Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1414/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1414
Ședința publică din 9 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de creditoarele recurente AVAS B și L împotriva sentinței comerciale nr.958/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că lichidatorul judiciar al debitoarei a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare.
Instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242, reține recursurile spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.958/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-au respins obiecțiunile formulate de creditoarea împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar; în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a închis procedura insolvenței față de debitorul - SRL, reprezentată de lichidatorul judiciar, în contradictoriu cu creditorii L, Post SA Sucursala T, Primăria L, AVAS B, Societatea Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice T, - - SRL; s-a dispus radierea debitorului - SRL din registrul comerțului; în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați; în temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Cu privire la obiecțiunile formulate de creditoarea L, s-a constatat că, în speță, creditoarea a solicitat prin obiecțiunile formulate modificarea raportului final, în sensul antrenării răspunderii administratorului societății, G, care, în exercitarea atribuțiilor prev. de Legea 31/1990, de conducere a debitoarei a acumulat obligații considerabile față de bugetul consolidat, fără a cere deschiderea procedurii insolvenței, deși avea această obligație, conform prev. art. 143 din Legea insolvenței.
Creditoarea a mai arătat că administratorul social a continuat activitatea comercială în interes personal, fapt ce atrage răspunderea în baza art. 138 alin. 1 lit. c, învederând că a contractat un împrumut pe numele societății, care nu a fost returnat băncii, nu s-au achitat cu sumele primite obligațiile restante ale societății, fiind incidente disp. art. 138 lit. a și din Legea 85/2006.
Creditoarea a invocat și faptul că administratorul social nu a virat în conturile bugetare corespunzătoare obligațiile de la asigurații societății.
În subsidiar a cerut autorizarea sa în vederea introducerii acțiunii pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului societății.
La obiecțiunile formulate lichidatorul judiciar a depus "notă la raportul final", prin care a învederat că a comunicat raportul creditorilor bugetari L și AVAS B, la care creditoarea Laf ormulat obiecțiuni, iar AVAS a răspuns prin adresa nr. 10269/08.04.2009, prin care a cerut atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere, față de care lichidatorul judiciar a subliniat că își menține punctul de vedere cu privire la răspunderea administratorului social în sensul că nu se impune formularea unei acțiuni pentru atragerea răspunderii acestuia.
În ce privește convocarea Comitetului Creditorilor, lichidatorul judiciar a arătat că prin adresele nr. 702 și 707/07.05.2009, atașate la Anexa 4, convocat Adunarea Creditorilor pentru data de 28.05.2009 orele 14 la sediul lichidatorului judiciar, având ca ordine de zi aprobarea raportului final întocmit de lichidatorul judiciar, însă la data și ora anunțată în convocator nu s-a prezentat nici un creditor și nu a comunicat nici un vot prin corespondență conf. Art. 14 alin. 4 din Legea insolvenței, motiv pentru care Adunarea Creditorilor planificată la data de 28.05.2009 nu a avut loc, aspecte prezentate și în procesul verbal din acea dată, atașat cu anexa 7.
În ședința publică din 11.06.2009 judecătorul sindic a pus din oficiu în discuție lipsa calității procesuale active a creditorilor pentru a formula o acțiune în atragerea răspunderii patrimoniale, în cazul în care lichidatorul judiciar, prin raportul privind cauzele ajungerii societății în insolvență și-a expus punctul de vedere în sensul că nu se impune atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere, astfel cum rezultă din capitolul 7 al raportului final de activitate nr. 490/23.03.2009, față de prev. art. 138 alin. 3 din Legea insolvenței.
De asemenea, din oficiu judecătorul sindic a pus în discuția creditoarei, prin reprezentant, excepția inadmisibilității cererii pentru atragerea răspunderii patrimoniale, față de modificarea adusă art. 138 alin. 1 prin art. 20 din OUG 173/2008, potrivit căruia, numai în cazul în care în raportul întocmit conform disp. art. 159 alin. 1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns în insolvență să fie suportată de persoanele vinovate, indicate în textul de lege modificat.
Reprezentantul creditoarei a cerut respingerea excepțiilor fără a motiva însă de ce nu sunt incidente, însă judecătorul sindic a constatat că obiecțiunile formulate sunt inadmisibile în mod egal, atât cu privire la lipsa condiției prealabile prev. de art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței modificat, cât și pentru lipsa calității procesuale active a creditoarei de a cere, în subsidiar autorizarea pentru introducerea acțiunii în atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului social, întemeiată pe prev. art. 138 alin. 3, având în vedere că lichidatorul judiciar nu a omis să indice în raportul său persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitoarei falite, ci a concluzionat în urma analizei cauzelor care au dus la insolvență că sunt alte motive obiective, enumerate, neimputabile administratorului social G.
Judecătorul sindic a constatat că la data de 19.02.2009 lichidatorul judiciar, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 1577/18.10.2008, că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, că notificarea a fost publicată conform art. 61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței.
Având în vedere că nici unul din creditori nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii și acoperirii cheltuielilor administrative, în temeiul art.131 din legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței, radierea debitorului din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului, creditoarea arată că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul său nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă, respectiv când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă); când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art.304 pct.7 ); când hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Creditoarea recurentă arată că judecătorul sindic nu a motivat în nici un fel decizia de a respinge obiecțiunile AVAS la Raportul final, în condițiile în care raportul întocmit de către lichidatorul judiciar se arăta că societatea debitoare deținea active, dar lichidatorul judiciar nu cunoaște ce s-a întâmplat cu acestea.
În acest sens, recurenta învederează faptul că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Se mai arată de către recurentă că judecătorul sindic nu a analizat cererea sa prin care solicita lichidatorului judiciar să convoace Comitetul creditorilor în vederea punerii în discuție a cererii de autorizare.
Creditoarea susține că pentru a putea formula această cerere este nevoie de autorizarea judecătorului sindic, iar cererea este perfect legală, premergătoare formulării cererii de angajare a răspunderii patrimoniale, care este cerută de cursul procedural prevăzut de Legea nr.85/2006 și care nu are nici un fel de legătură cu fondul dreptului.
Creditoarea reiterează faptul că judecătorul sindic investit cu o cerere premergătoare a cererii prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006, etapă procesuală pe care judecătorul sindic și lichidatorul judiciar erau obligați să îi dea curs.
Recurenta susține că este evident că în speță sunt incidente dispozițiile art.138 alin.3) teza finală, respectiv "dacă lichidatorul a omis să formuleze acțiunea prevăzută de art.138 și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1) amenință să se prescrie".
Împotriva aceleiași sentințe, în termen legal, a declarat recurs și creditoarea Administrația Finanțelor Publice L solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii obiecțiunilor sale.
În motivarea recursului, creditoarea recurentă consideră că hotărârea atacată este dată cu interpretarea greșită a legii, arătând că lichidatorul judiciar a depus Raportul cu cauzele ajungerii în insolvență a debitoarei prin care a învederat că nu a impune antrenarea răspunderii materiale a administratorului social al debitoarei.
Recurenta arată că prin obiecțiunile formulate a solicitat lichidatorului judiciar să reanalizeze cauzele ajungerii debitoarei în insolvență, iar în subsidiar, să fie autorizată să formuleze o cerere de antrenare a răspunderii.
Creditoarea recurentă susține că lichidatorul judiciar nu a reanalizat cauzele ajungerii în insolvență ci a solicitat respingerea obiecțiunilor și închiderea procedurii, îngrădindu-i, astfel, dreptul de a-și recupera creanțele înscrise la masa credală.
Se mai arată de către recurentă că face parte din Comitetul creditorilor și potrivit art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 Comitetul creditorilor este îndreptățit a solicita autorizarea pentru a formula o cerere de antrenare a răspunderii.
Creditoarea recurentă susține că instanța de fond în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale active a L și consideră că existența unui Raport cu cauzele ajungerii în insolvență nu poate împiedica creditorii de a solicita antrenarea răspunderii materiale a persoanelor vinovate și nici instanța de a se pronunța pe o cerere cu care a fost investită.
În final, recurenta creditoare solicită instanței să nu se limiteze la dispozițiile exprese ale art.304 ci să facă aplicarea 3041.c Cod Penal, având în vedere că hotărârea pronunțată este dată fără drept de apel.
, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - SRL a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În motivare, lichidatorul a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale active a recurenților deoarece în urma modificărilor aduse de art.138 din Legea nr.85/2006 legiuitorul recunoaște tot în mod limitativ doar calitatea procesuală a activă a administratorului judiciar, respectiv lichidatorului judiciar, în formularea acțiunii de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere. De la această regulă există doar o singură excepție prevăzută de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 prin care se recunoaște dreptul Comitetului creditorilor de a formula o asemenea acțiune, însă doar în condițiile în care lichidatorul a omis să indice cauzele insolvenței și persoanele culpabile sau a omis să formuleze acțiunea prevăzută de alin.1 al aceluiași articol.
Lichidatorul susține că nu sunt îndeplinite condițiile limitativ prevăzute de lege deoarece atât în Raportul privind cauzele insolvenței cât și în Raportul final și s-a exprimat motivat poziția față de formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere.
Pe fond, lichidatorul arată că motivele invocate de recurenți sunt inadmisibile deoarece și-a îndeplinit întocmai atribuțiile prevăzute de legea insolvenței în sarcina sa, iar din documentele financiar contabile avute la dispoziție au fost stabilite cauzele ajungerii debitoarei în stare de insolvență, cauze care sunt de natură obiectivă și nu pot fi imputate administratorului social al debitoarei.
Lichidatorul judiciar consideră că existența unui raport final, care nu este pur formal, ci un punct de vedere al său cu privire la oportunitatea formulării unei cereri de antrenare a răspunderii personal patrimoniale sunt motive suficiente pentru a dovedi inadmisibilitatea motivelor de recurs invocate.
Analizând recursurile de față, prin prisma criticilor formulate de recurente și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt nefondate, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Ambele recurente prezintă, în esență aceleași susțineri critice la soluția și motivele prezentate de instanța de fond, solicitând antrenarea răspunderii administratorului social al debitoarei, astfel că aceste susțineri vor fi analizate global, în cele ce urmează.
Potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
În același timp, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar, însă în cauză nu a fost promovată o astfel de acțiune.
Curtea reține și că, pe de altă parte, numai comitetul creditorilor poate formula cererea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditorii nemaiavând în prezent calitatea cerută în mod expres de lege pentru această solicitare, legiuitorul prevăzând fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitetul creditorilor autorizarea judecătorului-sindic este necesar fie ca administratorul judiciar sau lichidatorul să omită să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor să amenințe să se prescrie. În speță lichidatorul judiciar nu a omis să formuleze acțiunea în atragerea răspunderii ci a arătat de ce nu se impune în opinia sa formularea unei astfel de acțiuni.
Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere. În aceste condiții, este evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ea nu poate solicita nici în recurs acest lucru.
Așa fiind, constatând că nu există în cauză motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursul recursurile formulate de creditoarele AVAS B și
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de creditoarele AVAS B și L împotriva sentinței comerciale nr.958/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./07.12.09
tehn./ 2 ex./07.12.09
Primă instanță: Tribunalul Timiș,
judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
