Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1435/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA | Operator date - 2928 |
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA | |
SECȚIA COMERCIALĂ | Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1435/
Ședința publică de la data de 10 noiembrie 2009 |
Curtea compusă din: |
PREȘEDINTE: Raluca Suciu |
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu |
JUDECĂTOR 3: Csaba |
Grefier: - |
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva Sentinței civile nr. 335/ 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- având ca obiect - procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată, în contradictoriu cu intimata SC SRL PRIN LICHIDATOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsind:
- Recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI;
- Intimata debitoare SC SRL PRIN LICHIDATOR
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurentă, în temeiul art. 242 alin. 2.proc.civ. Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin Sentința civilă nr. 335/ 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL, precum și radierea acesteia din evidențele registrului comerțului, descărcându-l totodată pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, asociați. Totodată, tribunalul a notificat sentința debitoarei, creditorilor, direcției teritoriale a finanțelor publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea ei în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, impunându-se închiderea procedurii având în vedere că:
"la data de 19 februarie 2009, lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC SRL Tas olicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitorului; că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 628 din 18 octombrie 2007; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței; că notificarea a fost publicată conform art. 61 alin. 3 din Legea privind procedura insolvenței.
Având în vedere faptul că nici unul din creditori nu s-a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii și acoperirii cheltuielilor administrative, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, instanța a dispus închiderea procedurii insolvenței, radierea debitoarei din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități.
Judecătorul sindic constatând că cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar este inadmisibilă și a respins-o, nefiind întrunite condițiile pentru a cere antrenarea răspunderii patrimoniale, astfel cum sun acestea prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței, modificat prin OUG173/2008, în sensul de a fi identificate persoanele cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență a debitorului prin raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitoarei întocmit de lichidatorul judiciar în 60 zile de la desemnare."
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, urmând a se dispune continuarea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006.
Creditoarea recurentă a arătat că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul AVAS nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze în cauza sub toate aspectele, conform art. 304 indice 1 din același cod.
Când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. 2(art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă)
S-a susținut că hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
S-a arătat că în speță închiderea procedurii s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic neprocedând la convocarea adunării creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final. Având în vedere că instanța de fond nu a respectat prevederile legale, neprocedând la convocarea adunării creditorilor, hotărârea pronunțată trebuie casată și trimisă spre rejudecare instanței de fond.
După întocmirea raportului final lichidatorul judiciar era obligat să-l comunice, împreună cu bilanțul general, în temeiul art. 129, tuturor creditorilor pentru analizare și eventuale obiecțiuni, urmând a fi convocată adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final în vederea aprobării acestuia, Legea nr. 85/2006 neprevăzând o "opțiune" în acest sens, lichidatorul judiciar neîndeplinindu-și atribuțiile legale prin aceste omisiuni.
S-a învederat instanței că potrivit art.138 lit. d) din Legea nr.85/2006 răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
S-a menționat faptul că, potrivit art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul folosit veniturile obținute.
S-a învederat instanței faptul că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției. În speță, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității societății, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității, în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță, s-a motivat că reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin.1 lit. c și alin. 2 ale art. 134 alin. 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr.31/1990 - Legea societăților comerciale, ale art.11 alin. 4 din Legea nr.82/1991, republicată - Legea contabilității.
S-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 4 din Legea nr. 81/1991, republicată "Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor care au obligația gestionării patrimoniului".
Mai mult decât atât, având în vedere faptul că potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990, republicată, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța trebuia să aibă în vedere și prevederile art. 1540 Cod civil, în conformitate cu care mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului. De asemenea, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Creditoarea a specificat că potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.
S-a menționat că a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului." - - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței.
Dispozițiile art. 35 alin. 3 și alin. 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd că faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de cel al treilea.
S-a susținut că este prezumată culpa administratorului falitei, potrivit art.1082 cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, republicată.
În cauză răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial. În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin. 1 Cod civil, coroborat cu art. 1600 din același cod, devine operativ criteriul obiectiv care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
S-a arătat că prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de T către, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art.138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol s-a angajat răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Față de cele arătate creditoarea recurentă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, punând în vedere lichidatorului judiciar să comunice creditorilor societății Raportul final și instanței de fond să dispună convocarea Adunării creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, în vederea aprobării acestuia.
În drept, creditoarea recurentă a invocat dispozițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 5, art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedură civilă.
Examinând recursul declarat, în baza art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 și art. 312.proc.civ. prin prisma criticilor formulate, Curtea reține:
Din analiza art. 2 din Legea insolvenței rezultă că scopul acestei legi îl reprezintă instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. Organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, astfel cum prevede art. 5, prin urmare adunarea creditorilor nu este organ al procedurii, însă realizarea drepturilor și obligațiilor creditorilor este asigurată de organele de procedură, a căror obligație primordială este de a asigura cu celeritate derularea procedurii. Se observă totodată că, legea oferă creditorilor dreptul de a individualiza practicianul în insolvență, judecătorul-sindic fiind ținut de hotărârea adunării creditorilor prin care se alege practicianul; cu toate că practicianul este interfața judecătorului-sindic în raport cu ceilalți participanți la procedura colectivă, astfel încât exercițiul atribuțiilor sale presupune o relație de colaborare și coordonare cu judecătorul-sindic, bazată pe încredere, legea nu permite judecătorului să refuze creditorilor desemnarea practicianului pe considerente de oportunitate.
Contestând activitatea organelor de procedură, creditorii sunt ținuți a proba încălcarea obligației prevăzute de art. 5 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, în sensul că trebuie demonstrat ceea ce nu a făcut organul procedurii în cauză pentru a îndeplini obligația de asigurare a celerității și a realizării drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la procedură. Nimic nu împiedică creditorii ca, afirmând neexecutarea conformă a obligației practicianului în sensul art. 5 alin. 2, să solicite judecătorului-sindic în temeiul art. 20 înlocuirea acestuia, obligarea la plata amenzii ori la plata despăgubirilor.
Într-adevăr, practicianul este obligat, conform art. 20 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, să examineze situația economică a debitorului și a documentelor depuse conform prevederilor art. 28 și 35, art. 25 alin. 1 lit. a obligând la examinarea activității debitorului asupra căruia se inițiază procedura în raport cu situația de fapt și întocmirea un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și a existenței premiselor angajării răspunderii acestora în condițiile art. 138. Conform art. 20 alin. 1 lit. i, practicianul este obligat să sesizeze de urgență judecătorul-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative, dispoziții legale menite a evita cheltuielile suportate din fondul de insolvență prevăzut de art. 4, inutile în raport de situația de fapt și scopul declarat al procedurii - acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
În exercitarea acestor atribuții, practicianul a învederat, prin raportul de activitate de la data de 27.03.2008, convocarea adunării generale a creditorilor. A precizat practicianul că, în vederea preluării actelor și documentelor debitorului, a notificat fostul administrator statutar cu privire la obligațiile ce-i revin privind predarea actelor societății, însă scrisoarea a fost returnată cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă".
Prin raportul de activitate de la data de 26.11.2008 s-a formulat propunerea de închidere a procedurii în condițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, cu atragerea răspunderii asociaților în baza art. 138 alin. 1 lit. Cererea de antrenare a răspunderii, formulată de către lichidator, a fost respinsă de instanță, iar criticile vizând această soluție, formulate de către unul dintre creditori, nu pot fi primite, cât timp creditorii nu au calitate procesuală activă decât în ipoteza autorizării conform art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, ipoteză ce nu se reține în cauză.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea judecătorului-sindic este temeinică și legală, în conformitate cu prevederile art. 312.proc.civ. urmează a se respinge recursul creditoarei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva Sentinței Civile nr. 335/ 19 februarie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL TIMIȘ în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-debitoare SC SRL PRIN LICHIDATOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red. RS / Thred. MM -2 ex - 10.12.2009
Primă instanță - TRIBUNALUL TIMIȘ
Judecător-sindic DIDONA LUNGULESCU
Președinte:Raluca SuciuJudecători:Raluca Suciu, Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba
