Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1404/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1404
Ședința publică din 05 noiembrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de creditoarele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței civile nr. 286/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - - SRL, prin lichidator judiciar IP Reșița, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de către creditoarea recurentă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 286/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în baza art.129 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar GRUP Reșița.
În temeiul art. 133 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea -, dispunându-se radierea sa din Registrul Comerțului.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar GRUP Reșița de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că, în cauză s-a formulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale față de administratorul social și prin sentința comercială nr. 108/12.03.2009 s-a respins această cerere.
Lichidatorul judiciar a întocmit raportul final, depus la dosarul cauzei la data de 11.02.2009, afișat la ușa instanței la data de 12.02.2009, conform procesului verbal de la fila 100 dosar.
Din Raportul final rezultă că debitoarea a primit notificarea lichidatorului privind deschiderea procedurii, care a fost comunicată personal administratorului social, însă actele societății nu au intrat în posesia administratorului judiciar.
Administratorul judiciar a întocmit tabelul preliminar care nu a fost contestat, astfel că a fost definitivat. La masa credală a debitoarei s-au înscris 5 creditori, creanța totală fiind în sumă de 516.670,87 lei.
Întrucât administratorul judiciar nu a primit niciun act contabil al societății debitoare, acesta nu a putut întocmi Raportul privind cauzele încetării de plăți și nici nu s-a putut pronunța în ce privește aplicarea prev. art.138 din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere împrejurarea că debitoarea societate comercială a fost dizolvată de drept, nu au fost identificate în patrimoniul acesteia bunuri pentru valorificarea lor și îndestularea creditorilor, în baza art. 129 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a aprobat Raportul final.
În baza art. 131 din Legea 85/2006, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea societății debitoare -, din Registrul Comerțului C-
Împotriva susmenționatei hotărâri au declarat recurs creditoarele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Creditoarea recurentă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, prin recursul său a solicitat modificarea hotărârii recurate, închiderea procedurii insolvenței debitoarei -, cu antrenarea răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare, având în vedere următoarele motive:
Prin sentința nr. 286/JS/07.05.2009 instanța de fond a dispus închiderea procedurii insolvenței declanșata împotriva debitoarei " - L". și radierea debitoarei din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, fără atragerea răspunderii materiale și personale împotriva persoanelor din organele de conducere ale societății în faliment, așa cum s-a solicitat în cererea formulată de către creditoarea Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale T, motivat de faptul că instanța nu poate dispune obligarea practicianului în insolvență să promoveze o acțiune în răspundere patrimonială, în conformitate cu prev. art. 138 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 85/2006.
Recurenta apreciază că în speță sunt îndeplinite prevederile art. 138 alin. 1 lit. d) și e) din Legea nr. 85/2006, prezumând lipsa documentelor contabile, că administratorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, respectiv, a deturnat ori ascuns o parte din activul persoanei juridice și că această prezumție relativă poate fi răsturnata în urma prezentării de către administrator a contabilității societății comerciale.
Consideră, de asemenea, că în speță sunt întrunite cumulativ toate condițiile impuse de art. 998-999 cod civil privind răspunderea civilă delictuală, respectiv existența prejudiciului, a vinovăției și a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Astfel:
1. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanței scadente din cauza ajungerii debitoarei în încetare de plăți.
2. Raportul de cauzalitate dintre fapte și încetarea plăților, rezultă din existența condiției ca faptele să fi contribuit direct la ajungerea societății la încetare de plăți.
3.Vinovăția a existat la data săvârșirii faptelor, întrucât persoanele în cauză au putut avea reprezentarea faptului că vor împinge societatea la încetare de plăți și vor putea răspunde ulterior material, prin săvârșirea faptelor enumerate la art. 138, simpla producere sau condiționare a stării de încetare de plăți fiind suficientă pentru antrenarea răspunderii.
Pentru aceste motive, consideră că foștii administratori ai societății debitoare, se fac vinovați de situația actuală a societății și solicită instanței să îi oblige să răspundă patrimonial pentru datoriile acumulate de către debitoare.
Atât în doctrina cât și în practica judiciara, tot mai des se acreditează ideea că, tinerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidentei contabile conform legii, nu sunt activități direct producătoare de prejudiciu, însă ele pot ocaziona starea de insolvență, fiind asociate cu ascunderea unor părți din active, însușirea de fonduri bănești, întârzierea în plata unor creanțe care generează dobânzi sau penalități. Pe de alta parte, neîndeplinirea de către administratori a obligației de a preda evidența contabilă lichidatorului judiciar echivalează cu neținerea unei evidențe contabile, prezumându-se că aceștia nu au ținut contabilitatea conform legii ori că au făcut să dispară documente contabile.
În drept, își întemeiază cererea de recurs pe Legea nr. 85/2006 și Codul d e Procedură Civilă.
Prin recursul său, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S a solicitat casarea sentinței comerciale nr. 286/JS/07.05.2009 ca fiind nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru refacerea și completarea raportului final, respectiv pentru a putea fi promovată de către comitetul creditorilor acțiunea în răspundere materială, în condițiile legii, iar în subsidiar să se dispună antrenarea răspunderii materiale a administratorului social în persoana numitului și obligarea acestuia să plătească C-S suma de 137.406 lei reprezentând creanțe bugetare.
În motivare, se arată că C-S are o creanță certă în sumă de 137.406 lei RON.
Lichidatorul nu a putut întocmi bilanț contabil de lichidare, deoarece nu a deținut nici un fel de documente contabile.
Administratorul social nu a prezentat documentele contabile și nu a făcut dovada că a ținut evidența contabilă în conformitate cu legea.
Având în vedere cele menționate mai sus, consideră că sunt incidente dispozițiile art.138 lit. d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței:
(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitate în conformitate cu legea.".
În conformitate cu prevederile art.73 din Legea nr.31/1990, republicată:
(1)"Administratorii sunt.răspunzători față de societate pentru:
c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere".
Întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea pe răspunderea materială prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, această acțiune poate fi promovată de Comitetul creditorilor în conformitate cu prevederile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006:
"(3) Comitetul creditorilor poate cere judecătorului - sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzuta la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență patrimoniului debitorului persoana juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzuta la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenința să se prescrie."
Procedura a fost închisă prematur întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului Judecătorului sindic, pentru a putea promova acțiunea în răspundere materială.
Față de motivele mai sus invocate, solicită admiterea recursului, casarea sentinței comerciale nr. 286/JS/07.05.2009 ca fiind nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru refacerea și completarea raportului final, respectiv pentru a putea fi promovată de către comitetul creditorilor acțiunea în răspundere materială, în condițiile legii, iar în subsidiar să se dispună antrenarea răspunderii materiale a administratorului social în persoana numitului, cu obligarea acestuia să plătească C-S suma de 137.406 lei, reprezentând creanțe bugetare.
Recursurile sunt vădit nefondate, ele urmând a fi respinse, în baza unui considerent comun, după cum urmează:
Ambele recursuri critică faptul că lichidatorul judiciar nu a formulat cerere de antrenare a răspunderii fostului administrator social, însă aceste critici denotă, din partea celor două creditoare, o necunoaștere totală a lucrărilor dosarului de insolvență, întrucât lichidatorul judiciar a promovat o asemenea cerere (filele 94-95 din dosarul de fond), exact pentru motivul prevăzut de art. 138, alin. 1, lit. d din Legea 85/2006 (neținerea corectă a contabilității/dispariția actelor contabile), cererea fiind respinsă prin sentința comercială irevocabilă nr. 108/JS/12.03.2009, pronunțată de judecătorul sindic (filele 137-138 din dosarul de fond).
În consecință, aspectele ce țin de antrenarea răspunderii fostului administrator social nu mai pot fi repuse în discuție, pentru că au fost deja tranșate irevocabil, printr-o sentință anterioară celei atacate.
Potrivit principiului tantum devolutum quantum judicatum, în calea de atac nu se pot aduce în discuție alte împrejurări decât cele judecate de către instanța a cărei hotărâre se atacă. Efectul devolutiv al recursului se răsfrânge numai asupra a ceea ce s-a judecat în primă instanță. Instanța de recurs realizează numai un control judiciar asupra hotărârii atacate, iar acest control nu poate avea în vedere alte pretenții sau elemente care nu au format obiectul primei judecăți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de creditoarele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței civile nr. 286/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR- - - - - - Dr. - -
GREFIER,
Red../02.12.2009
Dact. /02.12.2009
Prima instanță - Trib. C-
Judecător sindic -
2 ex.
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Dorin Ilie Țiroga
