la lipsa calității procesuale active cât și la lipsa interesului reclamanților pentru considerentul că acestora nu le sunt opozabile actele adiționale încheiate ulterior, ei fiind semnatari doar ai contractului de credit și rămân obligați doar pentru suma la care s-au obligat prin semnarea acestui contract cât și a contractelor de ipotecă.
Curtea reține că prin contractul de credit bancar nr. 104/26.05.1999 intimata apelantă SC Românească SA Sucursala Iaa cordat intimatei SC SRL un împrumut în valoare de 30.000 lei (ron) în vederea cumpărării de mărfuri, a cărui rambursare a fost garantată prin contractele de ipotecă nr. 163, 164,165, 166 încheiate de apelanții intimați din prezenta cauză. Cap. V din contractul de credit bancar menționează garantarea plafonului de lucru a dobânzilor și comisioanelor prin aceste contracte de ipotecă anterior menționate.
La doar câteva zile după semnarea contractului nr. 104/26.05.1999 între Românească SA Sucursala I și intimata SRL se încheie 8 acte adiționale (într-un interval total de 4 luni) care au avut ca efect modificarea contractului cadru nr. 104/1999 în ceea ce privește suplimentarea succesivă a plafonului de creditare cât și extinderea efectelor celor 4 contracte de ipotecă și la sumele de bani stipulate în cele 8 acte adiționale.
În acest context situațional, Curtea reține că reclamanții apelanți își justifică atât interesul în promovarea acțiunii cât și legitimarea procesuală activă întrucât, actele adiționale, sunt de natură a produce efecte și față de apelanții intimați, în calitatea lor de garanți ipotecari.
Soluția pronunțată de tribunal este legală și temeinică astfel încât, apelul formulat condițiile art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă împotriva încheierii din 28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași urmează a fi respins, fiind păstrată încheierea ca legală și temeinică conform dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește apelul formulat de Românească -Sucursala I împotriva sentinței 3156/Com/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași Curtea reține că sunt nefondate criticile aduse.
în care judecătorul fondului a înțeles să motiveze hotărârea supusă analizei în prezenta cale de atac răspunde exigențelor legale care impun judecătorului să indice cu suficientă claritate motivele pe care își întemeiază deciziile. Or, aceste exigențe au fost urmărite de tribunal care a analizat probatoriul administrat examinând efectiv problemele esențiale care i-au fost supuse aprecierii, prezentând argumentele pe care s-a sprijinit atunci când a tranșat asupra cauzei.
Cele 4 contracte de ipotecă încheiate de apelanții intimați și intimata -apelantă Românească SA Sucursala I sunt supuse principiului specializării. Astfel, sub sancțiunea nulității, ipoteca trebuie să fie specializată sub un dublu aspect și anume: trebuie să fie determinată atât asupra imobilului afectat de garanție (art. 1774 Cod civil) cât și asupra valorii creanței garantate - art. 1776 Cod civil.
Or, în mod corect a reținut tribunalul că intimata apelantă și intimata SRL au înserat în mod nelegal și fraudulos în cele 8 acte adiționate la contractul de credit bancar nr. 104/26.05.1999, acte adiționale ce nu au fost semnate și de apelanți, clauza 5.1. constând în "Contractele de ipotecă nr. 163,164,165 și 166/25.05.1999 reprezintă anexe care fac parte din prezentul contract de credit bancar", fapt ce a dus la urmărirea silită a imobilelor garanților pentru întreaga sumă acordată cu titlu de împrumut pârâtei SRL fiind înfrânt principiul specializării ipotecii prevăzute de art. 1776 în ceea ce privește certitudinea valorii creanței garantate.
în care au acționat intimata apelantă Românească SA și intimata SRL nu este de natură a antrena extinderea efectelor contractelor de ipotecă nr. 163,164,165,166/25.05.1999 și la cele 8 acte adiționale contestate, acestea fiind lovite de nulitate absolută parțială în ceea ce privește clauza 5.1 "Contractele de ipotecă nr. 163,164,165,166/25.05.1999 reprezintă acte anexe care fac parte integrantă din prezentul contract de credit bancar (care era în realitate un simplu act adițional).
Nulitatea absolută este generală de lipsa consimțământului valabil exprimat ca și condiție de fond a actului juridic reglementat de art. 948 pct. 2 Cod civil dar și de nerespectarea principiului simetriei actului juridic, în condițiile în care reclamanții apelanți au semnat contractul cadru nr. 104/26.05.1999 fără a semna însă și cele 8 acte.
În aceste condiții cele două semnatare ale contractului de împrumut cadru nu aveau nici o abilitare legală în a extinde, la actele adiționale semnate doar de ele, efectele ipotecilor constituite de reclamanții apelanți care consimțiseră la garantarea numai a împrumutului de 30.000 lei, în vederea cumpărării de mărfuri pentru comercializare de.
În acest context criticile formulate de intimata apelantă Românească SA nu sunt fundamentate urmând ca în baza disp. art. 296 Cod procedură civilă să fie respins apelul declarat de aceasta, urmând a fi păstrate dispozițiile sentinței apelate.
Referitor la apelul declarat de reclamanții și, și -, și, Curtea reține că nu este fondat.
În esență, aceștia critică soluția pentru greșita respingere a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute și anularea capitolului V pct.5.1 și 5.2 din contractul de credit bancar nr. 104/26.05.1999 pe considerentul că începând cu data de 10.06.1999 nu se mai poate face distincție între contractul cadru nr. 104/26.05.1999, pe care ei au înțeles să îl semneze și garanteze, și actele adiționale ale acestuia, întrucât clauza nulă absolut 5.1. devine parte integrantă a contractului 104 începând cu data de 10.96.1999.
Aceeași confuzie este întreținută și de schimbarea titulaturii contractului inițial din ""Contract de credit bancar nr. 104/26.05.1999 pentru utilizarea plafonului de lucru în valoare de 3 miliarde de lei vechi acordat societății SRL în Contract de credit bancar nr. 194/25.06.1999 conform mențiunilor efectuate în actele adiționale la art. 1.0.
Curtea reține că problema ce se pune în cauză este cea a inopozabilității și nu a nulității absolute.
Reclamanții apelanți nu au fost părți la cele 8 acte adiționale care au fost încheiate între apelanta pârâtă Românească și intimata SRL, prin care au intervenit modificările la care am făcut trimitere anterior.
În consecință, având calitatea de terți, actele adiționale nu pot produce nici un fel de efecte în privința apelanților, nefiindu-le opozabile.
Apelanții invocă încălcarea Protocolului 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului susținând că li s-a încălcat dreptul de proprietate.
Curtea reține că nu se poate constata o încălcare a dreptului de proprietate, astfel cum e aceasta aparat prin Protocolul 1, câtă vreme reclamanții au înțeles să-și greveze imobilele sens în care și-au exprimat consimțământul la încheierea celor 4 contracte de ipotecă cu care au înțeles să garanteze împrumutul acordat intimatei
SC SRL, în limita sumei de 30. 000 lei noi, sens în care au semnat și contractul cadru de împrumut nr. 104/26.05.1999.
Contractele de ipotecă au fost încheiate cu respectarea condițiilor de fond și de formă astfel încât reclamanții apelanți sunt ținuți răspunzători în limitele în care au înțeles să garanteze.
Față de cele anterior expuse, urmează ca în baza disp. art. 296 Cod procedură civilă să fie respins ca nefondat și apelul reclamanților, și -, și fiind păstrată ca legală și temeinică sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de, -, și prin procurator, împotriva sentinței comerciale nr. 3156/COM din 12 decembrie 2008 și de Românească SA, Sucursala I împotriva sentinței comerciale nr. 3156/COM din 12 decembrie 2008 și încheierii din 28 noiembrie 2008, pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr-, hotărâre pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
Grefier
-
Red.
Tehnored.
2 ex.
10.07.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Claudia SusanuJudecători:Claudia Susanu, Anca Ghideanu
