Spete procedura insolventei. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1.070

Ședința publică din 18 noiembrie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz

JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu

JUDECĂTOR: - -

GREFIER: -

S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul în B, Cpt. Av., nr. 50, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 1.370 din 26 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, privind pe debitoarea 2000 ITALIA, prin lichidator judiciar TI & KV Insolvency, cu sediul în T,-,. 6.

La apelul nominal nu se prezintă părțile.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de 10 noiembrie 2008 s-a depus prin registratura instanței o întâmpinare din partea Cabinetului Individual de Insolvență inginer, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei 2000 ITALIA după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă,

CURTEA

Constatând că prin sentința comercială nr. 1.370 din 26 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timișs -a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea 2000 ITALIA și radierea acesteia din registrul comerțului, a fost descărcat lichidatorul judiciar TI & KV Insolvency de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați și s-a dispus notificarea sentinței judiciare debitorului, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalului Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere și în vederea publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvență,

Având în vedere că creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, declarând recurs, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, urmând a se dispune continuarea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006, cu motivarea că:

Fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze în cauza sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă;

Când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă);

Hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă);

Instanța de fond nu a respectat prevederile legale, respectiv art. 129 din Legea nr. 85/2006, neprocedând la convocarea adunării creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final, astfel că hotărârea pronunțată trebuie casată și trimisă spre rejudecare instanței de fond;

După întocmirea raportului final în conformitate cu prevederile legale, lichidatorul judiciar era obligat să-l comunice, împreună cu bilanțul general, în temeiul art. 129 din Legea nr. 85/2006, tuturor creditorilor pentru analiză și eventuale obiecțiuni, urmând a fi convocată Adunarea Creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, în vederea aprobării acestuia. Legea nr. 85/2006 nu prevede o "opțiune" în acest sens, lichidatorul judiciar neîndeplinindu-și atribuțiile legale prin aceste omisiuni;

Potrivit art.138 lit. d din Legea nr.85/2006 răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea";

Simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute;

Potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale, prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției;

Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin.1 lit. c și alin. 2, art. 134 alin. 1 și 2 și art. 181 din Legea nr. 31/1990, Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991, republicată, Legea contabilității;

Astfel, potrivit art. 73 alin.1 lit. c din Legea nr. 31/1990 administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere și potrivit art. 73 alin. 2 acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății iar potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 4 din Legea nr. 81/1991, republicată, răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor care au obligația gestionării patrimoniului;

Mai mult, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990, republicată, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat iar instanța trebuie să aibă în vedere și art. 1540 cod civil în sensul că mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol dar și de culpa comisă în executarea mandatului și în cazul în care mandatul este oneros, răspunderea se apreciază cu mai multă rigurozitate;

Potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie;

Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei;

a suferit un prejudiciu a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului;

Art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd că faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor și atrag răspunderea personală a celui ce le‑a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de al treilea;

Culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art. 1082 Cod civil, raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, republicată;

În cauză, răspunderea trebuie apreciată cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial;

În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin. 1 Cod civil, coroborate cu art. 1600 Cod civil, devine operativ criteriul obiectiv care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială;

Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de T către, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată;

Art.138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.

Văzând că debitoarea intimată, prin lichidatorul judiciar Cabinetului Individual de Insolvență inginer, successor al TI & KV Insolvency, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că:

Atât creditorii cât și debitoarea falită au fost citații conform Legii nr. 85/2006, iar recurenta având depusă declarație de creanță are termen în cunoștință, astfel încât nu au fost încălcate normele de procedură civilă care completează și nu înlocuiesc dispozițiile Legii nr. 85/2006;

Motivul de recurs potrivit căruia au fost încălcate prevederile art. 129 din Legea nr. 85/2006 este, de asemenea, neîntemeiat întrucât acest text reglementează încheierea procedurii insolvenței și întocmirea unui raport final după ce bunurile din averea debitoarei au fost lichidate;

În speță, instanța a închis procedura insolvenței la propunerea lichidatorului judiciar în baza art. 131, motivat de faptul că nu au fost găsite bunuri în averea debitoarei și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării proceduri;

Motivul de recurs potrivit căruia în speță sunt aplicate prevederile art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006 privind răspunderea administratorului societății aflată în insolvență pentru simplul fapt că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea este de asemenea străin de natura pricinii din moment ce recurenta nu a formulat o cerere pentru atragerea răspunderii în baza art. 138 alin. 3, după obținerea în prealabil a autorizației dată de judecătorul sindic.

Reținând că potrivit art. 129 din Legea nr. 85/2006, după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului‑sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale, copii de pe acestea trebuind să fie comunicate tuturor creditorilor și debitorului și afișate la ușa tribunalului, judecătorul‑sindic având sarcina de a convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, ocazie cu care creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării, obiecții care se soluționează de către judecătorul‑sindic cu ocazia ședinței iar după aprobarea raportului final al lichidatorului, acesta trebuie să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din averea debitorului, conform art. 130 din lege,

Că însă, în mod evident, nu aceasta este situația în speță, închiderea procedurii intervenind deoarece în patrimoniul debitorului nu au fost identificate bunuri și creditorii, în mod necontestat, nu s‑au oferit să avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative, în condițiile art. 131 din lege,

Considerând că, în atare situație, dispozițiile art. 129 referitoare la convocarea adunării generale a creditorilor în vederea formulării de obiecțiuni la raportul final nu sunt incidente,

Că, pe de altă parte, în măsura în care prima instanță nu a fost sesizată cu o cerere privind suportarea unei părți a pasivului societății de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, în mod justificat a procedat la închiderea procedurii fără a se pronunța cu privire la acest aspect și în consecință, că motivele invocate în recurs cu privire la incidența dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 precum și dispozițiilor generale și speciale referitoare la obligația ținerii evidenței contabile și regulile aplicabile răspunderii mandatarilor și a administratorului social nu sunt concludente și pertinente cauzei,

Că în consecință, recursul fiind neîntemeiat, prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, trebuie respins,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul în B, Cpt. Av., nr. 50, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 1.370 din 26 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, privind pe debitoarea 2000 ITALIA, prin lichidator judiciar TI & KV Insolvency, cu sediul în T,-,. 6.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică din 18 noiembrie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red. /Dact.

2 ex./16.12.2008

Primă instanță: Tribunalul Timiș

Judecător

Președinte:Csaba Bela Nasz
Judecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete procedura insolventei. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Timisoara