Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1116/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1116R
Ședința publică de la 21.10.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurentele-creditoare și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, împotriva sentinței comerciale nr.1594/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare PRIMĂRIA SECTOR 5 B - DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 5, intimata-debitoare prin administrator judiciar EXPERT și intimata-administrator special al debitoarei (fostă ).
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-creditoare prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 22, recurenta-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 5 prin consilier juridic care depune la dosar delegație, administratorul judiciar EXPERT al intimatei-debitoare prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 23 și intimata-administrator special al debitoarei personal și asistată de avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 24, lipsă fiind intimata-creditoare Primăria Sector 5 B - Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 5.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 23.09.2008 apărătorul intimatei-administrator special al debitoarei a depus la dosar procesul-verbal al adunării creditorilor din data de 20.03.2008, iar la data de 10.10.2008 Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat procesul-verbal al Adunării Creditorilor din data de 20.03.2008.
Curtea, acordă cuvântul în dezbaterea probatoriului.
Recurenta-creditoare, prin avocat, arată că în susținerea propriului recurs se limitează la probele existente în dosarul de fond.
Recurenta-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 5, prin consilier juridic, de asemenea, arată că în susținerea propriului recurs se limitează la probele existente în dosarul de fond.
Administratorul judiciar al intimatei-debitoare, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri existente la dosarul de fond, dar care nu au fost înaintate de către Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială și pe care le depune la dosar cu opis, comunicând câte un exemplar părților prezente.
Administratorul special al debitoarei, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri pe care le depune la dosar cu opis, comunicând un exemplar părților prezente. Învederează că, față de afirmațiile recurentelor cu privire la formularea contestației împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței de către debitoare, din conținutul înscrisurilor depuse la dosar rezultă că s-a renunțat la judecata acestei contestații. Mai arată că de asemenea, înscrisurile depuse la dosar probează de ce s-au abținut creditorii să voteze planul de reorganizare. Menționează faptul că înscrisurile depuse la dosar sunt cunoscute de toate părțile.
Recurenta-creditoare, prin avocat, arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de către administratorul judiciar și administratorul special al intimatei-debitoare.
Recurenta-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 5, prin consilier juridic, arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de către administratorul judiciar și administratorul special al intimatei-debitoare.
Administratorul judiciar al intimatei-debitoare, prin avocat, arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicită de administratorul special al intimatei-debitoare.
Administratorul special al debitoarei, prin avocat, arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de intimata-debitoare.
Curtea, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată și argumentată atât de către apărătorul administratorului judiciar al intimatei-debitoare, cât și de către apărătorul administratorului special al debitoarei.
Administratorul judiciar al intimatei-debitoare, prin avocat, învederează că înțelege să invoce în temeiul art.306 alin.2 pr.civ. încălcarea dispozițiilor art.105 alin.2 pr.civ. de către instanța de fond. Apreciază că prin prisma art.306 alin.2 pr.civ. poate invoca această excepție de ordine publică față de faptul că judecătorul sindic cu neobservarea formelor legale a aprobat un plan de reorganizare al debitoarei.
Administratorul special al debitoarei, prin avocat, apreciază că administratorul judiciar al intimatei-debitoare a formulat motiv de recurs și în temeiul disp. art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997 trebuia depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar. De asemenea, arată că în opinia sa se pune problema dacă sunt îndeplinite disp. art.302 pr.civ. și art.306 pr.civ.
Administratorul judiciar al intimatei-debitoare, prin avocat, apreciază că este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Curtea, ia act că în cauză intimata-debitoare prin administrator judiciar are calitatea de recurentă-debitoare.
Părțile prezente prin reprezentanți, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererilor de recurs.
Recurenta-creditoare, prin avocat, solicită admiterea propriului recurs, modificarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în sensul obligării judecătorului sindic să infirme planul de reorganizare, fără cheltuieli de judecată. Consideră sentința recurată ca fiind netemeinică și nelegală pentru pentru motivul prev. de art.304 pct.8 pr.civ. judecătorul sindic interpretând în sensul că s-au abținut creditorii de la votarea planului de reorganizare prin expresia din procesul-verbal de votare al planului de reorganizare "nu votează planul de reorganizare". În ceea ce privește planul de reorganizare al debitoarei, apreciază inadmisibil acest plan de reorganizare față de disp. art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006, debitoarea nemaiavând dreptul de a propune un plan de reorganizare întrucât formulase contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii de insolvență.
Recurenta-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 5, prin consilier juridic, solicită admiterea propriului recurs astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii planului de reorganizare. Învederează că de asemenea, a formulat ca și recurenta-creditoare motiv de recurs cu privire la sintagmele interpretate de instanța de fond referitoare la modalitatea de votare a planului de reorganizarea, iar față de faptul că societatea debitoare a formulat contestație la cererea de deschidere a procedurii insolvenței, apreciază că aceasta nu mai avea dreptul la propunerea unui plan de reorganizare ci, la un plan de eșalonare a creanțelor. În ceea ce privește recursul formulat de recurenta-creditoare, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Recurenta-creditoare, prin avocat, solicită admiterea recursului formulat de Administrația Finanțelor Publice Sector 5.
Administratorul judiciar al recurentei-debitoare, prin avocat, solicită admiterea recursurilor formulate de către recurentele-creditoare și Administrația Finanțelor Publice Sector 5, apreciind că sunt incidente disp. art.304 pct.9 pr.civ.
Administratorul special al debitoarei, prin avocat, în temeiul disp. art.312 alin.1 teza a II-a pr.civ. solicită respingerea recursurilor formulate de recurentele-creditoare și Administrația Finanțelor Publice Sector 5. Față de invocarea de către recurenta-creditoare a disp. art.309 pct.8 pr.civ. învederează faptul că nu se face referire la actul juridic interpretat, respectiv că ar fi propunerea unui plan de reorganizare, acceptarea sau nu de creditori a acestui plan sau confirmarea sau infirmarea de judecătorul sindic a planului de reorganizare. Cu privire la interpretarea modului de votare, învederează faptul că modalitatea de votare este următoarea: se votează pentru; împotrivă sau nu votează în sensul că se abține, astfel încât apreciază că nu este o greșeală a judecătorului sindic. De asemenea, se mai invocă în susținerea recursurilor de către recurentele-creditoare și Sector 5 disp. art.304 pct.9 ipoteza a doua pr.civ. în sensul că debitoarea nu putea formula un plan de reorganizare pentru că a formulat contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței. Față de aceste susțineri, învederează faptul că această contestație a fost formulată pe Legea nr.64/1995 care nu prevede sancțiunea decăderii de a formula un plan de reorganizare. Mai mult decât atât, învederează faptul că în temeiul disp. art.246 pr.civ. a formulat cerere de renunțare la judecata contestației împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței. Cu privire la inadmisibilitatea planului de reorganizare invocată de recurenta-creditoare Sector 5 față de disp. art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006, învederează faptul că aceste dispoziții nu erau în vigoare la momentul respectiv. Solicită respingerea recursurilor formulate de recurentele-creditoare și Sector 5 ca nefondate, fără cheltuieli de judecată pe care învederează că le va solicita pe cale separată.
Administratorul judiciar al recurentei-debitoare, prin avocat, arată că potrivit disp. art.306 alin.1 pr.civ. apreciază că excepția prev. de art.304 pct.5 pr.civ. este de ordine publică, respectiv încălcarea de către instanța de fond a disp. art.105 alin.2 pr.civ. Solicită admiterea excepției prev. de art.304 pct.5 pr.civ. casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare. În susținere, invocă disp. art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006 care prevăd că debitoarea care a formulat contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței și care a fost respinsă ulterior, nu mai are dreptul de a solicita reorganizarea. Față de susținerile apărătorului administratorului special al debitoarei, arată că potrivit disp. art.91 alin.1 din Legea nr.64/1995 debitoarea nu mai are dreptul de a mai propune planul de reorganizare dacă nu a îndeplinit disp. art.33 din Legea nr.64/1995, art.39 din Legea nr.64/1994 instituind un termen de 10 zile pentru depunerea tuturor actelor, inclusiv a declarației de reorganizare. Astfel, față de aceste considerente apreciază că planul de reorganizare nu a fost depus în termen.
La interpelarea instanței, apărătorul administratorului judiciar al recurentei-debitoare, învederează că a invocat excepția prev. de art.304 pct.5 pr.civ. și se referă la încălcarea legalității de către judecătorul sindic, acesta fiind un motiv de casare și apreciază că are calitatea de a invoca această excepție întrucât reprezintă dreptul creditorilor.
Administratorul judiciar al recurentei-debitoare, prin avocat, învederează faptul că judecătorul sindic a confirmat un plan pe care legea îl interzicea în mod imperativ și consideră că anterior voinței creditorilor judecătorul trebuia să verifice dacă planul de reorganizare putea fi propus de debitoare și să analizeze condițiile de admisibilitate a planului de reorganizare. Arată că nu a atacat încheierea și sentința pronunțată cu privire la admisibilitatea în principiu a planului de reorganizare. Mai arată că în opinia sa, judecătorul sindic trebuia să se pronunțe pe eventualul drept al debitoarei de a formula planul de reorganizare.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului formulat de administratorul judiciar al recurentei-debitoare, considerând admisibilă excepția nelegalității invocată de acesta.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 5, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului formulat de administratorul judiciar al recurentei-debitoare.
Administratorul special al debitoarei, prin avocat, solicită în temeiul art.302 pr.civ. anularea recursului formulat de administratorul judiciar al recurentei-debitoare întrucât acesta nu a fost depus la instanța care a pronunțat hotărârea susceptibilă de recurs și nu a fost motivat în termen de 10 zile. Totodată, arată că chestiunea de ordine publică evocată de administratorul judiciar al debitoarei, potrivit art.306 alin.2 pr.civ. nu poate fi invocată de această parte ci poate fi invocată de instanța de recurs. Față de aceste considerente, având în vedere că administratorul judiciar nu a depus recursul în termen și la instanța care trebuia, consideră că numai prezenta instanță mai putea invoca din oficiu motivele de ordine publică. Totodată, învederează faptul că încheierea din data de 20.02.2008 nu a fost atacată de nici un creditor, iar planul de reorganizare a fost confirmat de judecătorul sindic fără ca hotărârea din data de 27.02.2008 să fie atacată de vreo parte. Astfel, consideră că nu se mai poate invoca nulitatea în condițiile prev. de art.105 alin.2 pr.civ. În ceea ce privește contestația la cererea de deschidere a procedurii insolvenței, învederează că a renunțat la judecarea acestei contestații, astfel încât consideră că nu există un motiv de recurs. Solicită anularea recursului formulat de administratorul judiciar al recurentei-debitoare, iar în subsidiar solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta, prin avocat, în replică, învederează că a fost respinsă contestația formulată de debitoare prin sentința comercială nr.393/24.01.2006 pronunțată de Tribunalul București și nu s-a renunțat la judecata acesteia.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1594/02.04.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a confirmat planul de reorganizare propus de în calitate de administrator special al debitoarei -, în contradictoriu cu comitetul creditorilor format din -, Administrația Finanțelor Publice Sector 5 și Primăria Sectorului 5 -
În consecință, a dispus executarea planului pe o durată de 3 ani de la data confirmării.
Totodată, a dispus ca administratorul judiciar să întocmească raport trimestrial cu privire la executarea planului și în cazul neîndeplinirii acestuia să facă propunerea de trecere la faliment.
Pentru hotărî astfel, tribunalul prin judecătorul sindic avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând în esență că prin sentința comercială nr.890/27.02.2008 a fost admis în principiu planul de reorganizare propus de administratorul special al debitoarei -, fiind acordat termen la data de 26.03.2008 pentru confirmarea planului de reorganizare, dispunându-se ca administratorul judiciar să convoace adunarea creditorilor pentru votarea planului și pentru a se urma procedura prevăzută de art.99 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic a mai reținut că, la data de 20.03.2008, administratorul judiciar EXPERT a convocat adunarea creditorilor pentru votarea planului de reorganizare ocazie cu care s-a consemnat următoarea situație de fapt: Administrația Finanțelor Publice Sector 5 care are o creanță de 87,45 % din masa credală debitoarei nu votează planul de reorganizare, creditori stabiliți conform art.96 alin.1 din Legea nr.85/2006 nu există.
Cu privire la ceilalți creditori, judecătorul sindic a reținut că au votat astfel - cu o cotă de 82,78% din creanțe nu a votat planul, cu o cotă de 11,95% a votat planul, - SRL cu o cotă de 1,10% din masa credală de asemenea a votat planul.
Față de cele reținute, judecătorul sindic a constatat că votarea planului s-a făcut în proporție de 13,5% din creanțe de creditori, considerând că Administrația Finanțelor Publice Sector 5 (87,41%) nevotând planul înseamnă că s-a abținut de la vot, în opinia sa fiind întrunite condițiile prevăzute de art.101 alin.1 pct.B din Legea nr.85/2006 cu privire la confirmarea planului de reorganizare.
Împotriva acestei sentințe creditoarea - a declarat recurs, legal timbrat, considerând că este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
1.Motivul prevăzut de art.304 pct.8 Cod pr.civ. "când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În susținerea acestui motiv recurenta a invocat în esență că judecătorul sindic nu a luat în considerare susținerile creditorilor majoritari cu privire la planul de reorganizare al activității debitoarei -, refuzând să ia în considerare faptul că atât creditorul bugetar majoritar, cât și creditorul chirografar majoritar au votat împotriva planului de reorganizare.
Recurenta a mai invocat că, din contră, instanța de fond a îmbrățișat poziția creditorului minoritar, în sensul că din exprimarea din procesul verbal de ședință "nu votează planul de reorganizare" reiese că, creditorii majoritari s-au obținut de la votarea planului.
Un alt aspect invocat a fost și acela că în procesul-verbal de ședință al adunării creditorilor s-a consemnat că societatea sa în calitate de creditor chirografar majoritar votat împotriva planului de reorganizare, exprimarea "nu votează planul de reorganizare" fiind suficientă pentru exemplifica acest aspect.
2.Motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civ. "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În susținerea acestui motiv recurenta a invocat în esență că, judecătorul sindic a interpretat greșit prevederile Legii nr.85/2006, societatea nemaiavând dreptul să-și reorganizeze activitatea din moment ce contestația la faliment făcută de debitoare a fost respinsă, deschizându-se procedura falimentului.
Prevalându-se de dispozițiile art.33 alin 2 din Legea nr.85/2006, recurenta a invocat că prin admiterea în principiu acestui plan de reorganizare, instanța de fond încălcat flagrant prevederile imperative ale legii.
A mai invocat că, instanța de fond confirmând planul de reorganizare, a interpretat superficial textul de lege, preluând susținerile creditorului chirografar minoritar cu privire la faptul că exprimarea "nu votează planul" echivalează cu abținerea ceea ce este neîntemeiat și nefondat.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în sensul obligării judecătorului sindic să infirme planul de reorganizare al activității debitoarei și să se dispună trecerea la procedura falimentului acesteia.
În temeiul art.242 alin.2 Cod pr.civ. recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Împotriva sentinței comerciale nr.1594/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- și creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 5 declarat recurs, considerând că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod pr.civ.).
În motivarea recursului recurenta a invocat în esență următoarele:
1.Inadmisibilitatea propunerii unui plan de către administratorul special, în condițiile nedeclarării intenției de reorganizare în condițiile prevăzute de art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006, având în vedere încălcarea dispozițiilor art.94 alin.1 lit.a din aceeași lege.
În susținerea acestui motiv recurenta a arătat că nefiind îndeplinite cerințele legale (art.94 și art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006), nerespectarea termenului prevăzut de art.94 alin.1 conduce la decăderea părților respective, fapt ce determină trecerea la procedura falimentului.
2.Planul de reorganizare nu a fost votat de creditori, în consecință nu poate fi confirmat.
În susținerea acestui motiv recurenta a arătat că au fost încălcate dispozițiile art.101, lit.B din Legea nr.85/2006, deoarece în cazul în care sunt două categorii, planul se consideră acceptat în situația în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanțelor a acceptat planul.
Recurenta a mai arătat că contrar celor reținute în mod eronat de instanță, planul a fost respins de cele două categorii de creditori, atât de categoria creditorilor bugetari cât și de categoria creditorilor.
A mai arătat că votarea planului de către categoria creditorilor care reprezintă 13,50% este irelevantă, având în vedere că atât majoritatea acestei categorii, cât și categoria creditorilor bugetari au respins planul.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii planului de reorganizare ca inadmisibil.
În drept au fost invocate Legea nr.85/2006, art.304 pct.7 și 9, art.3041Cod pr.civ. Codul d e procedură fiscală, Legea contabilității nr.82/1991, Legea nr.31/1990.
La data de 17.06.2008 recurenta - a depus la dosar cerere de suspendare a sentinței comerciale nr.1594/02.04.2008 până la soluționarea recursului promovat împotriva acesteia, cerere asupra căreia ulterior nu a mai insistat, astfel cum rezultă din încheierea de la termenul din 23.09.2008.
În cauză, la solicitarea intimatei-administrator special (fostă ) cât și la solicitarea intimatei debitoare prin administrator judiciar, Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri.
Urmare dispoziției Curții de la termenul din 23.09.2008, Tribunalul București - Secția VII-a Comercială a înaintat în xerocopie procesul verbal al Adunării Creditorilor din data de 20.03.2008 privind votarea planului reorganizare și modul de realizare al acestui vot.
La termenul de azi, administratorul judiciar al debitoarei a învederat că înțelege să invoce în temeiul art.306 alin.2 Cod pr.civ. încălcarea dispozițiilor art.105 alin.2 Cod pr.civ. de către instanța de fond. De asemenea, a apreciat că prin prisma art.306 alin.2 Cod pr.civ. poate invoca această excepție de ordine publică față de faptul că judecătorul sindic cu neobservarea formelor legale a aprobat un plan de reorganizare al debitoarei.
În susținerea celor arătate oral a depus la dosar și cerere scrisă, prin care, în temeiul art.306 alin.2 Cod pr.civ. a invocat ca motiv de ordine publică încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art.105 alin.2 Cod pr. Civ. în opinia sa fiind incidente dispozițiile art.304 pct.5 Cod pr.civ.
În esență, administratorul judiciar a învederat că admiterea de către judecătorul sindic a planului de reorganizare, s-a realizat cu neobservarea formelor legale, ceea ce produce o vătămare drepturilor creditorilor.
Astfel, indiferent de normele aplicabile (art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006; art.91 alin.1 lit.a și art.39 din Legea nr.64/1995) debitorul nu mai avea beneficiul dreptului de a propune un plan de reorganizare iar judecătorul sindic a soluționat cauza cu neobservarea formelor legale, în dauna drepturilor creditorilor (care sunt nevoiți să aștepte derularea planului de reorganizare pentru a-și încasa creanțele).
În raport de cererea depusă la dosar și de cele invocate, Curtea a apreciat că intimata debitoare prin administratorul judiciar are calitatea de recurentă.
Tot la termenul de azi, administratorul special al debitoarei a solicitat în temeiul art.302 Cod pr.civ. anularea recursului formulat de administratorul judiciar al debitoarei întrucât recursul nu a fost depus la instanța care pronunțat hotărârea susceptibilă de recurs și nu a fost motivat în termen de 10 zile.
Totodată, a învederat că chestiune de ordine publică invocată de administratorul judiciar al debitoarei, potrivit art.306 alin.2 Cod pr.civ. nu poate fi invocată de această parte ci poate fi invocată doar de instanța de recurs.
În concluzie, a apreciat că numai instanța putea invoca din oficiu motivele de ordine publică și față de excepțiile invocate a solicitat anularea recursului formulat de administratorul judiciar.
Cauza a fost reținută în pronunțare atât pe excepțiile invocate de administratorul special cât și pe fondul recursurilor formulate în cauză.
Examinând cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod pr.civ, excepțiile invocate de intimata administrator special, privind nulitatea recursului formulat de administratorul judiciar - EXPERT, din perspectiva celor susținute în raport de actele și lucrările cauzei și având în vedere dispozițiile legale incidente, Curtea constată că sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, în ceea ce privește excepția întemeiată pe dispozițiile art.302 Cod pr.civ. Curtea reține că prin Decizia nr.737 din 24.06.2008 publicată în Monitorul Oficial al României nr.562 din 25.07.2008 (decizie obligatorie) Curtea Constituțională admis excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții și constatat că dispozițiile art.302 din Codul d e procedură civilă sunt neconstituționale în partea care prevede "sub sancțiunea nulității".
În ceea ce privește excepția privind nemotivarea recursului în termen de 10 zile, Curtea reține că nu sunt incidente dispozițiile art.306 alin.1 Cod pr.civ. din actele și lucrările cauzei nerezultând că sentința atacată cu recurs a fost comunicată debitoarei prin administratorul judiciar, neexistând dovada publicării sentinței prin Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Nici celelalte susțineri întemeiate pe dispozițiile art.306 alin.2 Cod pr.civ nu pot fi primite, Curtea reținând din interpretarea dispozițiilor art.306 alin.1 și 2 Cod pr.civ că, motivele de ordine publică pot fi invocate și în afara termenului de motivare a recursului, până la închiderea dezbaterilor în recurs, de oricare dintre părți, de procuror și din oficiu de către instanța de recurs.
Ori, în cauză, administratorul judiciar al debitoarei a susținut atât oral cât și prin cererea scrisă că motivele invocate sunt motive de ordine publică.
Mai mult, așa cum s-a arătat mai înainte, nefiind făcută dovada comunicării sentinței atacate cu recurs, recurentei debitoare prin administrator judiciar nu i se pot opune dispozițiile art.306 alin.1 Cod pr.civ.
În considerarea celor arătate, Curtea va respinge ca nefondate excepțiile invocate de intimata administrator special cu privire la recursul declarat de debitoare prin administrator judiciar.
Examinând recursul declarat de debitoare prin administratorul judiciar, în raport de motivele invocate, în raport de actele și lucrările cauzei și având în vedere dispozițiile legale incidente, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art.105 Cod pr.civ. fost susținută de recurenta administrator judiciar al debitoarei prin aceea că indiferent de normele aplicabile (Legea nr.85/2006 sau Legea nr.64/1995) debitorul nu mai avea beneficiul dreptului de a propune un plan de reorganizare.
Motivul invocat nu poate fi primit, în opinia Curții, asemenea susțineri putând fi invocate doar împotriva sentinței comerciale nr.890/27.02.2008 pronunțată în dosarul nr- prin care judecătorul sindic a admis în principiu planul de reorganizare propus de administratorul special al debitoarei - SA, sentință care nefiind atacată cu recurs a intrat în puterea lucrului judecat.
Or, prin sentința atacată cu recurs, judecătorul sindic nu a făcut decât să confirme planul de reorganizare conform art.101 din Legea nr.85/2006 urmare votării acestuia de către creditori.
În considerarea celor arătate, constatând că nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.5 Cod pr.civ. Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civ. va respinge ca nefondat recursul debitoarei formulat prin administratorul judiciar.
Examinând în ansamblu recursurile declarate de recurenta creditoare - și recurenta creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 5 în raport de criticile invocate, în raport de actele și lucrările cauzei și având în vedere dispozițiile legale incidente, Curtea constată că sunt întemeiate doar din perspectiva criticilor vizând interpretarea de către instanța de fond a celor consemnate în procesul-verbal al adunării creditorilor din data de 20.03.2008 și din perspectiva celor vizând aplicarea dispozițiilor art.101 alin.1 lit.B din Legea nr.85/2006.
Astfel, din conținutul procesului-verbal al adunării creditorilor - A din data de 20.03.2008, rezultă că votarea planului de reorganizare s-a făcut conform art.100 alin.3 din Legea nr.85/2006 pe două categorii de creanțe, rezultate din Tabelul definitiv, și anume: creanțe bugetare în valoare totală de 2.000.764 lei, reprezentând 63,62% și creanțe chirografare în valoare totală de 1.144.162 lei reprezentând 36,38%.
Din același proces-verbal rezultă că recurenta creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 5 reprezentând 87,41% din total masă credală a grupei creditorilor bugetari nu a votat planul de reorganizare al activității debitoarei propus de administratorul special.
Aceeași situație rezultă și pentru recurenta creditoare - reprezentând 82,78% din total masă credală grupei celorlalți creditori, aceasta nevotând planul de reorganizare.
Sintagma nu votează planul de reorganizare trebuie interpretată în sensul că cele două creditoare au fost împotrivă, nu au acceptat planul, nu au fost de acord cu acesta și nicidecum că s-ar fi abținut să voteze.
Interpretarea judecătorului sindic în sensul că, prin nevotarea planului, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 5 s-ar fi abținut de la votarea acestuia este eronată și nu corespunde realității.
Astfel, dacă cele două creditoare majoritare în categoria din care fac parte s-ar fi abținut de la votarea planului de reorganizare, s-ar fi consemnat în mod expres această poziție.
Or, dimpotrivă, în cuprinsul procesului-verbal întocmit la data de 20.03.2008 s-a consemnat că, în urma votului exprimat (deci creditorii și-au exprimat votul) s-a constatat că planul de reorganizare al activității debitoarei propus de administratorul special nu a fost votat de categoria creanțelor bugetare și nici de categoria creanțelor chirografare.
Susținerile intimatei administrator special cu privire la modalitățile de votare, respectiv:se votează pentru; împotrivă; nu votează, în sensul de abținere, nu pot fi primite.
Astfel, tot din conținutul procesului-verbal întocmit la data de 20.03.2008 rezultă că pentru creditorii și s- folosit sintagmavotează planul, sintagmă ce a fost interpretată de judecătorul sindic ca fiind o acceptare din partea acestora a planului de reorganizare.
În condițiile în care planul de reorganizare a fost votat doar de creditorii - SRL și (fostă ), reprezentând 1,10% și respectiv 11,95% din categoria "ceilalți creditori ", în mod greșit judecătorul sindic a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.101 alin.1 lit.B din Legea nr.85/2006 și a confirmat planul de reorganizare, deși acesta nu a fost acceptat de categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanțelor.
Celelalte critici ale recurentelor vizând inadmisibilitatea planului de reorganizare din perspectiva dispozițiilor art.33 alin.2 și 6 din Legea nr.85/2006 cu referire la art.94 din aceeași lege, nu pot fi primite pentru considerentele expuse cu ocazia examinării recursului formulat de către debitoare prin administratorul judiciar, considerente care nu vor mai fi reluate.
De altfel, la interpelarea Curții, cele două recurente au precizat la termenul din 23.09.2008 că recursurile vizează sentința comercială nr.1594/02.04.2008, nu și sentința prin care a fost admis în principiu planul de reorganizare.
În considerarea celor arătate și pentru care s-a apreciat că recursurile sunt întemeiate, Curtea în baza art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civ. cu referire la art.312 alin.1 și 2 Cod pr.civ. va admite recursurile formulate de recurentele și Administrația Finanțelor Publice Sector 5, va modifica în tot sentința comercială atacată și pe fond va respinge planul de reorganizare propus de administratorul special al debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate excepțiile invocate de intimata cu privire la recursul declarat de debitoare prin administrator judiciar.
Respinge ca nefondat recursul debitoarei - SA prin administratorul judiciar - EXPERT împotriva sentinței comerciale nr.1594/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu recurentele creditoare - și Administrația Finanțelor Publice Sector 5, intimata creditoare Primăria Sector 5 B - Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 5 și intimata (fostă ) - administrator special al debitoarei.
Admite celelalte două recursuri formulate de recurentele - și Administrația Finanțelor Publice Sector 5 împotriva sentinței comerciale nr.1594/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința comercială atacată și pe fond respinge planul de reorganizare propus de administratorul special al debitoarei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. - 10.11.2008
Tehnored. - 12.11.2008
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte - Jud.sindic -
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Florica Bodnar, Elena Mincu
