Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 600/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.600/COM
Ședința publică de la 22 septembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul comercial formulat pârâta - -, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, cu sediul procesual la Societatea de avocați, B,-, sector 2, împotriva încheierii din 13.06.2006, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial și Maritim C,în dosarul nr. 25/2006, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect excepția de neconstituționalitate.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta pârâtă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, și intimata prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.116/2008.
Procedura legal îndeplinită, conform disp. art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurenta prin avocat solicită suspendarea prezentei cauze, în temeiul art.244 alin.1 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea cererii de strămutare ce face obiectul dosarului nr- al cu termen de soluționare 23.09.2008.
Având cuvântul cu privire la cererea de suspendare avocat solicită respingerea cererii față de obiectul recursului și totodată având în vedere că instanța s-a pronunțat și prin încheierea din 01.09.2008.
Instanța deliberând respinge cererea de suspendare.
Avocat invocă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.244 alin. (1) pct. 1 Cod procedură civilă, pe care-o depune în scris, solicitând ca prin încheiere, să se dispună suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu această excepție.
Având cuvântul, avocat apreciază că această cerere este un abuz de drept și solicită respingerea excepției invocate.
Avocat susține excepția de neconstituționalitate a art.244 alin.(1) pct.1 Cod procedură civilă și arată că excepția de neconstituționalitate poate fi invocată în orice cauză a procesului, instanța urmând a verifica doar condițiile de admisibilitate. Apreciază dispozițiile art.244 alin. (1) pct. 1 Cod procedură civilă ca fiind neconstituționale, în măsura în care permite judecătorului învestit cu soluționarea unei cereri de suspendare să pronunțe o soluție în acest sens, într-un mod absolut arbitral și fără a exista criterii clare de apreciere a oportunității suspendării. Față de acestea solicită suspendarea cauzei și trimiterea spre soluționare a excepției Curții Constituționale.
Avocat arată că excepția a fost analizată la Tribunalul Arbitral; suntem într-o procedură specială arbitrală; nu avem un recurs împotriva unei hotărâri date în procesul arbitral; este un recurs împotriva încheierii de respingere a excepției de inadmisibilitate; nu s-a ajuns la o judecată pe fond.
Instanța apreciază că sesizarea este inadmisibilă în raport de natura cauzei și acordă cuvântul părților pe fondul motivelor de recurs.
Avocat învederează instanței că se impune soluționarea incidentului procesual înainte de a se acorda cuvântul pe fondul motivelor de recurs. Susține că, potrivit disp. art.29 alin. 6 din Legea nr.47/1992, în cazul respingerii ca inadmisibilă a excepției, instanța va pronunța o încheiere motivată ce urmează a putea fi atacată cu recurs.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra fondului motivelor de recurs.
Având cuvântul, pe fondul motivelor de recurs, avocat critică hotărârea Tribunalului Arbitral prin prisma motivelor de recurs, susținând, în esență, că instanța arbitrală nu a făcut o aplicare corectă a legii, respingând excepția de neconstituționalitate invocată, cu încălcarea disp. art.29 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr.47/1992, republicată. Urmează a se observa că Tribunalul Arbitral nu a avut în vedere condițiile de admisibilitate ale excepției invocate, aspectele reținute de instanță fiind cu totul altele. Față de cele arătate solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii și sesizarea Curții Constituționale. Fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul, pentru intimata reclamantă - SRL, avocat solicită respingerea recursului fără cheltuieli de judecată. Arată că nu s-a început nici o urmărire penală împotriva reclamantei. Textul prevăzut de art.244 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă referindu-se la începerea urmăririi penale, deci, nu este incident în cauză fiind un abuz de drept ce poate fi sancționat.
Instanța lasă dosarul în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată în dosarul Curții de Arbitraj Comercial și Maritim la filele 1023 - 1028 pârâta - - a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 13.06.2008 prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a art. 244, alin.1, pct.2 proc.civ, invocată în raport de prevederile art. 21, alin.1-3 din Constituție și ale art.6, pct.1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
În motivele sale a arătat recurenta că soluția pronunțată de instanța arbitrală este nelegală pentru că nu a fost întemeiată pe o analiză a cerințelor de admisibilitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Astfel, solicitarea recurentei a fost aceea de a suspenda instanța arbitrală soluționarea cauzei aflate pe rolul său până la judecarea dosarului penal nr. 4646/P/2008, în cadrul căruia a cerut începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals sub semnătură privată, uz de fals, fals privind contabilitatea, urmând a se cerceta în acest dosar penal și legalitatea întocmirii documentelor depuse de reclamanta - -.
Cum instanța de drept comun era datoare doar în a verifica dacă excepția invocată are legătură cu cauza, dacă privește dispoziții legale în vigoare și dacă aceste dispoziții nu au mai format obiectul controlului de constituționalitate în sensul admiterii unei excepții asupra aceluiași text de lege, prin neanalizarea acestor condiții a fost pronunțată, în opinia recurentei, o soluție nelegală, ce-i încalcă dreptul la apărare.
În completarea motivelor de recurs s-a precizat că cercetarea excepției de neconstituționalitate sub alte aspecte, cum ar fi aprecierea scopului pe care-l are textul a cărui neconstituționalitate s-a cerut, reaua credință a părții care a invocat excepția, împrejurarea că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat pe excepție în sensul respingerii acesteia, excede limitelor stabilite prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, neputând constitui un motiv al respingerii sesizării ca inadmisibilă.
La termenul de judecată din 22.09.2008, în fața instanței de recurs a fost invocată de către recurenta - - excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 244, alin.1, pct.1 proc. civ. în raport de dispozițiile art. 21, alin.1 -3 din Constituție, art. 6, pct.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 24 din Constituție.
În susținerea excepției a arătat recurenta că aceasta are legătură cu cauza, întrucât a formulat o cerere de suspendare a soluționării dosarului nr-, aflat pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA, până la soluționarea cererii de strămutare a dosarului, cerere înregistrată sub nr- pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În egală măsură a apreciat recurenta că sunt îndeplinite și celelalte condiții de admisibilitate, întrucât excepția invocată privește o dispoziție legală în vigoare, asupra căreia Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat în sensul admiterii.
În ceea ce privește caracterul neconstituțional al dispozițiilor art. 244, alin.1, pct.1 proc. civ. a subliniat recurenta - - că acesta derivă din modul arbitrar în care judecătorul poate să se pronunțe asupra unei cereri de suspendare, fără a exista criterii clare de apreciere asupra oportunității măsurii.
Asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată în ședință publică, în conformitate cu dispozițiile art. 137 proc. civ. instanța, a reținut următoarele:
Excepția de neconstituționalitate, invocată în fața unei instanțe de judecată, poate fi soluționată de Curtea Constituțională în măsura în care dispozițiile dintr-o lege ori o ordonanță în vigoare au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului, indiferent de obiectul judecății.
Recurenta - - a solicitat suspendarea judecății recursului său până la soluționarea cererii de strămutare aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând ca temei legal dispozițiile art. 244, pct. 1 proc. civ.
Față de soluția instanței de recurs de respingere ca nefondată a acestei cereri a fost invocată excepția de neconstituționalitate a textului de lege care reglementează suspendarea facultativă în raport de ipoteza cuprinsă la pct. 1, respectiv " dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența unui drept care face obiectul altei judecăți".
Cerințele de admisibilitate prevăzute expres și limitativ de art. 29 din legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ pentru a putea fi sesizată Curtea Constituțională cu o excepție asupra căreia are competență în a se pronunța.
Măsura de temporizare a cursului judecăți este lăsată de legiuitor la latitudinea instanței de judecată pentru a putea examina legătura dintre dreptul pretins a avea o influență majoră asupra litigiului și cauza în care se ridică această chestiune prejudicială.
Nu poate avea nicio legătură cu recursul pendinte invocarea unei cereri de suspendare în raport de existența unei cereri de strămutare, această cerere nefiind circumscrisă ipotezei prevăzute de art. 244, pct. 1 proc. civ. respectiv cea a "existenței sau neexistenței unui drept ce face obiectul unei alte judecăți și care ar duce la dezlegarea prezentei cauze, în tot sau în parte".
Astfel, în exercitarea rolului său activ, instanța este datoare să verifice ca drepturile părților să fie exercita cu bună credință, pentru a fi prevenite eventuale abuzuri procesuale.
Prin urmare, nu este suficientă doar simpla invocare a măsurii suspendării facultative, fără să existe vreo legătură între cele două cereri ce ar putea fi supuse analizei instanței în ceea ce privește interdependența lor.
Plecând de la aceste premise, instanța reține că nu este îndeplinită cerința existenței unei legături între textul vizat de recurentă, ce se apreciază a fi neconstituțional (art. 244, alin.1, pct.1 proc. civ.) și cauza supusă soluționării în prezentul recurs.
În consecință, dată fiind lipsa uneia dintre cerințele statuate de art. 29, alin.1 din Legea 47/1992 ca fiind obligatorii pentru admisibilitatea unei sesizări, instanța a hotărât în sensul respingerii acesteia ca inadmisibilă.
Asupra recursului formulat de - -, în conformitate cu dispozițiile art. 3041proc. civ. Curtea reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea de ședință din 13.06.2008 a Curții de Arbitraj Comercial și Maritim a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244, pct.2 proc. civ. reținându-se, în esență, că excepția invocată nu are legătură cu fondul litigiului, că nu reprezintă decât o metodă de tergiversare a cauzei aflate pe rolul instanței arbitrale, iar dispoziția vizată de pârâta - - a făcut obiectul analizei Curții Constituționale în alte excepții similare.
Criticile recurentei în prezenta cale de atac au fost formulate în legătură cu lipsa unei analize asupra excepției de neconstituționalitate doar din punct de vedere al condițiilor prevăzute de art. 29 din legea nr. 47/1992, instanța arbitrală neaplicând corect legea prin antamarea fondului excepției.
Curtea constată că prin încheierea recurată au fost analizate cerințele legii speciale prevăzute pentru sesizarea instanței de contencios constituțional, reținându-se ca nefiind îndeplinită doar una dintre aceste cerințe, respectiv cea a legăturii dintre textul apreciat a fi neconstituțional și obiectul cauzei, fiind evidentă îndeplinirea celorlalte două referitoare la existența unei dispoziții legale în vigoare și care să nu format obiectul unei excepții asemănătoare admise de Curtea Constituțională.
Pentru a putea aprecia asupra facultății discreționare a instanței în sensul de a hotărî în ce măsură se impune suspendarea unei cauze, este necesar a fi îndeplinite premisele care conturează sfera dreptului de dispune, respectiv existența unei urmări penale începute, față de care să de determine influența hotărâtoare sau nu asupra cauzei principale.
Soluția instanței arbitrale este legală, fiind corect reținut că nu există nicio legătură între pretențiile supuse judecății la Curtea de Arbitraj Comercial și Maritim și cererea de suspendare a cauzei în raport de plângerea penală formulată de - -, în condițiile în care această plângere nu justifică începerea urmăririi penale, ceea ce determină, în raport de prevederile art. 312 proc. civ. menținerea încheierii de ședință din 13.06.2008 prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.244 pct. 1 Cod procedură civilă ca inadmisibilă.
Respinge ca nefondat recursul comercial formulat pârâta - -, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, cu sediul procesual la Societatea de avocați, B,-, sector 2, împotriva încheierii din 13.06.2006, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial și Maritim C,în dosarul nr. 25/2006, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect excepția de neconstituționalitate.
Cu recurs în 48 de ore de la pronunțare pentru cererea de sesizare.
Irevocabilă pentru recurs.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
23 septembrie 2008
Red.dec.jud.
2ex/25.09.2008
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
