Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1328/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1328/COM
Ședința publică din 29 octombrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea împotriva sentinței civile nr.981/18.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată Medical Dr. & SF., având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea creditoarei recurente, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus prin serviciul registraturii întâmpinare de către debitoarea intimată Medical Dr. & SF., se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei creditoarei recurente care depune la dosarul cauzei delegația de reprezentare, dovada achitării diferențelor de taxă judiciare de timbru.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta creditoarei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate, deschiderea procedurii insolvenței întrucât au față de debitorul cedat o creanță certă, lichidă și exigibilă care atinge valoarea prag de 10.000 lei și are o scadență mai mare de 30 de zile.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 981/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a admis contestația debitorului SC Medical & Sf. SRL T și s-a respins cererea formulată de creditoarea SC pentru deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de Legea 85/2006 împotriva debitorului.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că cererea creditoarei a fost formulată ca urmare a unei datorii de 72.487,39 lei ce reprezintă c/val. medicamentelor livrate de către o altă societate comercială care ulterior a fost cedată în baza unui contract încheiat la 06.10.2008, astfel cum se susține în motivarea cererii, însă s-a constatat că din actele contabile și bancare depuse la dosar reiese că debitoarea dispune de lichidități în conturi suficiente pentru a-și achita datoriile exigibile, are încasări zilnice și depuneri în cont, ceea ce duce la concluzia că societatea nu se află în insolvență.
Pe de altă parte, s-a invocat stingerea obligațiilor de plată pentru unele din facturi ca urmare a prescripției, aspect ce presupune discuții și verificări care conduc la înlăturarea caracterului cert și exigibil al creanței impus de lege pentru a conferi unui pretins creditor legitimarea procesuală necesară.
Judecătorul sindic nu a reținut lipsa calității procesuale active a creditoarei întrucât la dosar s-au depus notificările cesiunii de creanță și dovada comunicării către societatea debitoare, fiind îndeplinite formalitățile prevăzute de art. 1393.civ. însă în final, așa cum s-a arătat, a apreciat că debitoarea nu se află în insolvență și nu sunt îndeplinite condițiile din art. 1, 3 și 31 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea SC prin care a cerut modificarea sentinței ca fiind nelegală și netemeinică și pe cale de consecință, să se admită cererea de deschidere a procedurii insolvenței, convocarea adunării creditorilor, numirea lichidatorului cu obligarea la cheltuielile de judecată.
În motivarea în fapt și în drept a recursului se relatează despre relațiile comerciale ce aveau ca obiect livrarea de medicamente derulate între debitoare și SC SRL în baza cărora s-au emis facturi de plată ce nu au fost contestate sau refuzate, după care furnizorul a cesionat creanța către recurentă.
Se susține că în mod greșit s-a făcut interpretarea art.3 alin.1 din Legea insolvenței care definește insolvența prezumată ca fiind vădită și insolvența iminentă și stabilește că este suficient ca debitorul să datoreze suma unui singur creditor precum și art. 3 pct.6 și 12 din aceeași lege, din coroborarea cărora reies cerințele ce trebuie îndeplinite în mod expres și imperativ pentru a se putea solicita deschiderea procedurii insolvenței.
Sentința nu este motivată în baza dispozițiilor legale atâta timp cât legea nu stipulează că debitorul nu se află în insolvență dacă are încasări și face plăți, ci în cazul în care datorează o creanță mai mare de 10.000 Ron și cu o vechime mai mare de 30 de zile. Dacă debitorul nu ar avea suficiente mijloace financiare pentru a-și acoperi datoriile exigibile, ar intra în incapacitate de plată și aflându-se într-o stare de insolvență vădită este obligată în conformitate cu art. 27 din lege să se adreseze tribunalului cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenței.
Recurenta mai precizează cuantumul creanței restrâns la valoarea facturilor neprescrise în cuantum de 24.265,15 Ron la care se adaugă actualizarea cu indicele inflației conform art. 3 din OUG nr. 9/2000, iar cu privire la penalitățile de întârziere, precizează că legea nu stipulează facturarea acestora, ele având calitatea de accesorii ale debitului principal, nefiind vorba de o creanță separată.
În drept recursul se întemeiată pe dispozițiile art. 3 pct.12, art.6, 8, 26 și art.31 și urm. din Legea nr. 85/2006, art. 304 alin.9 proc.civ. art. 143 din aceeași lege, art. 1079.civ. art. 43.com. și orice alte dispoziții incidente în cauză.
Intimata debitoare SC Medical & Sf. SRL a solicitat prin întâmpinare a se respinge recursul și menținerea sentinței întrucât judecătorul sindic a apreciat corect că societatea nu se află în stare de insolvență, iar pe de altă parte, datoria invocată nu este exigibilă întrucât facturile au fost fie contestate fie refuzate la plată și ca urmare a nerespectării modului de transmitere a acestora conform contractului.
Examinând recursul formulat de creditoare prin prisma motivelor și criticilor aduse de aceasta, prin raportare la probatoriul administrat și în urma aplicării dispozițiilor legale aplicabile în materia procedurii de insolvență, Curtea reține ca nefondată calea de atac promovată pentru următoarele considerente:
Pentru deschiderea unei proceduri generale de insolvență este indubitabil că judecătorul sindic trebuie să analizeze mai multe aspecte și să constate îndeplinirea tuturor cerințelor necesare dispunerii unei astfel de măsuri ce se referă la calitatea de creditor a persoanei care a cerut-o, caracterele creanței precum și starea de insolvență a presupusului debitor.
În ce privesc noțiunile de creditori și creanțe supuse verificării, se rețin aplicabile dispozițiile din art.3 pct.6 și 12 din Legea nr. 85/2006 unde este considerat îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței cel care deține o creanță împotriva patrimoniului debitorului care este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile și mai mare decât valoarea prag de 10.000 Ron (după modificarea textului această valoare fiind de 30.000 Ron) și toate aceste aspecte au fost în parte reținute corect de către judecătorul sindic cât timp nu a reținut lipsa calității procesuale active a creditoarei și implicit a stabilit că există o creanță dobândită în urma unei cesiuni valabile.
Aprecierile aceluiași judecător sindic cu privire la înlăturarea caracterului cert și exigibil al acesteia ca urmare a intervenirii instituției prescripției raportat la o parte din facturile pe care creditoarea a înțeles să le valorifice sunt întemeiate, însă în urma promovării căii de atac creditoarea, în mod expres, a înțeles să restrângă creanța la o sumă actuală în cuantum de 24.265,15 Ron la care să se adauge indicele de inflație.
Cu toate acestea, în discuție se află o altă condiție imperativă și necesară deschiderii procedurii, impusă de art.2 din lege, respectiv cea ce se referă la starea de insolvență a debitorului, înțeleasă în sensul arătat de art.3 pct.1 din lege, adică acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Din definiția legală se poate deduce că cele două caracteristici esențiale ale insolvenței le reprezintă insuficiența fondurilor bănești disponibile în patrimoniul debitorului și neplata datoriilor scadente cauzate de lipsa lichidităților.
Față de aceasta, în urma probatoriului administrat, considerentele judecătorului sindic sunt rezultatul aplicării și interpretării corecte a legii, întrucât debitoarea a contestat și a dovedit că nu se află într-o stare de lipsă de lichidități ci, dimpotrivă, este beneficiara unor fonduri bănești suficiente pentru plata unor posibile datorii.
Prin art.3 pct.1 lit.a, legiuitorul român a înțeles să instituie o prezumție de insolvență vădită atunci când debitorul după 30 de zile de la scadență nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori, însă i-a conferit acestuia și posibilitatea de a răsturna această prezumție care nu este decât una relativă prin dovedirea faptului că o neachitare a debitului nu se datorează imposibilităților de plată ci altor neregularități cum ar fi prescripția dreptului, cum se regăsește și în speța de față pentru o parte din creanță, lipsa de certitudine în ce privește existența sau cuantumul acesteia.
Debitorul de față a înțeles prin contestația formulată să valorifice tocmai această posibilitate legală și în mod întemeiat a solicitat a se aprecia că nu se află în stare de insolvență, faptic dovedit prin înscrisurile cu caracter financiar și bancar depuse la dosarul cauzei.
Procedura insolvenței nu se poate aplica atunci când debitorul deși dispune de lichidități nu plătește o datorie scadentă, într-o astfel de situație fiind deschisă calea executării silite individuale cu argumentul că procedura reglementată de Legea 85/2006 nu reprezintă un mijloc de valorificare a creanțelor pe cale silită împotriva debitorului care nu-și execută obligația, ci o procedură specială ce se aplică acesteia doar dacă se află în insolvență.
Simpla neplată nu exclude necesitatea de apreciere de către judecătorul sindic a motivelor de neîndeplinire a obligațiilor, cu atât mai mult cu cât în speță debitorul de față în mod indubitabil nu se află într-o insolvență vădită.
Pe cale de consecință și față de cele expuse mai sus, în conformitate cu art. 312.proc.civ. și art. 8 din Legea 85/2006 se va respinge recursul creditoarei și implicit și cererea de cheltuieli de judecată pe care aceasta a formulat-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea împotriva sentinței civile nr.981/18.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. - - DR. - - - -
- încetat activitatea prin pensionare -
Semnează
VICEPREȘEDINTELE
CURȚII DE APEL TIMIȘOARA
JUDECĂTOR
GREFIER,
Red./ 06.11.2009
Tehnored 2 ex./06.11.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu, Dorin Ilie
