Spete procedura insolventei. Decizia 1327/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1327/COM
Ședința publică din 29 octombrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.833/21.05.2009, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Timiș nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată COMERȚ T prin lichidator judiciar & T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.833/21.05.2009, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Timiș nr- s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC -Comerț SRL, cu sediul social în,-, jud T; radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, descarcă pe lichidatorul judiciar, cu sediul în T,-,. 2/B, jud. T, de orice îndatoriri și responsabilități.
A încuviințat cererea lichidatorului, privind plata cheltuielilor de procedură în cauza privind pe debitoarea SC -Comerț SRL, și dispune achitarea sumei de 337,20 RON, conform art. 4 alin. 4 din Lg. 85/2006, din fondul special de lichidare.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin raportul depus la data de 05.05.2009 a lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC -Comerț SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului; că procedura concursuală a fost deschisă prin Sentința civilă nr. 358 pronunțată în ședința publică din data de 21.02.2008; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței; că notificarea a fost publicată și în ziarul "Evenimentul Zilei" din data de 21.03.2008, conform art. 61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței,
Văzând că bunurile identificate în averea debitoarei nu au putut fi identificate, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele necesare acoperii cheltuielilor administrative, instanța constata ca in cauza sunt incidente disp art.131 din Lg. 85/2006, astfel ca in temeiul acestui text de lege, va dispune închiderea procedurii declanșate fata de debitoare, cu consecințele prevăzute de lege.
Având în vedere că în prezentul dosar cheltuielile de administrare procedurii au fost suportate de către lichidator, față de lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei, judecătorul sindic va admite cererea acestuia privind plata sumei de 337,20 RON, conform art. 4 alin. 4 din Lg. 85/2006 din fondul special de lichidare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea DGFP T, solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei instanței de fond pentru continuarea procedurii.
În motivare se arată că instanța de fond a dispus închiderea procedurii față de debitoarea SC Comert SRL, creditoarea recurentă considerând că i s-au încălcat drepturile procesuale prin care avea posibilitatea să-și recupereze creanța față de societatea debitoare.
Astfel, deși lichidatorul judiciar nu a primit actele contabile de la societate, a solicitat instanței a închide procedura nefăcând demersurile legale pe care le avea la dispoziție. Recurenta consideră că lichidatorul judiciar trebuia să formuleze plângere penală împotriva administratorilor societății deoarece nedepunerea actelor contabile este prevăzută de Legea 85/2006 ca infracțiune.
De asemenea, lichidatorul neavând acte contabile s-a pronunțat asupra aplicării art. 138 din Legea nr. 85/2006 arătând că în opinia sa nu se impune antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori. Se arată că potrivit art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006 se poate solicita antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori ai societății debitoare dacă aceștia nu au ținut sau au făcut să dispară actele contabile ale societății debitoare.
Mai mult, având în vedere cuantumul creanțelor înscrise, creditoarea recurentă consideră că lichidatorul judiciar trebuia să depună diligențele necesare în administrarea procedurii de insolvență și nu închiderea procedurii.
Deoarece hotărârea este dată fără drept de apel, solicită ca la judecarea recursului, instanța să nu se limiteze la motivele de recurs prevăzute de art. 304 și să se facă aplicarea art. 3041.proc.civ.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în baza art. 306 alin.2 proc.civ. instanța de control judiciar constată că judecătorul sindic a stabilit în mod corect starea de fapt și a aplicat tot astfel dispozițiile Legii nr. 85/2006, în speță nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 proc.civ.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se referă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza rapoartelor prezentate de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și nici fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative, că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventuale sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență, iar atragerea răspunderii fostului administrator al debitoarei nu este cerută de, lichidatorul judiciar nefiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii.
În principiu, se poate accepta continuarea procedurii insolvenței atâta timp cât există indicii rezonabile că ar mai exista și alte elemente active și că acestea ar putea fi identificate și valorificate, dar atâta timp cât nu există nici un astfel de indiciu, continuarea procedurii, doar pentru că ar exista posibilitatea ipotetică a identificării unor active, ar fi doar o sursă de cheltuieli nejustificate.
Curtea constată astfel că, având în vedere faptul că debitoarea nu figurează cu bunuri supuse impozitării, coroborat cu faptul că nu au putut fi identificate nici un fel de bunuri în averea sa, precum și faptul că creditorii nu au înțeles să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în mod corect s-a dispus închiderea procedurii întemeiată pe prevederile art. 131 din insolvenței.
Hotărârea primei instanțe este criticată și pentru neefectuarea unui anumit demers. În concret, creditoarea are pretenția ca lichidatorul judiciar să introducă o plângere penală împotriva administratorului debitoarei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.147 din Legea nr. 85/2006. Curtea statuează că această critică este neîntemeiată pe de o parte, pentru că este formulată pentru prima dată ca o cerere distinctă în recurs, iar pe de altă parte, instituția recurentă avea posibilitatea depunerii unei asemenea plângeri, lucru pe care nu l-a făcut.
Prin recursul declarat, creditoarea s-a referit și la aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, în baza cărora, în opinia recurentei se impune antrenarea răspunderii personale patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății.
Susținerile recurentei sunt neîntemeiate întrucât acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi pornită numai de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, conform art. 138 alin.1 din legea insolvenței, sau, potrivit art. 138 alin.3, de comitetul creditorilor cu autorizarea judecătorului sindic și numai dacă lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său persoanele culpabile de starea de insolvență, ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenință să se prescrie.
Ori, lichidatorul judiciar nu a omis acest aspect, ci analizându-l a precizat că nu sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii. Nemulțumită fiind de poziția acestui lichidator, creditoarea nu a formulat o cerere de autorizare judecătorului sindic pentru a introduce cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale.
Prin urmare, în absența unei astfel de cereri la instanța de fond, afirmațiile creditoarei în calea de atac a recursului, privitoare la antrenarea răspunderii, nu au nicio bază legală.
Față de cele reținute, recursul declarat de creditoare apare ca nefondat, urmând a fi respins în baza art.312 alin.1 pro.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.833/21.05.2009, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Timiș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. - - DR. - - - -
GREFIER,
Red.30.10.2009
Tehnored 2 ex.30.10.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș - Jud.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu, Dorin Ilie
