Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1165/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1165
Ședința publică din 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea recurentă DGFP T împotriva sentinței comerciale nr.184/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că T, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - SRL, a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare.
Instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242, reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.184/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a dispus: închiderea procedurii insolvenței debitorului - -- SRL și radierea debitorului din registrul comerțului; în temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar, de orice îndatoriri și responsabilități, iar în temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, notificarea prezentei sentințe debitorului, creditoarelor Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că la data de 28.01.2009 a lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - -- SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului; că procedura concursuală a fost deschisă prin Încheierea nr.1018 pronunțată în ședința publică din data de 06.12.2007; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, astfel că în temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței a dispus încheierea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare, pentru continuarea procedurii.
În motivarea recursului creditoarea arată că instanța de fond a dispus închiderea procedurii față de debitoarea - -- SRL, motiv pentru care consideră că i s-au încălcat drepturile procesuale prin care avea posibilitatea să își recupereze creanța față de societatea debitoare.
Arată că deși lichidatorul nu a primit actele contabile de la societatea, a solicitat închiderea procedurii, nefăcând demersurile legale pe care le avea la dispoziție, considerând că acesta trebuia să formuleze plângere penală împotriva administratorilor societății, deoarece nedepunerea actelor contabile este prevăzută de Legea 85/2006 ca infracțiune.
Se mai susține că lichidatorul, neavând acte contabile, s-a pronunțat asupra aplicării art. 138 din Legea 85/2006, arătând că în opinia sa nu se impune antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori.
Creditoarea recurentă precizează că potrivit art. 138 lit. d din Legea 85/2006, se poate solicita antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori ai debitoarei, dacă aceștia nu au ținut sau au făcut să dispară actele contabile ale societății debitoare. Arată că lichidatorul nu a întocmit raportul cu cauzele ajungerii societății în insolvență, nu a comunicat creditorilor Raportul final, prin care a solicitat închiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Recurenta consideră că a fost împiedicată a solicita autorizarea judecătorului sindic în vederea antrenării răspunderii, atâta timp cât până la primul termen, abia s-a definitivat de creanțe, astfel că până la această dată instituția recurentă nu putea să formuleze vreo cerere de autorizare, neștiind dacă se poate sau nu forma un Comitet al creditorilor și dacă cererea de autorizare va fi făcută în nume propriu sau în numele Comitetului creditorilor. Menționează că deși prin hotărârea atacată s-a reținut că nici un creditor nu s-a oferit a avansa cheltuielile pentru continuarea procedurii, pe adresa DGFP nu a fost formulată o astfel de cerere, astfel că lichidatorul judiciar nu poate presupune acest aspect, până nu are o confirmare clară a acestui fapt din partea creditorilor.
Solicită examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă, prezentul recurs fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel.
T, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - SRL, a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că a propus închiderea procedurii insolvenței, fără atragerea răspunderii administratorului judiciar întrucât pe baza documentelor prezentate de acesta nu a putut concluziona dacă a desfășurat activități pentru care i se poate cere răspunderea.
Se mai arată de către lichidator că întrucât societatea nu dispune de bunuri, a transmis creditorilor F și AVAS Boa dresă prin care a solicitat acordul sau dezacordul acestora pentru avansarea cheltuielilor necesare continuării procedurii, însă aceștia nu au formulat nici un răspuns.
Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza raportului prezentat de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și nici fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative, că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență, iar atragerea răspunderii fostului administrator al debitoarei nu poate fi probată, lichidatorul judiciar nefiind în posesia actelor contabile ale debitoarei.
Susținerea creditoarei recurente DGFP T că era obligatoriu ca lichidatorul judiciar, conform art. 59 din Legea nr. 85/2006, să întocmească raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le este imputabilă, este nefondată, având în vedere că, în lipsa actelor contabile ale debitorului, lichidatorul judiciar nu putea să întocmească un asemenea raport, iar creditorii nu au fost de acord să avanseze sumele necesare continuării procedurii insolvenței. În aceste condiții, așa cum corect a considerat prima instanță, închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune oricând, nefiind condiționată de vreun act sau moment anume în cadrul procedurii insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentelor legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Din actele dosarului rezultă și că lichidatorul a propus închiderea procedurii insolvenței, fără atragerea răspunderii administratorului judiciar întrucât pe baza documentelor prezentate de acesta nu a putut concluziona dacă a desfășurat activități pentru care i se poate cere răspunderea și că întrucât societatea nu dispune de bunuri, a transmis creditorilor F și AVAS Boa dresă prin care a solicitat acordul sau dezacordul acestora pentru avansarea cheltuielilor necesare continuării procedurii, însă aceștia nu au formulat nici un răspuns.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DGFP T împotriva sentinței comerciale nr.184/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - Grefier,
- -
Red./05.11.09
tehn./ 2 ex./05.11.09
Primă instanță: Tribunalul Timiș,
judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
