Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 848/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 848/R-
Ședința publică din 26 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta TRANS, cu sediul în Pitești,- bis, județul A, împotriva sentinței nr. 412/F din 03 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta C, cu sediul în C, Calea nr. 1, -. 6, județul D și pârâta TRANS - prin.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, achitată conform chitanței nr. -/08.09.2008 și timbru judiciar de 0,15 lei - fila 166.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 19 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea asupra recursului la data de astăzi, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 10 octombrie 2007, reclamanta C în calitate de lichidator al debitoarei TRANS a solicitat anularea transferurilor patrimoniale efectuate de debitoare în favoarea dobânditoarei TRANS
În motivarea acțiunii a susținut că debitoarea a înstrăinat, către pârâta TRANS, 4 semiremorci, o mașină de spălat și piese rezultate din dezmembrarea unui autotractor tip SCANIA, însă aceasta din urmă nu a achitat prețul facturilor.
În luna mai 2007, în contabilitatea debitoarei, s-a înregistrat compensarea creanței pe care o avea de încasat de la TRANS cu datoria pe care debitoarea o avea față de Sucursala A, realizată pe conturi contabile fără documente justificative cu efectul stingerii obligației de plată a TRANS față de debitoare.
Reclamanta a apreciat că transferul patrimonial a reprezentat o fraudă adusă creditorilor întrucât operațiunea de compensare efectuată în modul arătat s-a făcut la 1 an de la data vânzării, când debitoarea nu mai avea nici un administrator, întrucât asociatul decedase, iar asociatul, fiul acestuia, era plecat în străinătate.
Pentru anularea transferurilor patrimoniale s-a invocat drept temei juridic art.80 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, iar în baza art.83 alin.1 din același act normativ s-a solicitat restituirea bunurilor în patrimoniul debitoarei ori a contravalorii acestora la data operațiunii, în sumă de 541.434,53 lei.
Deosebit, a solicitat anularea transferurilor de sume, intervenite între debitoare și pârâta TRANS, prin două bilete la ordin emise de INTERNATIONAL și girate de către TRANS în favoarea pârâtei TRANS, la data de 3 mai 2006 și la data de 16 august 2006.
S-a motivat că potrivit evidenței contabile a debitoarei, la data de 17 august 2006 TRANS a încasat contravaloarea facturilor emise de către TRANS către INTERNATIONAL în sumă de 140.948 lei, iar la data de 30 2006 a încasat contravaloarea facturilor emise de către debitoare către INTERNATIONAL, în sumă de 132.026,20 lei.
Prin adresa din data de 12 2007, INTERNATIONAL a încunoștințat lichidatorul că a plătit contravaloarea facturilor cu două bilete la ordin din data de 3 mai 2006, respectiv 16 august 2006, girate de către debitoare în favoarea TRANS, într-o perioadă în care nu existau înregistrate în contabilitate datorii către această societate.
Reclamanta a solicitat anularea acestor transferuri potrivit art.80 alin.1 lit.a și c din Legea nr.85/2006, precum și restituirea sumelor conținute în acestea, către debitoare.
Și în fine, a mai solicitat anularea plăților făcute de către debitoare către pârâta TRANS în cele 120 zile anterioare deschiderii procedurii, respectiv 39.590 USD și 18.277,14 lei, plătiți în numerar din casierie.
În motivare a susținut că după vânzarea tuturor bunurilor, debitoarea a închiriat de la TRANS aceleași bunuri pentru a-și continua activitatea, iar aceasta din urmă a emis mai multe facturi care parțial au fost achitate în perioada celor 120 zile anterioare deschiderii procedurii, când administratorul era decedat, iar administratorul era plecat din țară, administrarea de fapt fiind realizată de către, asociat și administrator al pârâtei TRANS
Reclamanta și-a întemeiat această solicitare pe disp.art.80 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
Tribunalul Comercial Argeș prin sentința nr.412/F/3 iunie 2008, a admis acțiunea și a dispus anularea transferurilor patrimoniale efectuate de TRANS în favoarea pârâtei TRANS pe care a obligat-o să restituie debitoarei valoarea bunurilor în sumă de 934.000 lei.
Ca să pronunțe această sentință, instanța a reținut următoarele:
În legătură cu anularea transferurilor patrimoniale având ca obiect 4 semiremorci, o mașină de spălat sub presiune și piese rezultate din dezmembrarea unui autotractor tip "Scania" realizate prin facturile din data de 30 iunie 2006, respectiv 1 iulie 2006 și 30 noiembrie 2006, a reținut că acestea au avut loc în ultimii 3 ani anterior deschiderii procedurii insolvenței (5 iunie 2007).
Potrivit art.80 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 pe care s-a întemeiat acțiunea, administratorul judiciar sau după caz lichidatorul, poate introduce la judecătorul sindic acțiune, pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații realizate de debitor, prin acte încheiate în cei 3 ani anterior deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate, de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a leza în orice mod drepturile acestora.
Instanța a motivat că pentru a se reține anulabilitatea transferurilor în discuție, nu are relevanță momentul plății ci existența concertului fraudulos la data transferului, cu scopul fraudării creditorilor sau lezării drepturilor și intereselor acestora, care se referă la sustragerea unor bunuri ce constituie obiectul transferurilor de la urmărirea de către creditori.
Din acest punct de vedere a reținut că debitoarea TRANS a avut ca asociat și administratori pe, decedat la data de 18 aprilie 2007 și, fiul acestuia, plecat în străinătate, iar dobânditorul bunurilor a fost pârâta TRANS având ca asociat unic și administrator pe, soția respectiv mama celor menționați.
Potrivit recunoașterii pârâtei TRANS din data de 30 octombrie 2007, cuprinsă în concluziile scrise depuse în dosarul nr-, având ca obiect contestație la tabelul preliminar, după decesul lui și plecarea în străinătate a lui, societatea debitoare a fost administrată în fapt de către.
Din conținutul raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență a debitoarei TRANS, bunurile mobile care au făcut obiectul transferurilor analizate, au fost ultimele aflate în averea sa.
Așa fiind, se desprinde că intenția de sustragere a bunurilor de la urmărirea de către creditorii debitoarei TRANS, care în lipsa acestora, înstrăinate, se află în situația de a nu-și mai putea acoperi creanțele, mai ales că la mai puțin de 1 an de la data transferurilor patrimoniale s-a deschis procedura insolvenței la solicitarea creditorului, SCANIA CREDIT AB.
Instanța de fond a înlăturat apărarea pârâtei potrivit căreia transferurile debitoarei către ea se înscriu în noțiunea operațiunilor curente și că nu s-a dovedit concertul fraudulos, devreme ce între asociații celor două societăți există grade de rudenie apropiate, iar la un moment dat asociatul și administratorul dobânditoarei a devenit și administratorul de fapt al debitoarei.
Deosebit, a motivat existența concertului fraudulos, realizat în scopul sustragerii bunurilor de la urmărirea de către creditori, prin prisma faptului că existența acestora era cunoscută de către părțile transferurilor patrimoniale, nefiind pusă în nici un fel sub semnul îndoielii.
În concluzie, a reținut că transferurile patrimoniale referitoare la 4 semiremorci, o mașină de spălat și piesele rezultate din dezmembrarea unui autotractor tip "Scania" sunt supuse anulării potrivit art.80 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 și observând că bunurile mobile nu se mai află în patrimoniul dobânditoarei, se impune restituirea acestora la valoarea din momentul transferului, potrivit art.83 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Privitor la transferul sumelor către TRANS prin girarea biletelor la ordin din data de 3 mai 2006 și din data de 16 august 2006, emise de către INTERNATIONAL în favoarea debitoarei TRANS, a reținut că girarea celor două bilete la ordin s-a efectuat în perioada celor 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Potrivit art.80 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar sau după caz lichidatorul, pot introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea transferurilor patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise, realizate de debitor prin acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Instanța a arătat că din verificarea actelor contabile ale debitoarei, lichidatorul a constatat că la data de 17 august 2006, în registrul jurnal nr.4 - operațiuni diverse la nr.62 și la nr.63 s-a menționat că TRANS a încasat contravaloarea facturilor emise de către TRANS către INTERNATIONAL în sumă de 140.948 lei, iar la data de 30 2006 la nr.138 și nr.139 s-a menționat că TRANS a încasat contravaloarea facturilor în sumă de 132.026,20 lei.
Pe de altă parte, instanța a reținut că potrivit lichidatorului, în lunile în care au fost girate aceste bilete la ordin, nu apar înregistrate în contabilitate nici un fel de datorii ale debitoarei către dobânditoarea TRANS
Deși aceasta din urmă a susținut că anterior girării a împrumutat pe debitoare conform ordinelor de plată nr.25/21 aprilie 2006 și nr.236/3 mai 2006 și facturilor nr.-/aprilie 2006 și nr.-/26 ianuarie 2006, nu s-a făcut dovada acestui împrumut, mai ales că în contabilitatea debitoarei, anterior perioadei de girare a biletelor de ordin, nu există înregistrări cu privire la această datorie.
Așa fiind, neexistând o datorie a pârâtei TRANS față de debitoare, instanța a apreciat că girarea celor două bilete la ordin constituie un act cu titlu gratuit al debitoarei, supus anulării în temeiul art.80 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
Reținând, relativ la existența concertului fraudulos aceeași motivare ca cea din cazurilor transferurilor patrimoniale analizate, instanța a motivat că girarea celor două bilete la ordin este supusă anulării și în temeiul art.80 alin.1 lit.c din actul normativ evocat.
Sub aspectul anulării plăților efectuate de către debitoare către pârâtă în cele 120 zile anterioare deschiderii procedurii, solicitată în temeiul art.80 alin.1 lit.d, instanța a reținut că potrivit acestei dispoziții legale, administratorul judiciar sau după caz lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin acte de transfer de proprietate către un creditor, în vederea stingerii unei datorii anterioare sau în folosul acesteia, efectuate în cele 120 zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar urma să o obțină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer.
În cauză, instanța a observat că potrivit chitanțelor emise în perioada aprilie-mai 2007 semnate de către administratorul de fapt după decesul soțului ei, administrator, și plecarea în străinătate a fiului ei, s-au achitat de către TRANS datorii reprezentând chirii și alte consumabile.
Instanța a înlăturat apărarea pârâtei în sensul că plățile deschise reprezintă operațiuni în cursul desfășurării normale a activității curente a debitoarei, motivat de faptul că aceasta are calitatea de creditor în procedura de insolvență a debitoarei, iar în caz de faliment a acesteia din urmă nu și-ar acoperi nimic din creanța sa, deoarece debitoarea nu deține nici un activ în patrimoniu.
În consecință, a reținut că plățile efectuate în cele 120 zile anterioare deschiderii procedurii sunt supuse anulării potrivit art.80 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
Pârâta TRANS a declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea legii - motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului a susținut că în mod greșit judecătorul sindic a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.80 lit.c din Legea nr.85/2006 pentru anularea transferurilor patrimoniale, realizate prin 6 facturi având ca obiect 4 semiremorci, o mașină de spălat și piese rezultate din dezmembrarea unui autotractor tip "Scania", reținându-se frauda fără a exista probe în acest sens.
Din această perspectivă a susținut că nu a existat intenția de fraudare a creditorilor în momentul încheierii actelor de dobândire a bunurilor și nu a avut reprezentarea stării de insolvență, iar reclamanta nu a dovedit existența vreunui prejudiciu.
Pe de altă parte, actul fraudulos implică în mod obligatoriu obținerea unui profit sau a unui folos de către părțile contractante sau de către o altă persoană, iar în cauză nu s-a făcut dovada că transferurile patrimoniale au profitat cuiva, dimpotrivă au profitat debitoarei falite prin cumpărarea la un preț peste prețul real.
bunurile dobândite din vina debitoarei falite, iar prețul plătit constituind prejudiciu în patrimoniul său, greșit instanța a obligat-o la restituirea prețului, neobservând că s-a stins o parte din datorii, diminuându-se masa credală.
Cu privire la aceste transferuri, reclamanta a susținut că sentința este și netemeinică, antamând motivul prev.de art.3041Cod procedură civilă, deoarece a greșit obligând-o la restituirea bunurilor când două semiremorci, mașina de spălat și piesele rezultate din dezmembrare se află în posesia sa, astfel că trebuia eventual să fie obligată să le restituie în natură și nu să plătească contravaloarea acestora.
Apreciind eronat probele dosarului, instanța nu a sesizat că transferurile patrimoniale au constituit operațiuni curente ale debitoarei și nu s-au făcut în scopul de a sustrage bunurile urmăririi creditorilor, fiind determinate de ridicarea capetelor de tractor, împrejurare ce a condus la luarea unor măsuri organizatorice, iar deosebit, prețul încasat a fost folosit de către debitorul falit pentru plata datoriilor curente scadente, profitând masei credale.
Pârâta a mai susținut că prima instanță a reținut greșit o plată gratuită în privința transferurilor efectuate prin biletele la ordin din data de 3 mai 2006 și din data de 16 august 2006, pe care le-a anulat, deși a făcut dovada că a împrumutat pe debitoarea falită, potrivit unui contract de garanție prin gir a unui împrumut bancar.
Totodată, pentru aceste operațiuni nu a fost probată frauda, respectiv că pârâta a avut cunoștință de actul păgubitor prin intenția de a cauza un prejudiciu creditorilor, realizând starea de insolvență ori agravând-
Tot astfel, a susținut că instanța a aplicat greșit dispozițiile art.80 lit.d din Legea nr.85/2006, plățile efectuate în cele 120 zile anterioare deschiderii procedurii, pe care le-a anulat neobservând că fapta prevăzută de acest text nu se referă la plăți, ci la acte de dare în plată încheiate cu 120 zile înainte de deschiderea procedurii.
Or, înscrisurile (chitanțe) emise în perioada aprilie-mai 2007 la care se referă nu constituie acte de transfer de proprietate, ci plăți curente care nu pot constitui obiectul acțiunii în anulare prevăzut de art.80 alin.1 lit.
Recursul este fondat, față de considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Legea insolvenței permite administratorului judiciar/lichidatorului să introducă acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii precum și acțiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terți, realizate de debitor prin acte și operațiuni încheiate, după caz, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
Lichidatorul poate introduce și acțiuni pentru restituirea de către terți a bunurilor transmise, a contravalorii acestora în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă precum și a valorii acestor prestații executate în baza actelor, constituirilor sau transferurilor anulate.
În cauză, analizând într-o primă ipostază transferurile patrimoniale realizate prin 6 facturi la 30 iunie 2006, 1 iulie 2006 și 30 decembrie 2006, instanța a reținut că sunt întrunite cerințele prevăzute de art.80 litera c din Legea nr.85/2006 pentru anularea acestora.
În esență, soluția pronunțată s-a fundamentat pe aprecierea fraudei debitoarei motivat pe gradul de rudenie dintre administrator, reprezentantul asociatului unic al acesteia și administratorul terțului dobânditor, care este soția, respectiv mama celor dintâi și care administra în fapt societatea debitoare, în lipsa reprezentanților săi legali, unul decedat și celălalt plecat în străinătate.
Aceste transferuri s-au realizat în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii care a avut loc la data de 5 iunie 2007, bunurile asupra cărora poartă, fiind ultimele din patrimoniul debitoarei, astfel că prin înstrăinarea lor creditorii erau lipsiți de posibilitatea de a se îndestula.
Soluția asupra căreia s-a oprit instanța de fond prin aprecierea concertului fraudulos al părților implicate este greșită.
Textele art.79-80 din Legea insolvenței au introdus o normă care instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor în temeiul căreia partea beneficiară nu mai este obligată să-și dovedească susținerile ci numai existența unor fapte vecine și conexe care să declanșeze prezumția.
În acest context, partea adversă, în cauză pârâtele trebuie să facă dovada contrară, anume caracterul nefraudulos al contractului.
Fiind vorba de o prezumție, reclamanta nu are obligația să dovedească frauda sau intenția de prejudiciere a creditorilor ci numai că actul a fost încheiat în perioada suspectă și/sau cumulativ că a fost încheiat în condiții neobișnuite ce depășesc limitele activității normale a debitoarei.
, debitoarea va trebui să dovedească faptul că nu există fraudă și că actul a fost încheiat în condițiile normale ale activității sale curente, ce reprezintă acele fapte de comerț și operațiuni financiare ce țin de experiența debitoarei, tipul său de activitate, continuarea activităților contractuale, efectuarea operațiunilor de încasări și plăți, etc.
Apoi, deși chiar dacă buna sau reaua credință a contractantului nu are relevanță în această acțiune, plata unui preț similar cu cel al pieței pentru bunul transferat sau un preț mai mare, dovada efectuării unui minim de publicitate la vânzare, nu are nimic ilegitim în el și nu are cum să dăuneze creditorilor.
În cauză instanța s-a limitat să aprecieze existența concertului fraudulos numai prin prisma relațiilor de rudenie dintre părți, ignorând celelalte aspecte care conduc la admiterea acțiunii în anulare, prezentate.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că transferurile patrimoniale analizate s-au efectuat în cursul activității curente a debitoarei iar prețul acestora a fost chiar peste cel real, aducând un folos substanțial acesteia și implicit masei credale.
Astfel, semiremorcile au fost vândute pentru că nu mai puteau fi folosite potrivit destinației lor întrucât capetele de tractor au fost ridicate de proprietar conform procesului-verbal de predare-primire depus la dosar și nu cu intenția de a-i prejudicia pe creditori.
Dimpotrivă, prețul obținut a fost depus pentru achitarea datoriilor la bancă potrivit dovezii din data de 25 aprilie 2007 emisă de.
În legătură cu prețul, se observă că după 6-7 ani de la dobândire, aceste bunuri au fost înstrăinate la o valoare aproximativ egală cu cel din momentul respectiv, exemplu 61.000 euro în anul 2000, 53.554 euro în 2006 sau 24.797 euro în 1999, 20.824 euro în 2006.
Potrivit actelor autentice de gaj încheiate de debitoarea falită, pentru 2 semiremorci aceasta a pierdut dreptul de proprietate, contractele fiind executate silit.
În cea de-a doua ipoteză în discuție, instanța a anulat transferurile patrimoniale efectuate prin biletele la ordin din data de 3 mai 2006 pentru suma de 132.046, 20 lei și din data de 16 august 2006 pentru suma de 140.948 lei, motivând în contra dovezilor prezentate (ordinul de plată nr.25 din 21 aprilie 2006 și extrasul de cont nr.9 din 3 mai 2006) că nu s-a făcut dovada împrumutului și că în contabilitatea debitoarei, anterior perioadei de girare a biletelor la ordin nu există înregistrări cu privire la această datorie.
În realitate, aceste bilete la ordin au constituit obiectul unui contract de garanție prin gir a împrumutului bancar efectuat de dobânditor și au fost girate în favoarea de către debitoare, care a garantat astfel obligația dobândită față de bancă.
În consecință, nu s-a făcut nici o dovadă că debitoarea a constituit girul asupra celor două bilete la ordin pentru a frauda interesele creditorilor, mai mult nu există nici măcar indicii de fraudă, fiind în afara oricărui dubiu că operațiunile concretizate în aceste acte sunt absolut licite.
Greșit a procedat instanța și în cea de-a treia ipoteză, anulând plățile efectuate de către debitoare către pârâtă în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, potrivit chitanțelor din perioada aprilie-mai 2007, reprezentând chirii, datorii etc.
Statuând astfel, a apreciat că plățile ce constituie obiectul actelor cercetate sunt acte ori operațiuni de transfer în sensul art.80 litera d din Legea nr.85/2006.
În acest mod a dat o interpretare eronată dispozițiilor legale evocate care se referă în mod strict la plăți în înțelesul de act de dare în plată diferit de actul de transfer de proprietate.
Concluzionând în raport de considerentele expuse, rezultă că prin hotărârea pronunțată, tribunalul a aplicat greșit legea urmând a admite recursul în baza art.312 Cod pr.civilă, iar pe fond a respins acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta TRANS, împotriva sentinței nr.412/F din 3 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta C și pârâta TRANS - prin
Modifică sentința, iar pe fond respinge acțiunea.
Obligă pe intimata-reclamantă C să plătească recurentei-pârâte suma de 23 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./10.10.2008
GM//4 ex.
Jud.fond.:
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Ioana Miriță
