Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1103/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1481/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1103
Ședința publică de la 5.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimatele SC SRL C - prin lichidator judiciar CC - FILIALA C, BANK SA și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, împotriva sentinței comerciale nr.214/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa părților, precum și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.214/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr-, s-a dispus în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii falimentului debitoarei SC TRANS SRL C, la cererea lichidatorului judiciar al debitoarei CC - FILIALA C, radierea debitoarei din Registrul comerțului, descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități în temeiul art. 136 din Legea nr.85/2006, plata către acesta din fondul de lichidare a sumei de 3.975,01 lei reprezentând cheltuieli de procedură și onorariu lichidator și notificarea acestei sentințe conform art.135 din Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că se impune închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitoarei și neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, respectiv cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 138-142 din Legea nr.85/2006. Astfel, susține recurenta măsura închiderii procedurii falimentului nu este legală deoarece această procedură putea fi închisă numai după soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri a debitoarei și după executarea silită a acesteia, așa cum prevede Legea nr.85/2006.
Ca atare, consideră recurenta sentința este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 138, ale art. 142 alin.1 raportate la art. 135, art.2 și art. 5 alin 2 din Legea nr.85/2006, pe care recurenta le enunță expres.
Din analiza acestor texte, recurenta deduce următoarele concluzii:
Procedura de instituire a răspunderi patrimoniale a membrilor organelor de conducere este parte componentă a procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006, hotărârea prin care se instituie această răspundere se pronunță în raport cu debitorul, sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor sunt distribuite de lichidatorul judiciar conform art. 121 din Legea nr.85/2006, întreaga procedură de valorificare a bunurilor creditorului și de recuperare a creanțelor chiar și pe calea atragerii răspunderii membrilor organelor de conducere este în sarcina lichidatorului judiciar.
În acest context susține recurenta, judecătorul sindic nu putea proceda la închiderea procedurii deoarece prin descărcarea lichidatorului judiciar, deoarece lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit obligația de a pune în executare titlurile de creanță rezultate din hotărârile prin care s-ar instituit răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului.
De aceea, recurenta apreciază că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006, ce ar putea fi continuată după închiderea procedurii de faliment de creditori.
Interpretarea corectă a dispozițiilor art. 142 alin. 2 conduce la concluzia că numai după declanșarea acestei proceduri de executare silită s-ar putea dispune închiderea procedurii, deoarece în caz contrar executorul judecătoresc s-ar transforma în lichidator judiciar, ceea ce nu este posibil.
În ce privește avansarea sumelor necesare pentru executarea silită, legiuitorul a stabilit că toate cheltuielile aferente procedurii vor fi suportate din averea debitorului, iar în situația lipsei disponibilităților în contul debitoarei, se va utiliza fondul de lichidare constituit la nivelul Registrului comerțului, astfel că, nu se justifică avansarea unor sume de bani de către creditori, aceasta fiind chiar în contradicție cu spiritul Legii nr. 85/2006.
Pentru aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii falimentului.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate în motivele de recurs, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006," În orice stadiu al proceduriiprevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat."
În cauză tocmai acest lucru a fost constatat de judecătorul sindic și s-a dispus în consecință conform textului de lege enunțat.
Susținerile generale exprimate de recurentă în motivele de recurs cu privire la scopul procedurii insolvenței, la necesitatea acoperirii creanțelor creditorilor, la necesitatea atragerii răspunderii patrimoniale a persoanelor fizice prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, chiar dacă sunt riguros exacte din punct de vedere teoretic, mai ales în ce privește enunțul textelor de lege evocate de aceasta, nu au însă relevanță concretă cu privire la cauza de față și nu constituie nicidecum impedimente pentru închiderea procedurii.
Astfel, faptul că procedura atragerii răspunderii patrimoniale conform art. 138 din lege constituie o componentă a procedurii insolvenței, fiind reglementată de aceeași lege specială, nu conduce automat la concluzia că închiderea procedurii insolvenței în situația reglementată de art. 131 din lege este împiedicată de nesoluționarea, în prealabil, a cererii formulate în temeiul art. 138 din lege, deoarece legiuitorul nu a condiționat prin dispozițiile speciale cuprinse în art. 131 din lege, închiderea procedurii, de soluționarea acestei cereri.
Dimpotrivă, folosind sintagma " În orice stadiu al procedurii" legiuitorul a dorit să permită judecătorului sindic să procedeze la închiderea proceduriioricând( deci și atunci când eventualele cereri de atragere a răspunderii patrimoniale în condițiile art. 138 din lege, nu au fost soluționate), deoarece în lipsa unor bunuri în averea debitoarei, procedura se dovedește a fi ineficientă.
Pe de altă parte, legiuitorul a stabilit expres prin dispozițiile art. 142 din Legea nr. 85/2006că " (1) Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă. (2) După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silităvor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.", acestea având menirea de a permite creditorilor ca, independent de continuarea sau închiderea procedurii insolvenței sau de descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri, aceștia să își poată valorifica propriile creanțe în temeiul dreptului comun.
Prin urmare, chiar legiuitorul a considerat necesar ca îndestularea creditorilor pe calea procedurii speciale de atragere a răspunderii membrilor de conducere ai debitoarei să se poată face independent de procedura insolvenței în sine, declanșată împotriva debitoarei.
Nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit cu care procedura valorificării creanțelor prin suportarea pasivului debitoarei de către membrii organelor de conducere ai debitoareieste în sarcina lichidatorului judiciar,iar drept consecință acesta nu poate fi descărcat de îndatoriri ca efect al închiderii procedurii, deoarece procedura executării silite pe calea dreptului comun, în temeiul art. 142 din Legea nr. 85/2006 este lăsată la latitudinea creditorilor, aceasta fiind guvernată de principiul disponibilității procesului civil ( principiu aplicabil și acestei etape a procesului), iar organul de executare este executorul judecătoresc.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca executarea silită a persoanelor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 să se facă exclusiv de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii ( așa cum susține creditoarea), nu ar fi reglementat cu conținutul mai sus evocat, dispozițiile art. 142 din lege, lipsite de orice echivoc.
Simpla împrejurare că tabelul definitiv consolidat este pus la dispoziția executorului judecătoresc de către lichidatorul judiciar ( care l-a întocmit în perioada când procedura insolvenței se afla în curs, în temeiul dispozițiilor prevăzute de lege) nu conduce la necesitatea continuării procedurii până la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a dispus asupra cererii formulate în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, obligația de a comunica la cererea executorului judecătoresc acest tabel derivând din lege, iar nu din numirea efectivă a sa, de către executorul judecătoresc.
Dispozițiile speciale cuprinse în art. 131 și art. 142 din Legea nr. 85/2006 au caracter de excepție și sunt de strictă interpretare și aplicare, astfel că interpretarea dată de recurentă, cu caracter extensiv, nu poate fi avută în vedere ( potrivit principiuluiexceptio est strictissimae interpretationis aplicationis).
De aceea, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și la art. 3041din pr. civ.va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimatele SC SRL - prin lichidator judiciar CC - FILIALA C, BANK SA și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței comerciale nr.214/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 5.10.2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored./2 ex.
Tribunalul Călărași
Judecător sindic:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
