Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1290/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1290/R-COM
Ședința publică din 27 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
- -, judecător
- -, judecător
-, grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de creditorul, domiciliat în Câmpulung-, județul A împotriva sentinței nr. 305/F din 17.03.2009 și de către creditorii domiciliat în Pitești, str. -, - 19,.. 3 - cesionar BANK Sucursala Pitești, domiciliat în, șoseaua B - Pitești, nr. 58. județul A și SRL, cu sediul social în, șoseaua B - Pitești nr. 58, județul A, împotriva încheierii din data de 12.05.2009, pronunțate de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, intimați fiind debitoarea - SRL, cu sediul în, Pitești-B, nr.211, județul A și administratorul judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții- creditori - SRL și prin avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile declarate de creditorii - SRL, și sunt legal timbrate; recursul declarat de nu este timbrat legal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă întâmpinare din partea lichidatorului debitoarei.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Av. având cuvântul pentru recurenții-creditori și - SRL, susține oral recursul, așa cum este formulat în scris, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și pe fond respingerea cererii de trecere la procedura falimentului, urmând să solicită cheltuielile de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința nr.305/F/17.03.2009, Tribunalul Comercial Argeș - judecătorul sindic a admis contestația formulată de administratorul social al - SRL, a dispus radierea creanțelor deținute de creditorii - SRL și și a sumei de 2.500.000 lei, din creanța creditorului, din tabelul definitiv de creanță, stabilind termen pentru continuare procedurii la 31.03.2009.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond, a reținut, examinând contestația la tabelul definitiv, în raport de materialul probatoriu administrat în cauză și de prevederile art. 75 alin.1 din Legea nr. 85/2006, temeinicia acesteia, întrucât, textul enunțat anterior, a impus o categorie de contestație ce se poate exercita după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin.2, și până la închiderea procedurii,de către orice persoană interesată, împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
În cauza de față, administratorul judiciar a făcut apel la această formă specială de revizuire, arătând că anumite creanțe au fost trecute, din eroare esențială, în tabelul definitiv de creanțe și a solicitat radierea lor.
Mai întâi, creditorul, a invocat în cererea sa, din data de 22.04.2008, o creanță certă, lichidă și exigibilă față de patrimoniul debitorului - SRL, în sumă de 5.300.000 lei, depunând ca documente justificative contractul de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 3358/22.12.2007, pentru suma de 5.000.000 lei și două file CEC, pentru suma de 300.000 lei.
Debitorul, - SRL, a contestat o parte din această creanță înscrisă în tabelul preliminar, respectiv suma de 5.000.000 lei și prin sentința nr. 73/F din data de 16.01.2009, s-a dispus înscrierea în tabelul definitiv a creditorului, cu o creanță în sumă de 2.800.000 lei.
S-a reținut, cu acea ocazie, că acest creditor a justificat, în raport de contractul de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, o creanță certă în sumă de 2.500.000 lei, reprezentată de prețul plătit integral la data autentificării actului.
Verificând, de această dată, contestația în raport de declarația autentică dată de asociatul debitorului, și poziția creditorului de la acest termen instanța de fond a constatat că, la data autentificării contractului, folosit de creditor în justificarea creanței sale împotriva debitorului, nu s-a achitat nicio sumă de bani.
debitorului a declarat în acest sens că a crezut că s-a achitat integral prețul vânzării, respectiv suma de 2.500.000 lei, însă, din verificarea evidențelor contabile, a rezultat că această sumă nu a fost depusă(fila 1240).
Însuși creditorul, prezent în instanță, a declarat că nu a achitat nicio sumă, ci a constituit garanții ipotecare pentru linii de credit în favoareaasociațilordebitorului.
Față de această situație de fapt, JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță l-sindic a constatat că, în cauză, creditorul nu deține o creanță asupra patrimoniului debitorului, rezultată din contractul de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare și, doar, din eroare esențială, a fost înscris în tabelul definitiv de creanțe.
Acestui creditor urmează a-i fi radiată creanța sa în sumă de 2.500.000 lei din tabelul definitiv de creanțe și a rămâne cu creanța în sumă de 300.000 lei.
Creditorul și-a declarat o creanță în sumă de 8.330.000 lei rezultată din înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 11.11.1996 cu asociatul debitorului
În tabelul preliminar de creanțe creditorul nu a fost înscris întrucât administratorul judiciar nu a regăsit creanța în evidențele contabile ale debitorului, astfel că, a formulat contestație, întemeiată pe prevederile art. 73 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Prin aceeași sentință nr. 73/F din 16.01.2009, s-a admis contestația și s-a dispus înscrierea creditorului în tabelul definitiv de creanțe cu creanța declarată.
Prin contestația prezentă administratorul judiciar solicită radierea creanței din tabelul definitiv, invocând eroarea esențială, în ceea ce privește trecerea acestei creanțe în tabel, întrucât înscrisul sub semnătură privată nu poate produce efecte juridice și nu are calitatea de document justificativ al creanței.
Verificând acest înscris, prin prisma criticilor invocate, JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu l-sindic a constatat că înscrisul, al cărui obiect îl reprezenta un contract de împrumut, a fost încheiat între debitorul - SRL, reprezentat de G, identificat cu seria nr. -, în calitate de administrator unic și, domiciliat în Câmpulung,-.
Împrumutul se referea la suma de 3.000.000 USD cu scadență la data de 11.02.2007, dată de la care împrumutătorul era îndreptățit să calculeze dobânzi și penalități în valoare de 10%.
Împrumutul acordat era garantat cu toate bunurile mobile și imobile existente în patrimoniul societății și cu toate disponibilitățile bănești aflate în conturile bancare ale acestei persoane juridice.
În primul rând, judecătorul sindic a constatat că, la data încheierii contractului de împrumut,era în vigoare Regulamentul nr. V/10813 din 18.08.1994 emis de BNR în vederea efectuării operațiunilor valutare care interzicea în art.1 operațiunile valutare pe teritoriul României între persoanele juridice rezidente și între acestea și persoane fizice rezidente. În acest caz, încasările, plățile, compensările, transferurile, creditările precum și alte tranzacții financiare și de capitaluri se realizează numai în moneda națională(leu).
Sub acest aspect, împrumutul acordat de către creditorul, apare ca nul de drept.
În al doilea rând, la data întocmirii înscrisului G nu avea calitatea de administrator unic al debitorului ș, deci, nu avea puterea de reprezentare legală a persoanei juridice.
- SRL s-a constituit în anul 1994, cu doi asociați și administratori, respectiv G și, ultimul decedând în decembrie 1995.
În anul 1996, prin act adițional, asociatul și administrator G prevalându-se de prevederile art. 21 din statut, a hotărât continuarea activității societății, cu moștenitorii asociatului decedat, respectiv -, și, care devin asociați și administratori de la data decesului autorului lor.
Abia la data de 23.12.1996, asociatul G devine asociat unic și administrator al debitorului, prin cesionarea părților sociale deținute de moștenitorii decedatului.
Față de această situație, s-a constatat că, la data de 11.11.1996, debitorul - SRL nu a fost legal reprezentat, întrucât actul trebuia să fie semnat de cei patru asociați și administratori. Așa fiind, debitorul nu putea să se oblige potrivit acestui contract, iar suma împrumutată nu putea, legal, să intre în patrimoniul debitorului.
De asemenea, în lipsa hotărârii tuturor asociaților, nu se putea garanta împrumutul cu bunurile și disponibilitățile bănești ale debitorului.
În fine, în înscrisul în discuție asociatul G s-a identificat cu seria - nr. -, act de identitate folosit la data de 08.06.1998, cu ocazia încheierii contractului de muncă(fila 1242).
În anul 1996, când s-a hotărât continuarea activității debitorului cu moștenitorii defunctului, asociatul se identifica cu seria - nr.-, iar la data de 23.12.1996 se identifica cu același act de identitate.
Deci, la data de 11.11.1996, asociatul G, trebuia să se identifice cu seria - nr.-/1984, ci nu cu seria - nr. -, cu care se va identifica mult mai târziu.
De aici, se poate concluziona că, înscrisu, s-a întocmit mult mai târziu, respectiv când împrumutatul persoană fizică avea un alt act de identitate.
Față de toate aceste considerente, JUDECĂTOR 4: Polixenia l-sindic a constatat că înscrisul sub semnătură privată folosit de creditor în dovedirea creanței sale asupra patrimoniului debitorului nu are calitatea de document justificativ, în temeiul căruia să-i fie înscrisă creanța în tabelul de creanțe împotriva debitorului.
Împrejurările analizate mai sus nu au fost cunoscute anterior de către administratorul judiciar și se înscriu în noțiunea de eroare esențială, ducând la radierea creanței din tabelul definitiv de creanțe.
Creditorul - SRL și-a declarat o creanță în sumă de 1.400.000 lei justificată cu file CEC emise de către debitoare în favoarea - SRL I și girate de către aceasta creditorului.
În urma verificării, administratorul judiciar, a înscris această creanță în tabelul preliminar de creanțe, iar debitorul a contestat-o, pe calea prevăzută de art. 73 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința nr. 73/F din data de 16.01.2009, contestația debitorului a fost respinsă,pe considerentul că filele CEC nu au fost anterior anulate pe calea dreptului comun, prin procedura prevăzută de Legea nr. 59/1934.
De astă dată, administratorul judiciar, evocând eroarea esențială cu privire la trecerea acestei creanțe în tabelul definitiv, a solicitat radierea creanței, întrucât creditorul a cesionat creanța altei societăți.
Verificând înscrisul denumit " cesiune de creanță" depus, la dosarul cauzei, de către administratorul judiciar, rezultă că - SRL a cesionat către - DISTRIBUTION SRL, creanța sa în sumă de 1.400.000 lei, pe care o avea asupra patrimoniului debitorului - SRL.
Operațiunea de cesionare s-a realizat la data de 24.06.2008, la o zi după scurgerea termenului de înregistrare a declarațiilor de creanțe împotriva debitorului și nu a fost cunoscută de către debitor sau administratorul judiciar la momentul întocmirii tabelului preliminar și a judecării contestației la tabelul preliminar, situație ce poate fi reținută ca eroare esențială în admiterea creanței.
În acest context, nu poate fi reținută inadmisibilitatea contestației prezente, întrucât pe această cale se invocă motive ce țin de prevederile art. 75 alin.1 și constituie împrejurări necunoscute anterior.
Creditorul a invocat și o pretinsă lipsă de calitate procesuală activă a administratorului judiciar în acest tip de contestație în raport de prevederile art. 75 alin.2.
Calitatea procesuală activă este conferită potrivit art. 75 alin.1 oricărei părți interesate, inclusiv administratorului judiciar, care are interesul de a stabili o masă pasivă corectă în raport de documentele justificative prezentate de către creditori și de a face corecturile necesare în situația descoperirii unui dol, unei erori esențiale sau descoperirii unui titlu hotărâtor și până atunci necunoscut.
2 arată, în acest sens, că cererea se judecă într-o procedură contencioasă, cu citarea contestatorului, care poate fi inclusiv administratorul judiciar, iar calitate procesuală pasivă putând avea creditorul care deține creanța contestată, administratorul judiciar/lichidator, în condițiile în care contestator este debitorul, un creditor sau chiar deținătorul creanței contestate, membrii comitetului creditorilor sau orice parte interesată, după caz.
Ca urmare nu se poate reține o lipsă de calitate procesuală activă a administratorului judiciar, funcție de prevederile art. 75 din legea nr. 85/2006.
Cum - SRL a cesionat creanța sa asupra patrimoniului debitorului - SRL nu mai are calitatea de creditor al acestui debitor și urmează ca din tabelul definitiv de creanțe să fie radiată creanța în sumă de 1.400.000 lei.
Ulterior, prin încheierea din 12 mai 2009, judecătorul sindic, în temeiul art.105 alin.1 din Legeanr.85/2006 a admis cererea creditoarei A, în temeiul art.107 alin.1 lit.c) a decis intrarea debitoarei în procedura generală a falimentului, a dispus dizolvarea societății, desemnarea lichidatorului judiciar provizoriu, notificarea hotărârii luate și a stabilit termene în continuarea procedurii.
Referitor la cererea creditoarei DGFP A, instanța de fond a reținut că, cererea acesteia este întemeiată, cu motivarea că, debitoarea și-a continuat activitatea declarându-și obligații la bugetul consolidat al statului pe care nu le-a mai putut achita.
Astfel, de la o datorie de 645.474 lei, declarată la data deschiderii procedurii insolvenței (22.04.2008) creditorul fiscal a înregistrat obligații fiscale neachitate la data de 01.03.2009, în cuantum de 3.434.070 lei, motiv pentru care creditoarea a solicitat modificarea tabelului definitiv de creanțe, pe calea contestației reglementată de art.75 alin.1 din Legea nr.85/2006, modificată.
A mai arătat că, prin sentința nr.351/31.03.2009, judecătorul sindic a analizat titlul invocat de creditoare, necunoscut până atunci și a dispus înscrierea creanței nou declarate în tabelul definitiv de creanțe.
Împotriva sentinței nr.305/F/17.03.2009 a declarat recurs, în termen legal, creditorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.7 și pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că:
- în mod greșit, instanța de fond, a admis contestația administratorului judiciar, în temeiul art.75 alin.1, dispunând radierea creanței deținute de acesta în tabelul definitiv de creanțe, fără a menționa în motivarea hotărârii cuantumul creanței sau numele acestuia, pronunțându-se o hotărâre de radiere eronată.
Or, conform art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, în caz contrar, încălcându-i-se dreptul la apărare și la un proces echitabil.
- hotărârea este nelegală și pentru faptul că instanța a apreciat că, în speță, suntem în prezența unor motive speciale, dar nu a arătat care din aceste cazuri își găsesc aplicarea pentru a se dispune o asemenea măsură;
- de asemenea, a arătat că art.75 alin.1 se referă numai la existența dolului, falsului sau a erorii materiale esențiale, astfel că, aceste motive au mai fost analizate de judecătorul-sindic, prin urmare, acesta nu poate reveni și modifica soluția în această cale de atac ce are caracter de excepție și nu de regulă.
- în sfârșit, s-a criticat și lipsa calității procesuale active a administratorului judiciar în promovarea contestației.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației ca nemotivată sau ca inadmisibilă.
Împotriva încheierii din 12 mai 200, s-a formulat recurs, în termen legal, de către numiții, și - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe disp. art.299 și urm. proc.civ.
Recursul formulat de numitul, nu a fost timbrat, deși, prin înscrisul aflat la fila 22 din dosar, reprezentând dovadă de îndeplinire a procedurii de citare, acesta a fost înștiințat despre obligația legală prevăzută de art.20 din Legea nr.146/1997 și OG nr.32/1995, împrejurare în raport de care urmează ca acesta să fie anulat ca netimbrat.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pe care instanța le-a încadrat în disp.art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă, și - SRL au criticat încheierea din 12.05.2009, pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că:
- judecata a avut loc fără ca debitoarea să fie citată prin administratorul special, ori ca acesta să fie prezent la judecata cauzei, astfel c, a fost încălcat dreptul la apărare al debitoarei, împrejurare sancționată cu nulitatea de dispozițiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă;
- hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, pe considerentul că, debitoarea se afla încă în perioada de observație și nu în vreuna din ipostazele prevăzute de art.107 alin.1 lit.C din Legea nr.85/2006;
Or, în lipsa unui plan de reorganizare, judecătorul sindic avea, eventual, numai posibilitatea examinării situației economico-financiare a debitoarei, pentru a constata dacă activitatea acesteia, în perioada de observație, a produs sau nu pierderi averii acesteia, ceea ce în cauză nu s-a dovedit, judecătorul sindic limitându-se numai la examinarea obligațiilor fiscale ale debitoarei, apreciind creșterea acestora.
Astfel, pentru lămurirea exactă a situației de fapt, se impunea admiterea probei cu expertiză contabilă, așa cum impune art.129 Cod procedură civilă, când reglementează rolul activ al judecătorului.
- o altă critică, adusă încheierii pronunțată de judecătorul sindic, este numirea în cauză a doi lichidatori judiciari ale căror onorarii sunt exagerat de mari, raportat la criteriile legale pentru stabilirea onorariilor lichidatorilor judiciari, împrejurare ce impune reducerea acestora.
În consecință, se impune admiterea recursurilor, casarea încheierii și trimiterea pentru soluționarea cauzei cu respectarea dispozițiilor legale privind citarea tuturor părților implicate în cauză, precum și pentru administrarea probatoriului solicitat.
Examinând recursul promovat de numitul, împotriva sentinței nr.305/F/17.03.2009, pe temeiul invocat, dar și în limitele art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Referitor la prima critică, apreciată ca nefondată, lecturând considerentele sentinței atacate, se constată că aceasta cuprinde o motivare amplă a tuturor aspectelor invocate în contestația formulată de către administratorul judiciar, astfel că, nu se poate susține încălcarea de către judecătorul sindic a dispozițiilor art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă.
Prin urmare, judecătorul sindic a expus, în raport de situația de fapt reținută, motivele care au format convingerea sa, atunci când a apreciat temeinicia contestației administratorului judiciar.
Înscrisul atașat de recurent prezentei căi de atac ( 11-12) nefiind conform cu originalul, nu poate fi considerat drept probă concludentă în susținerea criticii sale.
Referitor la critica vizând inexistența unei situații de excepție, instanța de control reține că, în cauză, există o asemenea ipoteză, respectiv eroare esențială, descoperită după data înscrierii în tabelul definitiv, constând în angajarea întregului patrimoniu al debitoarei de către administratorul unic și în faptul că G, la data încheierii contractului, a utilizat un buletin de identitate cu o serie și un număr pe care nu îl poseda, la data de 11.11.1996, ci mult mai târziu. Numitul Gad evenit asociat unic, la data de 23.12.1996, iar la data semnării contractului s-a folosit de un alt document vizând identitatea persoanei, astfel că actul juridic respectiv este apreciat ca fictiv, fiind încheiat la o dată ulterioară datei de 11.11.1996, în scopul de a frauda creditorii, prin scoaterea din activul societății a unei însemnate sume de bani, fără temei legal.
În fine, nici critica vizând lipsa calității procesuale active administratorului judiciar de a formula contestație nu poate fi primită, în raport de dispozițiile art. 75 alin.1 din lege, conform cărora poate uza, de o asemenea cale, orice parte interesată.
Examinând recursurile formulate de și - SRL, Curtea le apreciază ca nefondate, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, prima critică, nu poate fi primită, având în vedere dispozițiile legii speciale aplicabile în cauză, potrivit cu care citarea și comunicarea tuturor actelor de procedură se face prin Buletinul insolvenței (art.7 alin1), din probatoriul administrat, constatându-se că procedura de citare cu administratorul special a fost legal îndeplinită, astfel că nu se poate reține incidența art.304 pct.5 Cod procedură civilă, coroborat cu art.105 alin.2 Cod procedură civilă, administratorul special al debitoarei având posibilitatea să-și facă apărarea corespunzătoare în prezenta cauză.
Nici critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art.107 alin.1 lit.c) din Legea nr.85/2006 de către judecătorul sindic nu poate fi reținută, întrucât, din considerentele încheierii rezultă că, aflată în perioada de observație, debitoarea a înregistrat creșteri ale datoriilor fiscale, mărind substanțial pasivul acesteia, de la suma de 645.474 lei la suma de 3.434.070 lei, situație necontestată de nici una dintre părțile implicate în cauză și care se regăsește în reglementarea art.54 alin.5) și 107 alin. 1) lit D din lege.
Faptul că a fost trecută, drept temei al trecerii la procedura falimentului, dispoziția art.107 lit c), în loc de lit D, nu poate conduce la modificarea hotărârii, atâta vreme cât din motivarea acesteia rezultă temeinicia soluției adoptate de judecătorul sindic.
In sfârșit, nici critica vizând desemnarea în cauză a doi lichidatori judiciari, pe considerentul stabilirii unor onorarii exagerat de mari, comparativ cu criteriile legale, nu poate fi primită, atâta vreme cât reglementarea specială în materie nu cuprinde vreo interdicție sub acest aspect, dar și față de statuarea că onorariul lichidatorului este stabilit prin negociere cu adunarea creditorilor și, doar, confirmat de judecătorul sindic. În speță, se constată desemnarea, cu caracter provizoriu, a celor doi lichidatori, ținând cont, desigur, de volumul de activitate ce-l presupune administrarea insolvenței societății debitoare, comitetul creditorilor urmând a decide dacă va păstra formația aleasă de judecătorul sindic și remunerația pe care o va primi.
Față de considerentele expuse, curtea, în temeiul art.312. alin 1) și 2) Cod procedură civilă coroborat cu disp. Legii nr.85/2006 și Legii. nr.146/1997, urmează să anuleze ca netimbrat recursul declarat de și să respingă ca nefondate recursurile declarate de, și -. SA..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de creditorul domiciliat în Pitești, str. -, - 19,.. 3 - cesionar BANK Sucursala Pitești, împotriva încheierii din data de 12.05.2009, pronunțate de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de creditorul, domiciliat în Câmpulung-, județul A, împotriva sentinței nr. 305/F din 17.03.2009 și de către creditorii domiciliat în, șoseaua B - Pitești, nr. 58. județul A și SRL, cu sediul social în, șoseaua B - Pitești nr. 58, județul A, împotriva încheierii din data de 12.05.2009, pronunțate de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, intimați fiind debitoarea - SRL, cu sediul în, Pitești-B, nr.211, județul A și administratorul judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
-
Red.IB/8.12.2009
EM/6 ex.
Jud.sindic
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Polixenia
