Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1356/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1356/R-COM
Ședința publică din 11 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu JUDECĂTOR 2: Dumitru
- - JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 4: Magdalena
- - grfier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de SC AUTO SERV SRL, cu sediul în Râmnicu V, Calea B nr. 284, Jud. V, împotriva sentinței nr. 1079/05.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială, în dosarul nr-, intimați fiind SA, cu sediul ales la mandatar ROMĂNIA SRL, în B,- A, Clădirea C3,.7, sector 2; DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și lichidator NS cu sediul în Râmnicu V,-,.12,.B,.2,.7, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurentă, lipsă fiind intimații.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 20 lei, taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr. -/02.12.2009 și timbru judiciar de 0,45 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus, prin serviciul registratură, punctul de vedere al administratorului judiciar.
Apărătorul recurentei solicită proba cu înscrisuri, teza probatorie fiind reaua credință a creditoarei SA și depune la dosar copia unor facturi însoțite de dovezile de achitare ale acestora.
Instanța admite proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Apărătorul recurentei solicită să se pună în vedere intimatei - creditoare să depună la dosar notificarea cesiunii de creanță, debitoarei.
Curtea constată suficient probatoriul administrat, respinge solicitarea formulată de apărătorul recurentei, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei susține oral motivele de recurs, așa cum au fost formulate în scris, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond, respingerea cererii formulată de creditoarea SA, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată sub nr-, creditoarea SA, prin mandatar ROMÂNIA SRL, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, față de debitoarea SC AUTO SERV SRL Râmnicu V, cu motivarea că deține față de aceasta o creanță certă, lichidă și exigibilă, în sumă de 200.304,35 lei.
Creditoarea a arătat că, în baza contractului de factoring nr.33/25.06.2008 și a protocolului nr. 1/25.06.2008, aferent acestui contract, cedentul SC SRL a cesionat către SA, toate drepturile, acțiunile și privilegiile sale, aferente creanțelor izvorâte din toate contractele comerciale încheiate între SC SRL și debitoarea SC AUTO SERV SRL Râmnicu V și ca urmare, facturile emise de către SC SRL, în temeiul acestor raporturi comerciale, trebuiau achitate în contul SA, astfel cum debitoarea a și fost notificată. Existența creanței este recunoscută de către debitoare, prin acceptarea notificării cesiunii de creanță. Biletele la ordin emise de debitoare pentru plata creanței au fost refuzate la plată, pentru lipsă de disponibil. Copia cererii introductive a fost comunicată debitoarei, la sediul declarat la Registrul Comerțului, la data de 17.03.2009.
Debitoarea, prin contestație, a solicitat respingerea cererii introductive cu motivarea că nu are nici o datorie față de cedentul SC SRL, fapt recunoscut de cedent, astfel încât acesta nu putea ceda datorii inexistente. Nu se cunoaște în ce împrejurări a ajuns semnătura și ștampila societății - debitoare pe notificarea cesiunii de creanță, sens în care se solicită depunerea originalului notificării la dosar. Creditoarea nu a depus la dosar facturile constatatoare ale creanței, iar acestea nu sunt înregistrate nici în contabilitatea debitoarei. Biletele la ordin nu sunt completate de către debitoare și au fost declarate pierdute încă din 4 nov. 2008; biletele au fost completate în mod abuziv de către creditoare, deoarece facturile menționate în aceste titluri la ordin nu au fost comunicate debitoarei.
Debitoarea a mai invocat și lipsa dovezii calității de reprezentant al creditoarei.
Prin sentința nr.1079/05.10.2009, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată de debitoarea SC AUTO SERV SRL; a respins contestația debitoarei; a admis cererea introductivă formulată de creditoarea SA; în temeiul art.33 alin 6 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC AUTO SERV SRL; în temeiul art. 34 din lege, a fost desemnat, în calitate de administrator judiciar, SP NS Râmnicu V, cu un onorariu de 1.000 lei; în temeiul art. 61 din lege, a dispus notificarea deschiderii procedurii debitoarei, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii; s-a fixat termenul limită pentru înregistrarea creanțelor, la 7 2009, termenul de verificare a creanțelor și de întocmire, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 21 2009, termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și de întocmire a tabelului definitiv al creanțelor, la 11 ianuarie 2010; a fost convocată prima ședință a adunării creditorilor, la 5 ianuarie 2010, orele 10,00 la sediul Tribunalului Vâlcea; a dispus trimiterea notificărilor către toți creditorii, de către administratorul judiciar; în temeiul art.4 din lege,a dispus deschiderea de către debitoare a unui cont bancar la Banca Comercială Română SA, din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii; în caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către administratorul judiciar desemnat.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut următoarele:
În legătură cu excepția invocată de debitoare, s-a constatat că reprezentarea creditoarei, de către mandatarul ROMANIA SRL, are ca temei contractul de mandat și procura de la filele 142-145 dosar, iar mandatarul este reprezentat în instanță de avocat, cu delegație la dosar (fila 6); ca atare excepția a fost apreciată ca neîntemeiată.
Din probele administrate în cauză, judecătorul - sindic a constatat ca nefondată contestația formulată de debitoare, pentru următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 210 din 21 iulie 2005 (fila 119 dosar) vânzătoarea SC SRL, s-a angajat să furnizeze debitoarei marfă specifică, la comanda debitoarei.
Prin contractul de factoring nr. 33 din 25 iunie 2008, vânzătoarea SC SRL a transmis factorului SA ( creditoarea din prezenta cauză ) creanțele rezultate din contractul de vânzare cumpărare, împotriva debitoarei.
Transmisiunea creanțelor a fost notificată debitoarei (fila 9 dosar), debitoarea fiind de acord, sub semnătură și ștampilă, cu situația de fapt menționată în notificare. Debitoarea nu contestă semnătura, însă susține că nu știe cum a ajuns această semnătură pe notificare.
De asemenea, aderentul (vânzătoarea) a transmis, prin gir, factorului trei bilete la ordin emise de debitoare (filele 13-20) dosar și completate cu sumele de 65.711 lei, 66.980 lei și 67.612 lei. Biletele au fost introduse la plată, însă au fost refuzate pentru lipsă se disponibil.
Debitoarea susține că ar fi declarat pierdute aceste bilete, însă nu contestă faptul că au fost semnate de ea însăși ca emitent.
Sub acest aspect, instanța a constatat că biletul la ordin este un titlu de credit formal, complet și autonom față de obligația din raportul fundamental, în temeiul căruia a fost emis.
În cazul în care acest titlu conține toate elementele prevăzute de Legea nr. 58/1934, creanța se naște din însuși biletul la ordin, desprinsă de raportul fundamental. Cu alte cuvinte, debitoarea, emițând biletele la ordin, se obligă la plata sumelor înscrise în titluri prin însuși faptul emiterii, situația fiind identică și în cazul emiterii unui bilet la ordin în alb, cu diferența că în cazul titlului emis în alb, emitentul poate opune nerespectarea înțelegerii inițiale la completarea titlului.
Însă, această nerespectare a înțelegerilor inițiale, poate fi opusă fără condiții numai primului beneficiar; față de posesorii ulteriori, nerespectarea înțelegerii inițiale nu poate fi opusă decât dacă posesorul a dobândit biletul la ordin cu rea-credință, ori a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea lui ( art. 12 din Legea nr. 58/1934).
În consecință, conținutul biletului la ordin este cel care rezultă din înscris și trăgătorul este obligat față de orice posesor, chiar dacă dreptul de completare nu s-a exercitat potrivit înțelegerii inițiale, cu excepția dovedirii relei credințe sau a greșelii grave în dobândirea titlului de credit.
În speță, judecătorul sindic a reținut că nu s-a dovedit că creditoarea ar fi fost de rea credință, sau ar fi săvârșit o greșeală gravă în dobândirea titlului. Creditoarea a dobândit biletele la ordin, ca urmare a contractului de factoring și existența contractului de vânzare - cumpărare, precum și a facturilor menționate în biletele la ordin, acceptate sub semnătură de către debitoare ( filele 122-123), sunt suficiente premise pentru a reliefa buna - credință a acesteia.
Față de aceste considerente de fapt, tribunalul a constatat existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în sumă de 200.304,35 lei, în patrimoniul debitoarei, dovedită cu biletele la ordin susmenționate. În această cauză, instanța nu este ținută se dezlege raportul fundamental dintre trăgător (debitoare) și primul beneficiar (SC SRL), respectiv existența unei creanțe a beneficiarului, față de trăgător, derivată din contractul de vânzare - cumpărare. Așa cum s-a arătat mai sus, creanța creditoarei SA se naște chiar din titlul de credit, iar debitoarea putea refuza plata, numai dacă dovedea existența relei - credințe sau a unei greșeli grave în dobândirea biletelor la ordin, aspecte care nu au fost dovedite în cauză.
În ce privește starea de insolvență a debitoarei, s-a reținut că aceasta este dovedită, chiar de lipsa lichidităților necesare pentru onorarea biletelor la ordin, lipsă care a constituit cauza refuzului bancar.
Așa fiind, în temeiul art. 33 alin.6 din Legea nr.85/2006, tribunalul a respins contestația debitoarei, a admis cererea creditoarei și a dispus deschiderea procedurii insolvenței, iar în temeiul art. 34 din Legea nr. 85/2006, a desemnat, în calitate de administrator judiciar, societatea profesională specializată și autorizată în domeniul insolvenței, NS Râmnicu V, în baza ofertei de servicii depusă la dosar.
Împotriva sentinței nr.1079/05.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția comercială, în termen legal, a formulat recurs debitoarea SC AUTO SERV SRL Rm. V, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul debitoarei a fost întemeiat pe disp. art.3041Cod procedură civilă, solicitându-se analizarea cauzei sub toate aspectele, sentința atacată nefiind supusă apelului.
Recurenta - debitoare critică hotărârea judecătorului - sindic, pentru următoarele motive:
1. Tribunalul Vâlceaa aplicat greșit dispozițiile art.68 Cod procedură civilă, când a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, dreptul de reprezentare nefiind acordat mandatarului printr-o procură sub semnătură legalizată. Susține că soluția este nelegală, deoarece procura depusă la dosar nu este o procură sub semnătură legalizată; mandatarul a trimis la dosar o copie legalizată a procurii sub semnătură privată, fără să existe o încheiere notarială de legalizare a semnăturii.
Mai susține că mandatarul a fost reprezentat de un avocat cu delegație la dosar, dar aceasta nu acoperă viciul lipsei calității de reprezentant, deoarece avocatul nu a fost angajat de creditoare, ci de mandatar, care nu avea dreptul de reprezentare a creditoarei.
În concluzie, recurenta - debitoare susține că tribunalul trebuia să constate că actele de chemare în judecată îndeplinite de mandatar, prin avocat, sunt nule, în temeiul art.161 Cod procedură civilă.
2. Tribunalul Vâlceaa aplicat greșit dispozițiile art.139 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, nepunând în vedere intimatei să prezinte, în original, notificarea cesiunii de creanță, deoarece debitoarea a contestat veridicitatea semnăturii și ștampilei de pe copia notificării depusă la dosar, dar instanța a reținut contrariul, în sensul că a recunoscut semnătura și ștampila.
3. Tribunalul Vâlceaa reținut, în mod greșit, că biletele la ordin refuzate la plată au efect împotriva debitoarei, deși aceasta a invocat, prin opoziția formulată, disp. art.12 din Legea nr.58/1934, arătând că creditoarea a introdus biletele la ordin la plată cu rea-credință, situație în care, în temeiul art.19 din Legea nr.58/1934, este ținută de lipsa raporturilor dintre debitoare și girantul biletelor, SC SRL; a arătat că biletele la ordin nu au fost completate de debitoare, fiind emise în alb și că au fost declarate pierdute, iar completarea lor pentru creanțe inexistente este nelegală, atâta timp cât biletele nu au menționat la rubrica stipulat "în alb"; creditoarea cunoștea că facturile cedate sunt altele decât cele înscrise în contabilitatea debitoarei, după cum rezultă din corespondența "confirmare creanțe" din 12.11.2008, depusă de creditoare.
În concluzie, recurenta - debitoare susține că creditoarea nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă, cererea sa fiind neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. În mod legal, prin hotărârea recurată, judecătorul sindic a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată de debitoare, aplicând corect disp. art.68 Cod procedură civilă.
Potrivit textului de lege sus menționat, procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată, trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată.
În speță, procura depusă la dosar (145), este un înscris sub semnătură legalizată, așa cum cer dispozițiile legale de mai sus, conform încheierii notariale de legalizare (verso 145). Mandatarul a fost reprezentat în instanță de către avocat, cu delegație la dosar ( 6), astfel că, semnarea cererii de chemare în judecată de către avocat, pentru creditoare a fost legală.
2. Susținerea recurentei -debitoare, în sensul că creditoarea nu și-a respectat obligația de a prezenta originalul notificării cesiunii de creanță, nu este relevantă în cauză
Transmiterea creanței aderentului, către factor, se realizează pe calea subrogației convenționale. În temeiul subrogației, factorul dobândește proprietatea creanțelor. Notificarea subrogării se face de către aderent debitorului său, nu pentru a-i fi opozabilă sau pentru a se obține acceptul acestuia, ci numai pentru a-l înștiința că plata trebuie efectuată doar către factor, pe această cale a notificării, evitându-se o plată cu bună credință către alte persoane.
Astfel, este irelevantă împrejurarea dacă pe originalul notificării, recurenta - debitoare a semnat, a aplicat ștampila societății sau a fost de acord cu subrogarea.
3. Referitor la reaua credință a intimatei - creditoare, în dobândirea biletelor la ordin și introducerea acestora la plată, Curtea constată că aceasta nu a fost dovedită de către recurenta - debitoare.
Așa cum a reținut judecătorul sindic, creditoarea a dobândit biletele la ordin, ca urmare a contractului de factoring și existența contractului de vânzare - cumpărare, precum și a facturilor menționate în biletele la ordin, acceptate sub semnătură de către debitoare (filele 122-123), sunt suficiente premise pentru a reliefa buna - credință a acesteia.
Creanța intimatei - creditoare SA s-a născut chiar din titlul de credit, iar recurenta - debitoare avea posibilitatea să refuze plata, numai dacă dovedea reaua - credință sau greșeală în dobândirea biletelor la ordin, împrejurări care nu au fost dovedite.
Starea de insolvență a debitoarei fiind dovedită chiar de lipsa lichidităților din contul acesteia, lipsă ce a cauzat refuzul bancar, în mod legal, prin hotărârea atacată, judecătorul sindic a respins contestația debitoarei, a admis cererea creditoarei și a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să se respingă ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC AUTO SERV SRL, cu sediul în Râmnicu V, Calea B nr. 284, Jud. V, împotriva sentinței nr. 1079/05.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială, în dosarul nr-, intimați fiind SA, cu sediul ales la mandatar ROMĂNIA SRL, în B,- A, Clădirea C3,.7, sector 2; DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și lichidator NS cu sediul în Râmnicu V,-,.12,.B,.2,.7, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
-
Red
/6 ex./23.12.2009
Jud. sindic
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță, Magdalena
