Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1323/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 1323/R-Com
Ședința publică din 08 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Gina Achim
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de creditoarea AVAS - cu sediul în B, sector 1, -, nr. 9-11, împotriva sentinței nr. 1109/C/07.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - debitoareSC SRL- cu sediul în C, sat B, Județul și lichidatorCABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ- cu Rm.V, nr. 2, Județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 9 iulie 2009, reclamantul Cabinetul Individual de Insolvență a solicitat deschiderea procedurii simplificate de insolvență cu privire la debitoarea
În motivare a susținut că prin încheierea nr.37234/20 septembrie 2007, pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului s-a dispus dizolvarea societății debitoare, motivat de faptul că nu și-a preschimbat certificatul de înmatriculare și că până în prezent nu au fost predate actele contabile ale societății, situație de natură a conduce la deschiderea procedurii simplificată de insolvență, conform art.1 alin.2 lit.e, art.27-28 și art.3 pct.25 din Legea nr.85/2006.
Deosebit, a mai susținut că debitoarea are obligații neachitate față de creditoarea AVAS B în sumă de 239,75 lei, reprezentând credit acordat acesteia de către fosta Bancă Agricolă.
Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.1109/C/7 octombrie 2009 respins cererea.
Ca să pronunțe această sentință, prima instanță a reținut că într-adevăr prin încheierea din data de 20 septembrie 2005, consecința nepreschimbării certificatului de înmatriculare, s-a dispus dizolvarea societății debitoare.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că aceasta la data de 8 octombrie 1993 contractat un credit în sumă de 239,75 lei, pentru o perioadă de 1 an, de la Banca Agricolă, cesionat ulterior AVAS
Instanța a observat însă că de la data acordării creditului și până la data când s-a formulat declarația de creanță, 14 noiembrie 2008, au trecut mai mult de 3 ani, creanța fiind prescrisă.
În altă ordine de idei, a motivat că nu s-a făcut dovada stării de insolvență în sensul art.3 alin.1 din Legea nr.85/2006, față de cuantumul derizoriu al pretinsei datorii, nedovedite.
Bad eclarat recurs împotriva sentinței de mai sus pe care a criticat-o susținând că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în sensul motivului prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea criticii formulate a arătat că reținând intervenită prescripția creanței, instanța a încălcat legea, deoarece nu a observat că prin o serie de acte, prescripția a fost întreruptă, astfel: somația nr.5872/23 1994 emisă de Banca Agricolă, procesul verbal de adjudecare din data de 25 mai 1995, sentința civilă nr.527/5 iulie 1996 etc.
Deosebit, termenul de prescripție a fost întrerupt și prin formarea dosarului având ca obiect dizolvarea și lichidarea societății, în temeiul Legii nr.359/2004, iar prin adresa din data de 9 mai 2006, recurenta a solicitat lichidatorului judiciar înscrierea la masa credală a debitoarei în temeiul titlului executoriu - contractul de credit și actul adițional la acesta.
De asemenea, a mai susținut că potrivit art.13 alin.5 din nr.OUG51/1998, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de AVAS, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau după caz au fost investite cu titlu executoriu, este de 7 ani.
În cauză, termenul de prescripție de 7 ani în vederea exercitării dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de AVAS nu s-a împlinit, întrucât a început să curgă la data de 13 august 2001, când creanța debitoarei a fost cesionată AVAS.
Recursul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin încheierea pronunțată la data de 20 septembrie 2005, judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, s-a reținut că debitoarea se află în dizolvare de drept, admițându-se cererea formulată de AVAS privind înscrierea în registrul comerțului a mențiunii referitoare la numirea lichidatorului judiciar.
Potrivit contractului de credit purtând data de 8 octombrie 1993, intervenit între debitoare și Banca Agricolă - Sucursala Județeană V, prin care s-a acordat un credit în sumă de 3.000.000 lei pe termen de 1 an, preluat de către AVAS prin contractul de cesiune din data de 13 august 2001, debitoarea apărea cu o datorie de 239,75 lei.
Față de cuantumul datoriei, apreciat derizoriu de către instanța de fond, corect s-a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art.3 alin.1 din Legea nr.85/2006, care definește insolvența ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
Deosebit, chiar dacă condițiile textului evocat ar fi incidente, pentru creanța în discuție a intervenit prescripția, instanța observând că față de data acordării creditului, 8 octombrie 1993, au trecut mai mult de 3 ani, până la data de 14 noiembrie 2008, când s-a formulat declarația de creanță.
Așa fiind, din acest punct de vedere nu pot fi reținute susținerile din recurs în sensul întreruperi prescripției printr-o serie de acte, menționate ca atare și nici aplicabilitatea dispozițiilor nr.OUG51/1998, referitoare la termenul de prescripție.
În concluzie, rezultă că prin sentința analizată, tribunalul a aplicat corect legea și a dat o apreciere justă probelor administrate, urmând a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reditoarea B, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr.1109/C/7.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - debitoare, cu sediul în C, sat B, județul V și lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, cu sediul în Rm.V, nr.2, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./10.12.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
