Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1176/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1176R
Ședința publică de la 30 octombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR I
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurenții și, împotriva sentinței comerciale nr.2557/03.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI - SUCURSALA DE INGINERIE TEHNOLOGICĂ OBIECTIVE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul, personal, recurentul, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recurentul, nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar potrivit rezoluției de primire a dosarului.
Recurentul, depune la dosar azi, în ședință publică, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, potrivit rezoluției de primire a dosarului și solicită acordarea unui termen pentru a-și angaja un apărător.
Curtea acordă cuvântul părților pe această cerere.
Părțile prezente, prin apărători nu se opun acordării unui termen.
Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de recurentul, ca neîntemeiată, având în vedere că acesta a fost citat cu mai mult de 15 zile înainte de termenul de judecată, având timp suficient pentru a-și angaja un apărător și neavând alt motiv întemeiat pentru a solicita termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente pe cererile de recurs.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului propriu așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanței pentru pronunțarea pe contestația formulată la tabelul preliminar care impune rejudecarea în tot a cauzei sub aspectul închiderii procedurii cât și sub aspectul stabilirii și atragerii răspunderii organelor de conducere. În subsidiar, solicită modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii ca nelegală și netemeinică. Arată că, procedând la rejudecarea cauzei, judecătorul sindic a omis a se pronunța și pe închiderea procedurii analizând dosarul sub toate aspectele. Cu privire la recursul formulat de recurentul solicită admiterea acestuia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Recurentul, personal, solicită admiterea ambelor recursuri, inclusiv a celui propriu pentru motivele arătate, casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță sau, în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale pentru pasivul debitorului. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului solicită respingerea ambelor recursuri, ca nefondate și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Susține că în prima parte a judecății, instanța de recurs a casat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare, doar pentru judecarea cererii de atragere a răspunderii prevăzut în art.138 din Legea nr.85/2006 nu și pentru închiderea procedurii care a intrat sub incidența autorității de lucru judecat. În dosarul de fond s-a soluționat contestația la tabelul preliminar, moment în care s-a admis cererea de înlocuire a administratorului judiciar și implicit contestația la tabelul preliminar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea introductivă formulată la 16.03.2004 la Tribunalul București, creditorul a solicitat deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de Legea nr.64/1995 împotriva debitorului, precum și atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitorului, administratorii și, pentru pasivul acestuia, în temeiul art.124 alin.1 lit.a, b, d, e din legea menționată, conform cererii precizatoare de la 20.11.2007.
După deschiderea procedurii insolvenței și intrarea în faliment, creditoarea Regia Autonomă pentru Activități - Sucursala de Inginerie Tehnologică Obiective a solicitat, în baza art.138 lit.a, d din Legea nr.85/2006, atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților și pentru pasivul debitorului.
Prin raportul final întocmit în cauză la 15.11.2007 lichidatorul în cauză, a solicitat, printre altele, dispunerea închiderii procedurii falimentului debitorului, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006.
Prin sentința comercială nr.4470 pronunțată la 22.11.2007 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a respins cererea creditorilor de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților și și în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 a închis procedura insolvenței derulată împotriva debitorului, precum și celelalte măsuri de ordin procedural legal aferente acesteia.
Împotriva acestei sentințe comerciale a declarat recurs creditorul. Prin decizia comercială nr.399R pronunțată la 28.03.2008 în dosarul nr- (număr vechi 374/2008) Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
La rejudecarea cauzei după casare, prin sentința comercială nr.2557 pronunțată la 03.06.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a admis cererea creditorului reclamant împotriva pârâților și și a obligat pe aceștia din urmă să suporte în solidar o parte din pasivul debitorului, conform tabelului definitiv consolidat, respectiv suma de 187.337,51 lei.
Pentru a pronunța această sentință comercială, tribunalul a analizat cererea creditorului formulată împotriva pârâților, a reținut, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, privind săvârșirea faptelor ilicite, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția. În acest sens tribunalul a avut în vedere înscrisurile la dosar, rapoartele de activitate depuse de către lichidator, coroborate cu concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză.
Împotriva acestei sentințe comerciale au declarat recurs pârâții și.
Prin recursul formulat de pârâtul, timbrat și în termen legal, s-a solicitat, în concret, modificarea hotărârii atacate în sensul respingeri cererii de atragere a răspunderii, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat, în principal, că tribunalul a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, ignorând împrejurările care au condus la intrarea debitorului în starea de insolvență, fără a-și baza soluția pronunțată pe dovezi și interpretând greșit concluziile expertizei contabile întocmite în cauză.
Prin recursul formulat de către pârâtul, timbrat și în termen legal, s-a solictat, în principal, casarea hotărâri atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat, în primul rând, că greșit s-a menționat în cuprinsul sentinței recurate drept dată a pronunțări termenul de la 15.04.2008 în loc de 03.06.2008.
Prin decizia nr.399R/28.03.2008 s-a casat în totalitate sentința nr.4770/22.11.2007, astfel că la rejudecarea după casare tribunalul trebuia să se pronunțe inclusiv asupra închiderii procedurii. Or, în mod greșit, prin sentința recurată, tribunalul s-a pronunțat doar în legătură cu cererea de atragere a răspunderii patrimoniale pentru pasivul debitorului.
În același context, tribunalul a considerat în mod greșit și că din moment ce creditorul reclamant Regia Autonomă pentru Activități - nu a formulat recurs împotriva sentinței comerciale nr.4470/22.11.2007, față de acesta hotărârea respectivă ar rămâne irevocabilă, astfel că ar fi fost de prisos să se mai pună în discuție și admisibilitatea formulării cererii acestuia prin prisma art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006. Aceasta având în vedere că sentința nr.4470/2007 a fost casată în totalitate și, ca atare, nu mai are nici un efect.
De asemenea, a rămas nesoluționată în cadrul deschiderii procedurii la prima instanță și contestația formulată în data de 20.09.2005 de către pârâtul-recurent la tabelul preliminar al creanțelor întocmit în cauză, astfel că pasivul societății debitoare nu este legal stabilit, ceea ce are implicații și asupra întinderii eventualei răspunderi a membrilor organelor de conducere ale debitorului.
S-a mai arătat de către recurent că tribunalul a încălcat prevederile art.74 din Legea nr.85/2006, iar practicianul în insolvență nu a respectat prevederile legale referitor la compensarea creanțelor, dispozițiile art.108, 122, 129 din legea menționată.
Totodată, tribunalul a admis cererea de atragere a răspunderii patrimoniale stabilind în mod greșit situația de fapt, interpretând și aplicând eronat dispozițiile legale.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea reține următoarele:
Menționarea datei de 15.04.2008 în antetul sentinței comerciale recurate, referitor la data ședinței publice constituie o evidentă eroare materială, data reală a pronunțării în ședință publică, 03.06.2008, fiind însă consemnată corect în dispozitivul sentinței și rezultând cu certitudine și din cuprinsul încheierii de la 20.05.2008, când s-a amânat succesiv pronunțarea la 03.06.2008.
Prin urmare, eroarea materială respectivă nu este în măsură să conducă la admiterea vreunui recurs în sensul solicitat.
În ceea ce privește cererea formulată în temeiul art.138 lit.a, d din Legea nr.85/2006 de către Regia Autonomă pentru Activități -, până la data de 22.02.2007 la care a fost formulată aceasta nu s-a aflat pe rol, în cauză, în mod efectiv nici cererea în același sens formulată de creditorul în cuprinsul cereri introductive de deschidere a procedurii.
La termenul de la 22.02.2007 judecătorul sindic a dispus citarea pârâților cu copia cererii depuse atunci. După alte termene, la 20.11.2007, creditorul și-a precizat în mod real cererea sa de atragere a răspunderii patrimoniale. Prin sentința comercială nr.4470, deși din cuprinsul acesteia nu rezultă expres cine sunt titularii cererii de atragere a răspunderii, s-a avut în vedere respingerea cererii "creditorilor", ceea ce înseamnă că s-au avut în vedere ca titulari ai cererii respective ambii creditori care formulaseră efectiv o cerere sub aspectul în discuție.
Prin decizia comercială nr.399R/28.03.2008 s-a casat în tot, fără nici o distincție, sentința nr.4470/22.11.2007, astfel că trimiterea cauzei spre rejudecare se referă, sub unul dintre aspecte și la cererile formulate atât de către creditorul Regia Autonomă pentru Activități -, cât și de creditorul. Sub acest aspect casarea în tot vizează obiectul judecății în raport cu cererile de sesizare existente iar nu faptul că primul dintre creditorii menționați anterior nu atacase cu recurs sentința nr.4470/22.11.2007, casarea având același efect față de orice parte implicată. Concluzia în acest sens nu poate fi înlăturată nici printr-o interpretare eronată a dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea nr.85/2006 și, de altfel, la pronunțarea decizie nr.399R/28.03.2008 creditoarea Regia Autonomă pentru Activități - a avut calitatea de parte.
Cu toate acestea la rejudecarea cauzei tribunalul în mod greșit nu a avut în vedere și calitatea procesuală a acestui creditor, dovadă că nu a dispus citarea lui. Mențiunea din considerentele sentinței referitoare la cererea creditorului respectiv nu reflectă decât faptul că cel puțin până la încheierea dezbaterilor cererea creditorului respectiv a fost omisă de către tribunal. Or, indiferent de posibilul mod de soluționare, era obligatoriu să fie supusă judecății efective această cerere (o simplă mențiune în considerente neechivalând cu o judecată reală), însă în mod greșit tribunalul a avut în vedere pentru judecată doar un alt creditor și pe cei doi pârâți.
De asemenea, în raport cu casarea în totalitate a sentinței nr.4470/22.11.2007 la rejudecarea cauzei tribunalul trebuia să aibă în vedere ca obiect al judecății și continuarea procedurii insolvenței în primul rând referitor la cererea de închidere a procedurii, în raport cu care se dispusese închiderea procedurii prin sentința casată.
Or, tribunalul a omis întrutotul acest aspect al judecății, ceea ce rezultă în mod evident atât în raport cu părțile citate cât și cu faptul că nu a mai avut în vedere o eventuală continuare a procedurii după pronunțarea sentinței recurate.
În contextul în care în urma casării în tot, rejudecarea privea și continuarea procedurii, este de reținut că în acel context, nu fusese încă supusă judecății, fiind omisă în mod nejustificat, nici contestația la tabelul preliminar - referitor la creanța numitului formulată de, și societatea debitoare la data de 20.09.2005.
Prin urmare și în acest caz, indiferent de modul se soluționare, contestația respectivă trebuia supusă judecății, ceea ce tribunalul a ignorat.
Atât cadrul procesual privind părțile implicate în judecată, cât și aspectul referitor la închiderea procedurii, precum și acela referitor la contestația la tabelul preliminar prezintă relevanță, sunt în interdependență între ele și, toate, cu aspectul privind judecata cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, în raport, totodată, cu ambele recursuri formulate.
Astfel, motivele cererii unui creditor vizând atragerea răspunderii pot fi diferite de cererea în același sens a altui creditor, eventuala admitere a contestației la tabelul preliminar poate să modifice creanțele și ordinea de prioritate din tabelul datoriilor debitorului, dispunerea închiderii sau continuării procedurii poate influența modalitatea de executare silită în baza art.138 din Legea nr.85/2006, etc.
În acest context Curtea apreciază că și aspectele asupra cărora tribunalul nu s-a pronunțat se includeau în cauză, în obiectul rejudecării după casare, iar nejudecarea acestora înseamnă practic că prima instanță nu a intrat în cercetarea cauzei, decât în mod parțial și insuficient.
Potrivit art.312 pct.5 Cod procedură civilă, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată.
În consecință, având în vedere considerentele arătate, Curtea va admite ambele recursuri, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții și, împotriva sentinței comerciale nr.2557/03.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, prin lichidator judiciar, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI - SUCURSALA DE INGINERIE TEHNOLOGICĂ OBIECTIVE.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia
I
Grefier,
Red.Jud. - 27.11.2008
Tehnored. - 27.11.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu, Iulia
