Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1242/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1242/R-COM
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
JUDECĂTOR 3: Ingrid
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de SC SRL cu sediul în Rm.V,-, -.A,.19, județul V, contestatorul domiciliat în comuna, sat, județul V, debitoarea SC SRL prin administrator special din comuna, sat, județul V, împotriva sentinței nr.694 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V cu sediul în Rm.V, str. G- nr. 17, județul V și lichidatorul judiciar SC cu sediul în Rm.V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile legal timbrate cu câte 20,00 lei achitate cu chitanțele nr.-/2009, 20275/2009 și 20274/2009 emise de Primăria Mun.Pitești și cu timbre judiciare de câte 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 11 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față, constată că:
În procedura falimentului, deschisă împotriva debitoarei SC SRL prin sentința nr.1276/17.12.2007 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Vâlcea în dosarul nr-, lichidatorul judiciar a procedat, la data de 09.03.2009, la vânzarea următoarelor bunuri ale debitoarei falite: - teren în suprafață de 3977 mp. precum și Stația de sortare agregate minerale, rețeaua electrică de acționare a Stației de sortare (compusă din doi stâlpi de medie tensiune, un post de transformare și rețea electrică exterioară) și puț de apă și sistem de pompare (compus o bucată pompă tip 80 și o pompă tip ) și sistem de contorizare apă, amplasate pe terenul respectiv; - teren în suprafață de 899,93 mp. utilizat pentru accesul auto de la Stația de agregate la râul.
La data de 23.03.2009, lichidatorul judiciar a depus la dosarul de faliment tabel definitiv consolidat al creanțelor în care creditoarea Aaf ost trecută cu suma de 2.500 lei creanță privilegiată și cu suma de 82.822 lei creanță de tip incert.
Împotriva tabelului de creanță a formulat contestație creditoarea A, care a solicitat înscrierea în tabel cu titlu de "privilegiată" și a creanței de 82.822 lei care rezultă din Decizia de impunere nr.16/30.04.2009.
Împotriva măsurii lor de valorificare a activelor debitoarei falite a formulat contestație debitoarea falită, prin administratorul special, arătând că prin valorificarea se urmărește acoperirea unei creanțe pretinse de Direcția Apelor O - Rm-V, creanță care este născută după trecerea la faliment și, ca atare, nu putea să mai fie înscrisă în tabelul definitiv consolidat. Pe de altă parte, debitoarea a achitat în procedura falimentului cea mai mare parte a creanțelor, rămânând o creanță de cca.10.000 lei, pentru care nu se impune valorificarea unui activ important (administratorul special nefiind, de altfel, înștiințat despre efectuarea actelor de valorificare). În fine, unul din elementele stației de agregate, anume transformatorul de energie electrică, nu se află în proprietatea debitoarei falite, ci a unei terțe persoane.
Debitoarea falită, în temeiul art.57 Cod procedură civilă, a cerut introducerea în cauză în calitate de intervenient în interes propriu a numitului G pe care l-a arătat ca fiind proprietarul transformatorului electric și al instalațiilor electrice aferente, ce reprezintă elemente componente ale stației de agregate minerale.
La rândul său, G, a formulat contestație împotriva actelor de valorificare a transformatorului electric și a instalațiilor aferente, arătând că este proprietarul acestora (prin cumpărare de la SC SRL cu factura nr.2/08.07.2007) pe care le-a pus la dispoziția debitoarei falite în baza unui contract de comodat încheiat cu aceasta.
SC SRL, adjudecatarul bunurilor vândute prin procesul-verbal de adjudecare din data de 09.03.2009, a solicitat anulare respectivului act și restituirea garanției de 84.000 lei, cu motivarea că, în vederea participării la licitație, consimțământul său a fost viciat de eroare asupra obiectului, în sensul că la acel moment nu a cunoscut faptul că proprietatea bunului vândut este disputată.
Contestatoarea a arătat că a urmărit cumpărarea Stației de sortare cu intenția ca aceasta să poată fi pusă imediat în funcțiune, fapt ce nu poate fi realizat în condițiile în care proprietatea asupra instalațiilor de alimentare cu energie electrică este disputată.
Prin sentința nr.694/18.05.2009 judecătorul sindic a admis contestația creditoarei V și a dispus înscrierea acesteia în tabelul definitiv consolidat cu suma totală de 85.324 lei creanță bugetară.
A respins contestația formulată de debitoarea falită, precum și cererea acesteia pentru chemarea în judecată în calitate de intervenient a lui
HGA respins contestația formulată de G, precum și cererea de anulare a procesului-verbal de adjudecare și de restituire cauțiune, formulată de adjudecatarul SC SRL.
În motivarea sentinței, în privința măsurilor de valorificare a activelor debitoarei-falite și a contestațiilor formulate împotriva acestora, judecătorul sindic a reținut următoarele:
În mod nelegal debitoarea a continuat activitatea sa comercială și după trecerea la etapa de faliment, situație în care împotriva ei s-au născut creanțe ale partenerilor săi comerciali, acumulându-se datorii mai mari decât cele pentru satisfacerea cărora a fost deschisă procedura insolvenței.
Creanța pretinsă de către creditoarea Direcția Apelor O nu putea fi înscrisă decât în tabelul definitiv consolidat, întrucât a fost născută în cursul procedurii de insolvență, după dizolvarea debitoarei și după trecerea acesteia la faliment.
electric aparține averii debitoarei falite, având în vedere că, la inventarul încheiat la data de 22.01.2008, contestatorul G - care a fost directorul debitoarei - a recunoscut acest fapt prin declarație asumată sub semnătură. Recunoașterea inventarului sub semnătura contestatorului este opozabilă atât acestuia din urmă, cât și societății debitoare. Contestatorul nu poate invoca o altă stare de fapt decât cea recunoscută cu ocazia respectivă, în deosebi în condițiile în care nu a invocat proprietatea sa asupra instalațiilor electrice până la momentul adjudecării lor.
Pe de altă parte, contestatorul nu a formulat o contestație împotriva inventarului întocmit de lichidatorul judiciar.
Înscrisurile de la filele 390-392 dosar contrazic afirmația debitoarei-falite că administratorul special nu a fost înștiințat despre modalitatea de valorificare a activelor acesteia.
Având în vedere că nu sunt motive de anulare a procesului verbal de adjudecare și că bunul litigios este inclus în mod legal în activul valorificabil (eventuala întârziere în luarea în posesie dând loc doar la o acțiune în daune) judecătorul sindic a apreciat ca nefondată și contestația formulată de SC SRL.
Împotriva sentinței au formulat recurs G, SC SRL, prin administrator special, și SC SRL, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1. Recurentul Gaa rătat că este proprietarul transformatorului electric ce a fost vândut de către lichidatorul judiciar, dreptul său de proprietate fiind dovedit cu înscrisurile depuse la dosar și cu proba testimonială administrată în cauză, anume declarația martorului. Judecătorul sindic a ignorat probele administrate și nu a cercetat modul de dobândire a respectivului activ, dând eficiență întocmit de lichidatorul judiciar. Recurentul a mai arătat că a transmis spre folosință gratuită debitoarei falite Postul de transformare 160 și instalațiile electrice aferente, potrivit contractului de comodat din 20.07.2007, cu termen de încetare la 20.07.2009. La momentul încheierii contractului de comodat respectiv, dreptul de proprietate al recurentului rezulta din factura nr.2/2007 și chitanța nr.7/2007 emise de SC SRL, care a vândut acestuia bunurile sus-arătate, care au fost apreciate de către lichidatorul judiciar și de către evaluatorul contactat de acesta ca fiind un tot unitar cu Stația de sortare agregate.
2. Debitoarea falită a invocat dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, arătând următoarele:
Creanțele pretinse de Direcția Apelor O și VÂNZARE SA nu puteau înscrise în tabelul definitiv consolidat, întrucât nu au fost formulate cereri de creanță în termenele prevăzute de art.108 alin.2 din Legea nr.85/2006 și îndeosebi întrucât creanțele s-au născut în urma unor operațiuni efectuate de G după intrarea în faliment a societății. Pentru astfel de creanțe, potrivit art.233 din Legea nr.31/1990 - reținute în mod corect de către judecătorul sindic, răspund personal și în solidar directorii și administratorii societății, iar nu societatea care se află în fază de lichidare. În același sens sunt dispozițiile art.45 alin.3 din Legea nr.85/2006, care rețin răspunderea exclusivă a persoanelor ce încheie actele ca reprezentanți ai debitoarei falite. Potrivit art.46 alin.1 și art.49 din aceeași lege, operațiunile ulterioare deschiderii procedurii sunt nule și, ca atare, creanțele născute din acestea nu pot fi impuse societății falite, ci doar reprezentanților care au încheiat actele. În aceste condiții nu se impune valorificarea activelor societății.
Pe de altă parte, relațiile comerciale ale debitoarei falite cu Direcția Apelor O - V, s-au desfășurat potrivit Autorizației eliberate chiar de către creditoare, exploatarea materiilor prime - agregate minerale - făcându-se cu acordul lichidatorului judiciar și al administratorului special tocmai în vederea acoperirii debitelor către creditorii sociali. În aceste condiții creanța DA O - V este ulterioară intrării în faliment a societății.
Debitul pe care falita îl mai are de achitat - după repartițiile făcute până în prezent, inclusiv către Direcția Apelor O - este de cca.10.000 lei, sumă ce reprezintă plafonul minimal prevăzut de Legea nr.85/2006. Între această sumă și valoarea activelor vândute este o disproporție vădită. Debitul restant poate fi acoperit în altă modalitate decât cea aleasă cu rea-credință de către lichidatorul judiciar.
În fine, recurenta a mai arătat că transformatorul de curent electric cu toate auxiliarele acestuia nu fac parte din patrimoniul falitei și că administratorul special nu a fost înștiințat despre evaluarea bunurilor falite și despre modul de valorificare a acestora decât prin adresa nr.270/9.03.2009 prin care era informat cu privire la valoarea bunurilor și la persoana juridică ce ar fi oferit prețul lor.
3. SC SRL, invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 8 Cod procedură civilă, a criticat sentința pentru nelegalitate arătând următoarele:
Sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină în sensul că instanța de fond nu a analizat și motivat dacă sunt îndeplinite condițiile de anulare a procesului-verbal de licitație pentru eroarea (error in substantiam), respectiv faptul că eroarea în care s-a aflat recurenta a fost determinantă sau nu pentru încheierea actului juridic.
Instanța, în mod greșit, a înțeles că obiectul litigiului îl constituie transformatorul electric, iar nu Stația de sortare ca ansamblu funcțional.
Recurenta a mai arătat că, indiferent de soluția judiciară pe care o vor căpăta contestațiile celorlalte două recurente, cererea sa este distinctă, având în vedere că recurenta a urmărit să achiziționeze un ansamblu funcțional al cărui element esențial îl constituie sistemul de alimentare cu energie electrică. Elementul asupra căruia a căzut falsa reprezentare este Stația de sortare ca ansamblu funcțional care nu poate fi separat de nici unul din componentele sale, având în vedere și definiția dată de art.116 alin.4 din Legea nr.85/2006 sintagmei "ansamblu funcțional".
Judecătorul sindic a interpretat greșit actul de adjudecare considerând că transferul proprietății asupra activelor debitoarei a operat la data întocmirii procesului verbal de adjudecare, situație în care recurenta are la îndemână doar o acțiune în evicțiune sau posibilitatea de a cere daune moratorii. În realitate, în cauză vânzarea nu a fot realizată prin licitație publică pentru ca procesul verbal de adjudecare să constituie act translativ de proprietate. Procesul verbal respectiv reprezintă doar o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, fiind în sarcina lichidatorului să încheie ulterior contractul de vânzare-cumpărare.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți, Curtea constată că recursurile sunt fondate.
1. În privința recurentului G, Curtea constată că acesta a participat la inventarierea realizată de lichidator la data de 22 octombrie 2008, în calitate de "soț al administratoarei ".
Având în vedere că această calitate de "soț al administratorului social" nu conferă și calitatea de reprezentant legal al debitoarei falite, Curtea observă că lichidatorul nu a menționat alte împrejurări din care să de deducă faptul că Gar eprezentat legal debitoarea falită cu prilejul inventarierii.
În procesul verbal respectiv, susnumitul Gaa rătat că postul de transformare, care compune rețeaua electrică ce deservește stația de sortare agregate, aparține societății falite.
Potrivit facturii nr.2/08.07.2007 și chitanței nr.16/08.07.2007 emise de SC SRL Rm.V, precum și declarației date de - administrator social al SC SRL - în fața judecătorului sindic, rezultă că societatea respectivă a vândut recurentului G, ca persoană fizică, transformatorul sus-arătat de 160 KW. Bunul se află, astfel, în proprietatea exclusivă a recurentului.
Împrejurarea că recurentul a făcut anumite afirmații cu ocazia inventarierii nu invalidează dreptul său de proprietate, nu reprezintă o renunțare la drept și nu îl decade din posibilitatea legală de a-și apăra respectivul drept, chiar dacă el a fost administratorul de fapt al societății.
Ca atare, indiferent că nu a contestat inventarierea în sine, are dreptul de a formula contestație împotriva vânzării bunului său.
Înscrisurile sus evocate - factura și chitanța - nu au fost defăimate de către lichidator sau altă persoană interesată ca fiind false. Ca atare, ele trebuie luate în considerare și apreciate după puterea lor juridică, putere care este evident mai mare decât declarația formulată în fața lichidatorului cu prilejul inventarierii bunurilor SC.
Pentru aceste considerente va fi admis atât recursul formulat de G, cât și cel formulat de debitoarea falită în privința transformatorului electric.
2. În privința acestei din urmă recurente, Curtea nu va reține celelalte motive de recurs pentru următoarele considerente:
Creanța nu a fost contestată de către debitoarea falită, iar judecătorul sindic a făcut referire la aceasta cu titlu exemplificativ.
Creanța Direcției Apelor O - Vaf ost corect înscrisă în tabelul definitiv consolidat al creanțelor. Aceasta nu este rezultatul necunoașterii în sine a stării de insolvență/faliment în care se afla debitoarea la momentul emiterii de utilizare/exploatare apă/potențial hidroenergetic, respectiv nisipuri și pietrișuri, precum și la momentul emiterii facturilor, ci este rezultatul activității desfășurate în concret de către falită fără plata contravalorii dreptului de exploatare a agregatelor minerale.
a desfășurat activitate și a beneficiat de profitul obținut prin aceasta. Ca atare, datoria asumată către Direcția Apel Olt trebuie să se reflecte la masa credală și să fie suportată de debitoare.
Creanța Direcției Apel Olts -a născut în timpul procedurii concursuale, datoriile SC acumulându-se de dinainte de intrarea sa în faliment, cât și ulterior, până în luna iunie 2008.
Creanța respectivă nu poate fi imputată reprezentanților falitei care au încheiat raportul juridic cu Direcția Apelor O câtă vreme falita este cea care a obținut un rezultat din prestațiile Direcției Apelor O, rezultat folosit exclusiv de ea.
Nicio persoană interesată nu a sesizat judecătorul sindic cu cerere de verificare a legalității și constatarea nulității operațiunilor comerciale realizate de falită, astfel că o solicitare în acest sens formulată direct în fața instanței de recurs nu poate fi primită.
Nu are relevanță că debitul rămas de achitat către diverșii creditori înscriși în tabelul definitiv consolidat este la limita plafonului minim prevăzut de Legea nr.85/2006 pentru deschiderea procedurii de faliment, plafonul respectiv neavând nicio legătură cu procedura de insolvență dincolo de momentul deschiderii acesteia. Ca atare, indiferent de cuantumul relativ mic al creanțelor rămase de satisfăcut creditorii au dreptul să decidă vânzarea unor bunuri ale debitoarei chiar dacă valoarea bunurilor respective este mai mare față de totalul creanțelor.
Curtea nu va reține susținerea recurentei referitoare la faptul că nu aparțin averii sale "auxiliarele" transformatorului electric, având în vedere că documentele aflate la dosar vizează strict doar transformatorul. Ca atare, orice "auxiliare" ar avea în vedere recurenta, acestea nu pot fi excluse din averea ei.
În fine, în privința nulității evaluării și modalității de valorificare a bunurilor pentru necomunicarea lor către administratorul special, Curtea constată că recurenta nu indică un temei legal al susținerii sale. Potrivit Legii nr.85/2006 în forma sa în vigoare la momentul operațiunilor respective, administratorul special participă în faza de faliment doar la inventarierea bunurilor, ca reprezentant al debitoarei falite, iar nu și la evaluarea lor. În plus, la momentul evaluării în speță (iunie 2008) nu exista desemnat un administrator special (acesta fiind desemnat mult ulterior, la data de 4.10.2008). Nici în privința comunicării modalității de valorificare a bunurilor, lichidatorul nu avea această obligație. În plus, administratorul special a cunoscut atât evaluarea cât și modalitatea de valorificare din chiar ședința Adunării Generale a Creditorilor din data de 26.11.2008 la care a participat și unde, alături de creditori, a aprobat propunerile lichidatorului în legătură cu evaluarea și valorificarea.
3. În ce privește recursul SC SRL, Curtea constată că este fondat pentru cele ce urmează:
Aceasta s-a înscris în procedura de cumpărare a Stației de sortare agregate minerale, a terenului pe care era amplasată stația și a terenului de acces la aceasta în aprecierea faptului că bunul respectiv - privit ca "bloc funcțional" împreună cu subansamblurile sale - este în stare de funcționare din momentul achiziționării. În lipsa unor probe ori indicii din care să se deducă faptul că recurenta a fost înștiințată despre posibilitatea "revendicării" unor elemente care asigurau funcționarea stației, respectiv posibilitatea "înlocuirii" unor astfel de elemente, nu se poate aprecia că SC ar fi participat la procedura de achiziționare și în aceste condiții.
Recurenta a depus garanția și oferta de a cumpăra Stația de sortare în considerarea faptului că aceasta îi va fi transmisă așa cum exista la momentul la care s-a făcut public anunțul de vânzare. Orice elemente prezentate ulterior cu privire la excluderea transformatorului din stația vândută ori la posibilitatea înlocuirii lui - în condițiile în care părțile nu au convenit asupra caracterului fungibil al acestuia - atrag vicierea consimțământului recurentei în legătură cu obiectul pentru care a făcut o ofertă de cumpărare și care urma a-i fi vândut ulterior și, respectiv, cu caracterul său de "bun funcțional".
Curtea nu va reține argumentul "error in personam", având în vedere că acesta se referă la aptitudini ori calități proprii vânzătorului, în care nu este inclusă și "calitatea de proprietar".
Reținând doar "error in substantiam" ca viciu de consimțământ care atrage anularea actului juridic, Curtea constată că se impune anularea actului de adjudecare cu privire la toate bunurile adjudecate - stație de sortare și terenurile ce o deservesc - cu consecința restituirii către recurentă a garanției de 84.000 lei, plătite pentru participarea la vânzare.
Pentru toate cele expuse, văzând dispozițiile art.312 alin.1-3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile și va modifica sentința în sensul admiterii contestațiilor formulate de G, SC SRL și SC SRL, anulării procesului verbal de adjudecare și restituirii garanției. Va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de contestatorii SC SRL cu sediul în Rm.V,-, -.A,.19, județul V, G, domiciliat în comuna, sat, județul V, și de SC SRL - prin administrator special - din comuna, sat, județul V, împotriva sentinței nr.694 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal în dosarul nr-, intimați fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V cu sediul în Rm.V, str. G- nr.17, județul V, și lichidatorul judiciar SC, cu sediul în Rm.V,-, județul
Modifică sentința de mai sus în sensul că admite contestațiile formulate de G, SC SRL și SC SRL, anulează procesul verbal de adjudecare și restituie garanția.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
-
Red./07.12.2009
EM/9 ex.
Jud.sindic
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
