Spete pretentii comerciale. Decizia 49/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 49
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei comerciale privind pe apelanta... PU- și pe intimata SC - SA, având ca obiect pretenții. Apelul este formulat împotriva sentinței nr. 2641/com/06.11.2008, pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.05.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 01.06.2009, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 09.06.2009, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 15.06.2009, când:
CURTEA DE APEL
Asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2641 / COM din 6 noiembrie 2008 Tribunalul Iașia admis excepția prescripției dreptului la acțiune și - în consecință - a respins cererea reclamantei SC - SA, cu sediul în Târgu, str. - cel M și nr. 14, jud. I formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. I, cu sediul în I, str. - nr. 26 privind acordarea lipsei de folosință pentru perioada 1.05.1999 - 3.12.2004 și a contravalorii amenajărilor. S-a admis, în parte, cererea reclamantei privind acordarea lipsei de folosință pentru perioada 4.12.2004 - 1.10.2007 și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 165.280 lei cu acest titlu. Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 7605 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamanta este proprietara spațiului comercial din Tg., strada - -, bloc 40, scara A, parter, jud. I, spațiu ocupat de pârâtă pentru desfășurarea activității Administrației Financiare a orașului Tg., cu acordul reclamantei, fără a exista - însă - și un act în formă scrisă, cu privire la raporturile juridice dintre părți.
Motivul pentru care nu s- procedat la încheierea unui contract de închiriere până la data de 01.10.2007 a fost intenția reclamantei de a iniția o procedură de dare în plată a spațiului, în contul datoriilor pe care le avea la bugetul de stat, procedură finalizată la data de 8.10.2007, prin decizia nr. 212 (filele 43, 52, 60-65 dosar).
Pentru amenajarea spațiului în care pârâta și-a desfășurat activitatea reclamanta a efectuat lucrări (conform situațiilor aflate la filele 33-42 dosar, pentru perioada martie - mai 2000).
După cum s-a constatat și în raportul de expertiză efectuat în cauză, aceste lucrări au avut ca scop adaptarea spațiului la necesitățile pârâtei și chiar reclamanta, în adresa nr. 1402/13.05.2005, confirmă executarea lucrărilor în perioada septembrie 1999 - mai 2000 (fila 51 dosar). În data de 16.02.2000 pârâta a plătit suma de 50 milioane lei vechi (5.000 lei) din venituri proprii către reclamantă, reprezentând contravaloarea lucrărilor de amenajare a spațiului, fapt confirmat de reclamantă prin înscrisul de la fila 54 dosar.
Instanța a mai reținut că - potrivit art. 1 din Decretul nr.167/1958 - dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, respectiv de 3 ani - conform art. 3 alineat 1 - calculat de la data nașterii dreptului la acțiune (art. 7 alin. 1). În speță, raportat la perioada efectuării îmbunătățirilor (1999 - mai 2000) și la data introducerii acțiunii (4.12.2007) s-a constatat că dreptul de a cere contravaloarea acestora s-a prescris, fiind cu mult depășit termenul general de prescripție, cu privire la al cărui curs nu s-a dovedit existența vreunei cauze de întrerupere sau suspendare.
Nu se poate invoca întreruperea prescripției, în condițiile în care reclamanta a rămas în pasivitate, iar pârâta - ulterior datei de 16.02.2000 - nu a mai recunoscut dreptul reclamantei decât la data de 2.08.2007 (fila 52 dosar), dată la care termenul de prescripție era împlinit, a constatat tribunalul. Rezultă că excepția prescripției pentru acordarea contravalorii amenajărilor este întemeiată.
De asemenea, instanța a constatat că aceleași dispoziții legale sunt incidente și referitor la capătul de cerere privind acordarea lipsei de folosință pentru perioada 01.05.1999 - 03.12.2004, față de data introducerii acțiunii (04.12.2007) fiind depășit termenul de prescripție prevăzut de art. 3 alin. 1 cu referire la art. 12 din Decretul nr. 167/1958.
Notificările invocate de reclamantă și depuse la dosar nu au semnificația actelor întrerupătoare ale cursului prescripției, acestea din urmă fiind expres și limitativ prevăzute la art. 16 alin. 1 din decretul menționat. Prin urmare, a fost admisă excepția prescripției pentru perioada susmenționată și pentru capătul de cerere în discuție.
Pentru perioada 04.12.2004 - 01.10.2007 instanța a reținut că pentru evaluarea lipsei de folosință, în lipsa unor criterii legale, expertiza a luat în considerare suprafața utilă și nivelul chiriilor practicate - pentru spații cu activități similare - în Tg., criterii obiective și relevante în cauză. Obiecțiunile pârâtei la raportul de expertiză au avut în vedere faptul că o instituție bugetară nu poate susține un preț comparabil cu cele oferite de băncile cu capital privat, evaluarea fiind părtinitoare, însă aceste obiecțiuni au fost calificate de instanță ca apărări de fond și nu au fost reținute.
Tribunalul a considerat că reclamanta este îndreptățită a solicita despăgubiri - reprezentând lipsa de folosință a spațiului comercial proprietatea sa - iar în lipsa unui acord al părților, cu privire la suma datorată de pârâtă cu acest titlu, s-a impus efectuarea unei expertize tehnice. În absența unor criterii legale se justifică evaluarea despăgubirilor în baza elementelor menționate anterior, acestea fiind rezonabile și pertinente, neputând avea relevanță pentru repararea prejudiciului faptul că debitorul sumelor este o instituție bugetară, a conchis tribunalul.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, criticând-o pentru nelegalitate.
Apelanta învederează că tribunalul a omis un element important, și anume că reclamanta nu mai este proprietara spațiului comercial, urmare a Deciziei nr. 212 din 8 octombrie 2007. Pârâta pretinde că decizia menționată a fost emisă la cererea expresă a intimatei reclamante, care nu poate emite pretenții pentru aceleași sume cu cele care au fost avute în vedere în decizia 212. Or - susține I - stingerea creanțelor fiscale ale "- " a operat - în limita sumei de 397.497 lei - tocmai în considerarea chiriei aferente utilizării spațiului și amenajărilor efectuate la imobil.
Apelanta - pârâtă arată că înscrisurile de care reclamanta s-a folosit în fața instanței de fond sunt aceleași cu actele pe care cea din urmă le-a utilizat în cererea de stingere a obligațiilor, prin darea în plată. Singura probă nouă - susține apelanta - este raportul de expertiză, ce a stabilit o valoare exagerată a chiriei pentru trei ani, suma reprezentând aproximativ J din valoarea imobilului (conform evaluării de la momentul dării în plată).
I învederează că s-a încercat încheierea unui contract de închiriere, vina pentru neconcretizarea convenției aparținând - în exclusivitate - reclamantei.
Intimata - reclamantă "- " SA nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, potrivit art. 295 alineat (1) Cod procedură civilă, curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Este necontestat în cauză că - începând din luna mai 1999 - spațiul comercial proprietatea reclamantei SC "- " SA Tg. a fost folosit - ca sediu - de Administrația Finanțelor Publice Târgu, din subordinea pârâtei vizează și perioada ce formează obiectul apelului de față, respectiv 4 decembrie 2004 -1 octombrie 2007.
Curtea de apel constată că - în pofida susținerilor contrare ale pârâtei apelante - decizia de stingere a creanțelor fiscale ale reclamantei nu are legătură cu pretențiile "- " și nu este relevantă pentru prezentul litigiu, câtă vreme despăgubirea pentru lipsa de folosință a spațiului nu a fost sub nici o formă luată în calcul la stabilirea sumei pentru care a operat compensarea. Decizia nr. 212 din 8 octombrie 2007 Ministerului Economiei și Finanțelor a stabilit stingerea creanțelor bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetului asigurărilor pentru șomaj, în limita sumei de 397.497 lei plus TVA, prin trecerea în proprietatea publică a statului a imobilului din speța de față. La fixarea sumei în limita căreia a operat compensarea s-a avut în vedere în exclusivitate valoarea imobilului (construit și neconstruit) și nu - cum pretinde apelanta - vreo componentă de valoare legată de despăgubirile pentru lipsa de folosință.
Odată stabilit - în principiu - că pârâta datorează despăgubiri reclamantei, echivalente lipsei de folosință a spațiului proprietatea sa (pentru perioada situată înăuntrul termenului de prescripție a dreptului la acțiune) curtea de apel reține că tribunalul a cuantificat judicios daunele, pe baza dovezilor administrate de părți, cu precizarea că - în apel - I nu a înțeles să solicite refacerea sau completarea probatoriului, ori administrarea de noi dovezi, conform alineatului (2) al articolului 295 Cod procedură civilă. Împrejurarea că suma rezultată din expertiză este importantă, raportat la valoarea la care a operat compensarea, nu este de natură a invalida concluzia primei instanțe.
Raportat considerentelor expuse curtea - în aplicarea art. 296 teza I Cod procedură civilă - va respinge apelul, păstrând sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 2641/COM din 6 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
Grefier
-
Red.
Tehnored.
2 ex.
15.07.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Claudia SusanuJudecători:Claudia Susanu, Anca Ghideanu
