Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 53/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 53/COM
Ședința publică din data de 20 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
Grefier - - -
Pe rol, judecarea apelurilor comerciale declarate de apelanta reclamantă " ", cu sediul în-, județul C, apelanta pârâtă " ", cu sediul în, Hotel, județul C și apelanta secundară prin aderare la apelul " " - (), domiciliată în B,--57,. 5,. 13, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 139/COM din 26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, având ca obiect constatarea nulității absolute a înscrisului hotărâre
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.03.2008, fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20.03.2008, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra apelurilor comerciale de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanta - " " SRL a chemat în judecată pârâții - " " SA și, solicitând constatarea nulității absolute a înscrisului intitulat "Hotărârea AGA de la - SA încheiată azi 12.07.1996" și declararea ca fals a aceluiași înscris, autorul falsului fiind.
În motivarea acțiunii se invocă motive de nelegalitate cum ar fi lipsa convocării, inexistența relațiilor contractuale între părți.
Reclamanta mai arată că falsul poate fi cercetat de către instanța civilă întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Pârâta depune întâmpinare prin care arată că a întocmit înscrisul ce face obiectul acțiunii în calitate de reprezentant al FPS, conform contractului de reprezentare nr. 12906/27.09.1995.
În cauză depune întâmpinare și pârâta - SA.
Aceasta invocă următoarele excepții:
1.excepția prescrierii dreptului la acțiune. Pârâta motivează că nu au fost invocate cauze de nulitate absolută ci cauze de nulitate relativă, caz în care se va aplica termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 9 din decretul nr. 167/1958.
2.excepția lipsei calității procesuale active.Pârâta consideră că reclamanta nu a făcut dovada că este titularul dreptului pretins.
3.excepția lipsei de interes. Reclamanta nu face dovada folosului practic ce l-ar obține prin promovarea acțiunii.
4.excepția puterii lucrului judecat.În acest sens se invocă soluțiile pronunțate în dosarele nr. 686/1998 al Curții supreme de Justiție și nr. 148/2002 al Curții de APEL CONSTANȚA.
5. excepția inadmisibilității capătului 2 de cererefață de prevederile art. 184.pr.civ.
Excepțiile prescrierii dreptului la acțiune, lipsei calității procesuale active, lipsei de interes și a puterii lucrului judecat au fost respinse de către instanță prin încheierea din 25.04.2007.
Prin încheierea din 27.06.2007 a fost respinsă ca nefondată excepția inadmisibilității privind administrarea procedurii de înscriere în fals. S-a motivat că în speță acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare sau exercitată, astfel că înscrisul poate fi declarat fals pe cale principală de către instanța civilă, fiind îndeplinite și condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 111 pr.civ.
Pârâta a fost citată pentru a preciza dacă înțelege să se folosească de înscrisul ce se cere a fi declarat fals, aceasta arătând că nu s-a folosit și nu înțelege să se folosească de înscris.
În speță au fost administrate următoarele probe: înscrisuri, interogatoriu.
Prin sentința civilă nr. 139/COM/26.09.2007 acțiunea a fost admisă în parte, instanța constatând nulitatea absolută a înscrisului "Hotărârea AGA". Capătul 2 de cerere a fost respins ca rămas fără obiect.
S-au avut în vedere următoarele argumente cu privire la excepțiile soluționate prin încheierea din 25.04.2007:
Reclamanta își justifică pe deplin calitatea și interesul în a promova acțiunea, atâta timp cât prin hotărârea AGA din 12.07.1996 a fost prejudiciată, fiind obținut împotriva sa un titlu executoriu fundamentat tocmai pe contravaloarea locației de gestiune, care a constituit ordinea de zi a hotărârii contestate.
Astfel, se invocă nerespectarea formalităților de convocare în pofida prescripțiilor legale reglementate de Legea nr. 31/1990, nevalabilitatea contractului de reprezentare al pârâtei (), o anumită structură a acționariatului, aspect ce nu ar fi îndreptățit-o pe aceasta să semneze în calitate de reprezentant al fostului
Prescripția dreptului material de acțiune nu subzistă întrucât în speță reclamanta invocă o nulitate absolută, nulitate absolută care derivă în opinia subiectului litigant din absența consimțământului său la data ținerii hotărârii AGA constatată.
Relativ la excepția autorității de lucru judecat, deși se constată că înscrisul reclamat ca fiind nul în prezenta cauză a mai fost supus analizei judiciare pe cale incidentală, se constată că nu sunt întrunite cumulativ elementele - condiție (obiect, cauză, părți) în raport de dispozițiile art. 1201 cod civil pentru a putea funcționa excepția.
Astfel, deși s-a invocat în dosarul nr. 309/com/1998 al Tribunalului Constanța excepția de nulitate a hotărârii AGA din 12.07.1996, autoritatea judiciară nu a fructificat-o în absența probatoriilor, aspect care nu echivalează cu o tranșare juridică în mod irevocabil.
Cu privire la fondul cauzei prima instanță a reținut următoarele:
Prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din 12 iulie 1996, s-a hotărât taxa de locație pe anul 1996 pentru Restaurantul la suma de 100 milioane lei, suma urmând a se achita în tranșe: în luna iulie 10 milioane lei, în luna august 35 milioane lei, în luna septembrie 25 milioane lei.
Această hotărâre nu poate avea însă valențele unui act juridic civil valid, chiar dacă ar putea fi categorisită ca și un act de gestiune al - SA. Cercetând condițiile de formă ale hotărârii AGA, s-a constatat de către prima instanță că aceasta nu întrunește condițiile cerute "ad probationem" și "ad validitatem".
Astfel, nu se poate verifica dacă adunarea generală ordinară a luat o hotărâre validă din perspectiva cvorumului prevăzut de lege sau de actul constitutiv, știut fiind că în absența cvorumului adunarea generală nu se poate constitui.
Totodată, nu se poate verifica în raport de hotărârea AGA contestată dacă s-au îndeplinit condițiile de convocare, ceea ce prezumă că această hotărâre a fost luată fără respectarea normelor privitoare la convocarea adunărilor.
Chiar din datele speței rezultă că această hotărâre nu a fost constatată printr-un proces verbal care să conțină mențiunile prescrise de lege.
Reclamanta, ca și terț, contestă însuși mandatul de reprezentare al pârâtei (), învederând că semnătura acesteia nu-i poate fi opozabilă și nici nu poate crea în sarcina sa obligații, aspect însușit și către instanța de judecată.
În concluzie s-a apreciat că semnătura reprezentantului în adunarea generală ordinară AGA din 12.07.1996 nu poate naște în sarcina reclamantei obligații, astfel că hotărârea AGA contestată este afectată de sancțiunea nulității pentru aspectele expuse.
Instanța de fond a respins C de-al doilea capăt de cerere ca rămas fără obiect, având în vedere tocmai efectele intrinseci ale nulității, respectiv lipsirea actului juridic de efecte încă de la momentul încheierii sale, finalitatea fiind aceeași.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel d e către - " " SA și de către - " " SRL.
În motivarea apelului său - SA arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea principiului oralității, al respectării dreptului la apărare și al contradictorialității procesului civil întrucât nu s-a acordat cuvântul pentru dezbateri asupra primului capăt de cerere, părților prezente. Acest fapt rezultă din încheierea din 19.09.2007.
Totodată, apelanta critică soluția primei instanțe cu privire la excepțiile invocate. Aceasta consideră că, înainte de soluționare, trebuia calificată natura nulității. Astfel, deși s-a cerut nulitatea absolută a înscrisului, motivele invocate atrag nulitatea relativă a acestuia. Raportat la natura nulității, reclamanta nu poate avea calitate procesuală activă și interes în promovarea acțiunii. Fiind o nulitate relativă, este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de decretul 167/1958. Data la care reclamanta a luat cunoștință de "hotărârea AGA" este chiar 12.07.1996.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, apelanta arată că în mod evident, prin hotărârile pronunțate în dosarele arătate în cuprinsul întâmpinării depuse la fond, a fost analizată nulitatea hotărârii AGA.
C de al doilea capăt de cerere este inadmisibil, în speță nefiind aplicabile dispozițiile art. 184.pr.civ. apelanta criticând și modul de soluționare a acestei excepții.
În ceea ce privește fondul cauzei, se apreciază că sentința este în contradicție cu probele administrate. La o minimă verificare se poate observa că adunarea din 12.07.1996 a avut loc în deplină legalitate, cu respectarea condițiilor de fond și de formă. Reclamanta fiind terț față de societate și față de organul de conducere al acesteia, nu poate invoca neregularități referitoare la mandatul reprezentantului unuia dintre acționari, singurii îndreptățiți fiind cei doi acționari ai societății.
Prin apelul său, - SRL critică modul de soluționare a cererii privind declararea ca fals a înscrisului intitulat "hotărâre AGA".
Se apreciază că, prin constatarea nulității absolute a înscrisului, C de al doilea capăt de cerere nu a rămas fără obiect, falsul permițând revizuirea hotărârilor pronunțate în baza falsului. Soluția încalcă principiul disponibilității, obligația primei instanțe fiind aceea de a se pronunța în limitele investirii, respectiv să cerceteze falsul conform art. 184.pr.civ.
Pârâta depune cerere de aderare la apelul - SA, în privința acesteia instanța urmând să facă aplicarea art. 293.pr.civ.
- SRL depune întâmpinare la apelul - SA.
Se arată în cuprinsul acesteia că în speță nu a fost încălcat dreptul la apărare întrucât instanța a solicitat ca apelanta să-și spună punctul de vedere cu privire la înscrisul atacat.
În ceea ce privește criticile aduse modului de soluționare a excepțiilor, se arată că reclamanta a invocat nulitatea absolută a actului iar motivele de nulitate sunt în măsură să atragă nulitatea absolută.
Puterea lucrului judecat nu se putea reține în lipsa triplei identități prevăzută de art. 1201.civ.
Soluția asupra fondului cauzei a fost una corectă, în acord cu probele administrate.
Părțile au atașat cererilor lor înscrisuri.
Apelurile au fost admise cu consecința desființării hotărârii și încheierilor atacate pentru următoarele considerente:
Asupra apelului - SA și:
Prin acțiune, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a înscrisului denumit "Hotărâre " și declararea ca fals a aceluiași înscris.
Față de obiectul acțiunii reținut de către instanță - anulare hotărâre AGA - reclamanta precizează la termenul din 21.02.2007 că în cauză nu este vorba de anularea unei hotărâri AGA ci a unui înscris denumit astfel.
La termenul din 18.04.2007, reclamanta formulează o cerere de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul încheierii din data de 21.02.2007 și a celei din data de 21.03.2007, cerere admisă de către instanță, în sensul căobiectul acțiunii este anularea înscrisului denumit "hotărâre AGA " și nu anularea hotărârii AGA.
Și prin motivele de apel - SRL arată că prima instanță a reținut în mod greșit obiectul cauzei, aceasta fiind sesizată cu anularea unui înscris denumit "hotărâre AGA" și nu cu anularea unei hotărâri AGA.
În acest fel reclamanta își exprimă punctul de vedere cu privire la natura juridică a înscrisului atacat, acesta nefiind o hotărâre AGA ci un alt înscris ce poartă această denumire.
Natura juridică incertă a actului atacat rezultă și din următoarele înscrisuri: decizia 349/11.04.2002 a Curții de APEL CONSTANȚA prin care a fost soluționată o acțiune a reclamantei prin care aceasta denumește același înscris "act adițional la contractul de locație nr. 1695/02.03.1992" și actul depus de către la solicitarea instanței (fila 254) prin care aceasta arată că înscrisul ce face obiectul litigiului "atestă o situație de fapt - un acord de voință al reprezentanților AGA de la - SA cu privire la cuantumul taxei de locație pentru - SRL". Aceeași pârâtă arată că excede atribuțiilor sale respectarea celor stabilite în ședința AGA din 12.07.1996, concluzia în legătură cu cele exprimate de către pârâtă fiind aceea că actul atacat reprezintă doar o atestare a acordului de voință exprimat cu privire la cuantumul taxei de locație în cadrul unei adunări generale, respectiv un act ce are la bază o hotărâre AGA.
Cauzele de nulitate reținute de către prima instanță sunt specifice legii 31/1990 iar înscrisul a fost apreciat ce fiind o hotărâre AGA, deși în două rânduri reclamanta a făcut precizări în legătură cu acest aspect.
Prima instanță urmează să stabilească cu prioritate natura juridică a actului atacat, urmând ca apoi să analizeze cauzele de nulitate invocate raportate la acest act.
Tot în funcție de natura juridică a actului atacat urmează să fie soluționate excepțiile invocate.
În cazul în care cauzele ne nulitate invocate atrag nulitatea relativă a unui act, soluția nu este aceea de calificare a nulității (absolută sau relativă). Potrivit principiului disponibilității, reclamantul este C care stabilește obiectul acțiunii iar instanța se va pronunța potrivit art. 129 alin. 6.pr.civ. asupra acestui obiect. Dacă sunt invocate cauze de nulitate relativă, se poate aprecia, conform art. 1169.civ. că reclamantul nu a făcut dovada existenței unor cauze de nulitate absolută.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității capătului doi de cerere, la soluționare instanța va avea în vedere prevederile art. 184.pr.civ. care nu pot fi analizate distinct de textele anterioare care fac referire la înscrisurile utilizate ca probe în procese.
Nu în ultimul rând trebuie subliniat că, asupra modului de soluționare a capătului 1 de cerere, criticile sunt fondate, din încheierea de amânare și din caietul grefierului rezultând că instanța nu a dat cuvântul părților pentru dezbateri, fiind încălcat astfel dreptul la apărare.
Asupra apelului - SRL:
Întrucât cauzele invocate de către apelanta - SA au atras desființarea încheierii prin care a fost soluționată excepția inadmisibilității capătului 2 de cerere, se impune reanalizarea de către prima instanță a acestui capăt de cerere.
Pentru criticile referitoare la obiectul acțiunii, astfel cum a fost reținut de către prima instanță, se mențin argumentele care conduc la stabilirea naturii juridice a actului atacat.
Față de considerentele mai sus expuse, în speță sunt incidente prevederile art. 297 alin. 1.pr.civ. după desființare prima instanță urmând să soluționeze cauza sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelurile comerciale declarate de apelanta reclamantă " ", cu sediul în-, județul C, apelanta pârâtă " ", cu sediul în, Hotel, județul C și apelanta secundară prin aderare la apelul " " - (), domiciliată în B,--57,. 5,. 13, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 139/COM din 26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-. Desființează Hotărârea nr. 139/COM/26.09.2007, precum și încheierile din 25.04.2007 și 27.06.2007.
Trimite dosarul primei instanțe pentru soluționarea cauzei.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Tehnoredact. Jud.
5 ex./ 2 aprilie 2008
Emis 3 comunicări
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Vă înaintăm, alăturat, dosarul nr-, privind apelurile comerciale declarate de apelanta reclamantă " ", cu sediul în-, județul C, apelanta pârâtă " ", cu sediul în, Hotel, județul C și apelanta secundară prin aderare la apelul " " - (), domiciliată în B,--57,. 5,. 13, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 139/COM din 26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, având ca obiect constatarea nulității absolute a înscrisului hotărâre, întrucât prin decizia civilă nr. 53/COM/20.03.2008 s-au admis apelurile declarate de părți, s-a desființat Hotărârea nr. 139/COM/26.09.2007, precum și încheierile din 25.04.2007 și 27.06.2007 și dispus trimiterea dosarului primei instanțe pentru soluționarea cauzei.
Dosarul are un număr de 207 file și are atașat:
- dosarul nr- al Tribunalului Constanța (266 file).
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
2 ex./ 3.04.2008.
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore
