Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.074
Ședința publică din 18 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul în B, Cpt. Av., nr. 50, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 1.313 din 19 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, privind pe debitoarea, prin lichidator judiciar, cu sediul în T,-.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de 27 octombrie 2008 s-a depus prin registratura instanței o întâmpinare din partea, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă,
CURTEA
Constatând că prin sentința civilă nr. 1.313 din 19 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timișs -a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea și radierea acesteia din registrul comerțului, notificarea sentinței judiciare debitorului, creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Direcția Teritorială a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalului Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență și s‑a constatat că lichidatorul judiciar este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități,
Având în vedere că creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, declarând recurs, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, urmând a se dispune continuarea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006, cu motivarea că:
Fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze în cauza sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă;
Când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă);
Hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă);
Instanța de fond nu a respectat prevederile legale, respectiv art. 129 din Legea nr. 85/2006, neprocedând la convocarea adunării creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final, astfel că hotărârea pronunțată trebuie casată și trimisă spre rejudecare instanței de fond;
După întocmirea raportului final în conformitate cu prevederile legale, lichidatorul judiciar era obligat să-l comunice, împreună cu bilanțul general, în temeiul art. 129 din Legea nr. 85/2006, tuturor creditorilor pentru analiză și eventuale obiecțiuni, urmând a fi convocată Adunarea Creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, în vederea aprobării acestuia. Legea nr. 85/2006 nu prevede o "opțiune" în acest sens, lichidatorul judiciar neîndeplinindu-și atribuțiile legale prin aceste omisiuni;
Potrivit art.138 lit. d din Legea nr.85/2006 răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea";
Simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute;
Potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale, prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției;
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin.1 lit. c și alin. 2, art. 134 alin. 1 și 2 și art. 181 din Legea nr. 31/1990, Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991, republicată, Legea contabilității;
Astfel, potrivit art. 73 alin.1 lit. c din Legea nr. 31/1990 administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere și potrivit art. 73 alin. 2 acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății iar potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 4 din Legea nr. 81/1991, republicată, răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor care au obligația gestionării patrimoniului;
Mai mult, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990, republicată, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat iar instanța trebuie să aibă în vedere și art. 1540 cod civil în sensul că mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol dar și de culpa comisă în executarea mandatului și în cazul în care mandatul este oneros, răspunderea se apreciază cu mai multă rigurozitate;
Potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie;
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei;
a suferit un prejudiciu a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului;
Art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd că faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor și atrag răspunderea personală a celui ce le‑a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de al treilea;
Culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art. 1082 Cod civil, raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, republicată;
În cauză, răspunderea trebuie apreciată cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial;
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin. 1 Cod civil, coroborate cu art. 1600 Cod civil, devine operativ criteriul obiectiv care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială;
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de T către, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată;
Art.138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Văzând că debitoarea intimată, prin, în calitate de lichidator judiciar a formulat întâmpinare solicitând a se avea în vedere că lichidatorul nu a cerut atragerea răspunderii administratorului societății debitoare întrucât i s-au prezentat actele contabile și din analiza acestora a constatat că debitorul ar fi ținut o contabilitate în conformitate cu dispozițiile legale, datoriile acumulate ca urmare a unor dobânzi foarte mari datorită unui credit bancar luat în anul 1997 și concurența altor firme fiind cauzele care au condus la pierderi importante la care societatea nu a mai putut să facă față,
Reținând că potrivit art. 129 din Legea nr. 85/2006, după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului‑sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale, copii de pe acestea trebuind să fie comunicate tuturor creditorilor și debitorului și afișate la ușa tribunalului, judecătorul‑sindic având sarcina de a convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, ocazie cu care creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării, obiecții care se soluționează de către judecătorul‑sindic cu ocazia ședinței iar după aprobarea raportului final al lichidatorului, acesta trebuie să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din averea debitorului, conform art. 130 din lege,
Că însă, în mod evident, nu aceasta este situația în speță, închiderea procedurii intervenind deoarece în patrimoniul debitorului nu au fost identificate bunuri și creditorii, în mod necontestat, nu s‑au oferit să avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative, în condițiile art. 131 din lege,
Considerând că, în atare situație, dispozițiile art. 129 referitoare la convocarea adunării generale a creditorilor în vederea formulării de obiecțiuni la raportul final nu sunt incidente,
Că, pe de altă parte, în măsura în care prima instanță nu a fost sesizată cu o cerere privind suportarea unei părți a pasivului societății de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, în mod justificat a procedat la închiderea procedurii fără a se pronunța cu privire la acest aspect și în consecință, că motivele invocate în recurs cu privire la incidența dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 precum și dispozițiilor generale și speciale referitoare la obligația ținerii evidenței contabile și regulile aplicabile răspunderii mandatarilor și a administratorului social nu sunt concludente și pertinente cauzei,
Că în consecință, recursul fiind neîntemeiat, prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, trebuie respins,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul în B, Cpt. Av., nr. 50, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 1.313 din 19 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, privind pe debitoarea, prin lichidator judiciar, cu sediul în T,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 18 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /Dact.
2 ex./16.12.2008
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
