Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1449/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1449
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Suciu
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 857 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată A, reprezentată prin lichidator judiciar AD PRO Management
La apelul nominal se prezintă dl., în calitate de reprezentat al lichidatorului debitoarei, lipsă fiind creditoarea recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentantul lichidatorului depune întâmpinare, la care a anexat în copie procesul-verbal al adunării generale a creditorilor din 3 iulie 2009, arătând că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri, se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul lichidatorului solicită respingerea recursului creditoarei, fără cheltuieli de judecată, potrivit motivelor detaliate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 857 din 4 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arada admis în parte cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A în contradictoriu cu debitoarea A și, în temeiul art. 33 alin. 4, raportat la art. 34 din Legea nr. 85/2006, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva societății debitoare, în calitate de administrator judiciar desemnând-o pe AD PRO Management T, respingând, totodată, cererea instituției creditoare având ca obiect numirea practicianului în insolvență Management De asemenea, tribunalul a stabilit la 60 zile termenul maxim al perioadei de observație și un termen de 15 zile, de la data comunicării notificării, pentru formularea eventualelor obiecțiuni, termenul pentru depunerea declarațiilor de creanță la 19 iunie 2009, iar cel pentru verificarea creanțelor, întocmirea și afișarea tabelului preliminar la data de 29 iulie 2009, obligând băncile la care debitoarea are deschise conturi să permită administratorului judiciar să dispună de sumele de bani din acestea, îndatorând debitoarea, prin reprezentanții legali, să depună la dosar și la sediul practicianului actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. 1 din lege, indisponibilizând părțile sale sociale. Nu în ultimul rând, în baza art. 61 și 62 din Legea insolvenței, judecătorul-sindic a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor, Judecătoriei Arad și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, prin Buletinul procedurilor de insolvență, în vederea efectuării mențiunii.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că creditoarea Administrația Finanțelor Publice Aas olicitat deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de debitoarea A, în motivarea cererii arătând că aceasta figurează cu o datorie la bugetul general consolidat în cuantum de 11.542 lei, conform titlurilor executorii, somațiilor și adreselor de înființare a popririi anexate cererii introductive. Deși s-a încercat executarea silită a societății debitoare, nu s-a reușit recuperarea debitelor acumulate.
Judecătorul-sindic a apreciat că în speță sunt îndeplinite condițiile pretinse de art. 3 alin. 1 pct. 1 lit. a), pct. 6 și pct. 12 din acest act normativ, creanța reclamată fiind certă, lichidă și exigibilă, într-un cuantum superior valorii de 10.000 lei și mai veche de 30 de zile, în conformitate cu adresa Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad debitoarea având sediul expirat din data de 31 decembrie 2006, iar potrivit documentelor de la dosar persoana juridică neavând bunuri impozabile înregistrate la Primăria.
Dat fiind faptul că la dosar au fost depuse oferte de servicii din partea mai multor practicieni în insolvență, creditorul declanșator solicitând numirea lichidatorului judiciar Management T, precum și faptul că, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. c) din Legea insolvenței, judecătorului-sindic îi revine sarcina desemnării motivate a administratorului judiciar dintre practicienii care au depus la dosar documentele enumerate de art. 19, având în vedere și cererea creditorului declanșator, tribunalul a considerat că responsabilitatea pentru desemnarea practicianului în insolvență îi revine și că nu îi este împărțită cu acest creditor. Judecătorul-sindic a mai constatat, pe de o parte, că potrivit art. 20 din Legea nr. 85/2006, administratorului judiciar îi revine sarcina administrării procedurii insolvenței, rol deosebit de important și în folosul tuturor creditorilor, iar pe de altă parte, că în cazul neîndeplinirii sarcinilor sale, instanța poate aplica acestuia amenzi sau îl poate schimba din oficiu ori la cererea comitetului creditorilor sau a adunării creditorilor.
Având în vedere că în ultima perioadă practicianul în insolvență propus de creditorul declanșator nu și-a îndeplinit atribuțiile în mod corespunzător în cauzele aflate pe rolul aceluiași judecător-sindic și a colegilor săi din cadrul secției comerciale a Tribunalului Arad, în sensul că reprezentantul acestuia lipsește în mod frecvent și nejustificat de la termenele de judecată, mai mult, în două cauze aflate la același judecător, reprezentantul practicianului în insolvență a afirmat că a formulat cereri pentru atragerea răspunderii fostului administrator al societății debitoare și a solicitat suspendarea judecății în mod absolut nejustificat, întrucât după terminarea ședinței de judecată, făcându-se verificări în arhiva tribunalului și la serviciul registratură, s-a constatat că nu s-au înregistrat asemenea cereri de chemare în judecată, deși erau îndeplinite toate premizele pentru promovarea acestora, fiind obținut și acordul adunării creditorilor în acest sens, măsura fiind menționată și în raportul de activitate, pentru evitarea luării măsurilor prevăzute la art. 22 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006 și pentru asigurarea celerității judecății, a respins cererea instituției creditoare și a desemnat, aleatoriu, un alt practician dintre cei care și-au depus ofertele de servicii și dovada asigurării de răspundere profesională. De asemenea, la luarea acestei măsuri, judecătorul-sindic a luat act și de faptul că ordinul unui ministru nu poate schimba conținutul unei legi speciale sau organice, precum și faptul că la alegerea practicienilor propuși de creditorul bugetar criteriile avute în vedere sunt străine tribunalului.
Împotriva sentinței de mai sus, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice A, solicitând modificarea parțială a hotărârii atacate, în sensul desemnării administratorului judiciar arătat în cererea introductivă, respectiv a Management T, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului creditoarea a arătat că sentința comercială nr. 857 din 4 mai 2009 Tribunalului Arad, prin care s-a admis cererea sa de declanșare a procedurii insolvenței față de debitoarea intimată A, este parțial netemeinică și nelegală, având în vedere că judecătorul-sindic nu a ținut seama de propunerea făcută de creditorul declanșator, desemnând în calitate de administrator judiciar pe AD PRO Management Aceasta, deși la termenul de judecată din 4 mai 2009, dată la care cauza a rămas în pronunțare, creditoarea a depus la dosar decizia nr. 30/23.04.2009 a Comisiei de a Practicienilor în Insolvență de la nivelul A, constituită în baza Ordinului Președintelui nr. 1009/2007, prin care a solicitat numirea susmenționată.
Potrivit art. 11 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: - c) desemnarea motivată, prin sentința de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvență care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor, fixarea remunerației în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activității practicienilor în insolvență, precum și a atribuțiilor acestuia pentru această perioadă. În vederea desemnării administratorului judiciar provizoriu sau a lichidatorului provizoriu, judecătorul va avea în vedere cererea depusă în acest sens de creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de debitor, dacă cererea introductivă îi aparține. În situația în care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de către judecătorul-sindic din rândul practicienilor care au depus oferte în dosarul cauzei.
Cu toată această stare de fapt și de drept, judecătorul-sindic nu a ținut seama de solicitarea instituției recurente, în calitate de creditor declanșator, și a numit ca și administrator judiciar pe AD PRO Management T, motivându-și adoptarea respectivei măsuri prin aceea că reprezentantul practicianului indicat de creditor, în ultima perioadă, nu și-a îndeplinit atribuțiile în mod corespunzător în cauzele aflate pe rolul Tribunalului Arad, în sensul că acesta a lipsit nemotivat de la termenele de judecată.
Judecătorul-sindic putea desemna un alt practician în insolvență numai în cazul în care solicitarea instituției creditoare cu privire la numirea unui anumit administrator judiciar ar fi lipsit din dosar, nu și în cazul în care exista o cerere în acest sens. Recurenta consideră că, în calitate de creditor declanșator, are dreptul de a solicita și de a i se admite de către instanță numirea unui anumit practician în insolvență, o asemenea cerere fiind făcută în baza unui act normativ în vigoare și publicat în Monitorul Oficial al României, respectiv Ordinului Președintelui nr. 1009/2007, indiferent dacă solicitarea sa avea un caracter obiectiv sau unul subiectiv, neexistând obligația creditorului declanșator de a-și motiva cererea în vreun fel. Este normală această rațiune juridică deoarece, din economia Legii nr. 85/2006, rezultă că principalul scop al procedurii reglementată de acest act normativ este acoperirea pasivului debitorului, respectiv îndestularea creditorilor. Or, din moment ce acoperirea creanțelor primează, este evident că cei care au calitate de creditori și, cu atât mai mult creditorul declanșator, să poată să "aleagă" persoana sau persoanele care să îndeplinească efectiv această activitate de recuperare colectivă a creanțelor. În acest caz, rolul judecătorului-sindic cu privire la desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar este unul de garant al respectării legalității cererii creditorului, îndeplinind doar un control de legalitate al respectivei solicitări, în sensul de a verifica îndeplinirea condițiilor legale de către practicianul în insolvență propus, și nu de a analiza oportunitatea numirii acestuia, voința creditorului fiind una decisivă.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, art. 3041și art. 312 alin. 2 și 3 din Codul d e procedură civilă, art. 11 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 și Ordinul Președintelui nr. 1009/2007.
AD PRO Management T, în calitate de administrator judiciar provizoriu al debitoarei A, s-a prezentat la dezbateri și a formulat întâmpinare (fila 14), prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, arătând că a fost numit în cauză în mod corect și legal, efectuând de atunci lucrări procedurale obișnuite pentru această activitate, aflându-se la sfârșitul procedurii, notificând creditorii despre închiderea procedurii colective pentru următorul termen, cel din 30 noiembrie 2009. Totodată, practicianul a învederat că drepturile procedurale ale creditoarei puteau fi cu ușurință materializate în sensul arătat prin petiția de recurs, dacă aceasta ar fi cerut judecătorului-sindic, la orice termen, înlocuirea administratorului judiciar provizoriu sau dacă s-ar fi prezentat la adunarea generală a creditorilor. Pentru activitatea prestată practicianul susține că a efectuat cheltuieli pentru care a avansat sume de bani, ce trebuie să-i fie decontate, urmând să i se aprobe și un onorariu pentru munca depusă, activitatea sa înscriindu-se cu totul în cadrul deplinei legalități și al regulilor statutare ale profesiei de practician în insolvență.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor administratorului judiciar provizoriu, a dispozițiilor art. 304 și art. 3041din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta este întemeiat, urmând să-l admită ca atare, având în vedere următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță a dispus respingerea cererii creditoarei Administrația Finanțelor Publice A având ca obiect desemnarea, în calitate de administrator judiciar al debitoarei A, a practicianului în insolvență Management T, numind în această funcție un alt practician, dintre cei care au depus oferte la dosar, cu motivarea că responsabilitatea pentru desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar revine tribunalului, ea nefiind împărțită cu creditorul declanșator, în considerarea faptului că, potrivit art. 20 din Legea nr. 85/2006, practicianului în insolvență îi revine sarcina administrării procedurii de executare colectivă, rol deosebit de important și în folosul tuturor creditorilor, în cazul neîndeplinirii sarcinilor sale, instanța putându-i aplica acestuia amenzi sau putându-l chiar schimba din oficiu ori la cererea comitetului creditorilor sau a adunării creditorilor.
Într-adevăr, în conformitate cu alin. 1 lit. c) a art. 11 din Legea insolvenței, astfel cum a fost ea modificată și completată prin nr.OUG 173/2008, în vigoare la data pronunțării hotărârii recurate, una dintre principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul acestei proceduri judiciare, este și aceea de desemna motivat, prin sentința de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvență care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor, fixându-i și remunerația în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activității practicienilor în insolvență, precum și atribuțiile pentru această perioadă. În vederea desemnării administratorului judiciar provizoriu sau a lichidatorului provizoriu, judecătorul va avea în vedere cererea depusă în acest sens de creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de debitor, dacă cererea introductivă îi aparține. În situația în care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de către judecătorul-sindic din rândul practicienilor care au depus oferte în dosarul cauzei.
În forma inițială acest text avea următorul cuprins: principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: - c) desemnarea motivată, prin sentința de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvență care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor, stabilirea remunerației în conformitate cu criteriile stabilite prin legea de organizare a profesiei de practician în insolvență, precum și a atribuțiilor acestuia pentru această perioadă; în vederea desemnării provizorii a administratorului judiciar, judecătorul-sindic va ține cont de toate ofertele de servicii depuse de practicieni, de cererile în acest sens depuse de creditori și, după caz, de debitor, dacă cererea introductivă îi aparține.
Prin Legea nr. 277/2009 norma a suferit o nouă modificare, în sensul că, în prezent, desemnarea motivată, prin sentința de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvență compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor, deși se face tot de către judecătorul-sindic, acesta din urmă va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi aparține. Doar în situația în care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de către judecătorul-sindic din rândul practicienilor care au depus oferte la dosarul cauzei.
Din interpretarea istorico-teleologică a textului art. 11 din legea-cadru se poate deduce cu ușurință care a fost intenția legiuitorului român și, mai ales, scopul urmărit prin adoptarea acestei norme juridice ( ste vorba, așadar, de descoperirea sensului subiectiv al legii, de investigarea ratio legis), și anume aceea ca prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței judecătorul-sindic să numească practicianul propus de creditorul declanșator, respectiv de debitor, dacă cererea îi aparține, numai dacă o asemenea propunere nu există, tribunalul putând desemna unul dintre administratorii/ lichidatorii judiciari care au depus ofertă de servicii la dosar.
Această concluzie rezultă fără dubiu din aceea că, dacă în forma inițială, art. 11 prevedea că, în vederea desemnării provizorii a administratorului judiciar, judecătorul-sindic va ține cont nu numai de toate ofertele de servicii depuse de practicieni, ci și de cererile în acest sens depuse de creditori și, după caz, de debitor, dacă cererea introductivă îi aparține, prin modificarea de la sfârșitul anului 2008 textul statua expres că, în vederea desemnării administratorului judiciar provizoriu sau a lichidatorului provizoriu, judecătorulva avea în vedere cererea depusă în acest sens de creditorul care a solicitat deschiderea proceduriisau de debitor, dacă cererea introductivă îi aparține și doar în situația în care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face din rândul practicienilor care au depus oferte în dosarul cauzei, pentru ca în prezent norma să aibă următorul cuprins: judecătorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a cerut deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi aparține; în situația în care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face din rândul practicienilor care au depus oferte la dosarul cauzei.
De asemenea, art. 19 arată că, în vederea desemnării provizorii, practicienii în insolvență interesați au dreptul de a depune la dosar oferte de preluare a poziției de administrator judiciar în cazul respectiv, prin oferta de servicii arătând disponibilitatea de timp și de resurse umane, precum și experiența generală sau specifică necesare preluării dosarului de insolvență și bunei administrări a cazului, la oferta de servicii fiind obligatoriu a se anexa dovada calității de practician în insolvență și o copie de pe polița de asigurare de răspundere profesională. În situația în care în dosar nu există nicio astfel de ofertă, judecătorul-sindic va desemna provizoriu un practician, până la prima adunare a creditorilor, în mod aleatoriu din Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România. Creditorii au posibilitatea ca, în cadrul adunării creditorilor, să-l confirme în calitate de administrator judiciar pe practicianul desemnat provizoriu, anterior, de către judecătorul-sindic, după cum ei au dreptul să decidă desemnarea altui practician decât cel numit prin sentința de deschidere a procedurii de insolvență, situație în care tribunalul va desemna administratorul judiciar ales de creditori dispunând, totodată, încetarea atribuțiilor administratorului numit provizoriu. Creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu și să îi stabilească remunerația.
Altfel spus, ca urmare a modificării textului art. 11 alin. 1 lit. c) și d) și a introducerii la art. 19 alin. 21prin nr.OUG 173/2008, desemnarea administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz, aparține competenței adunării creditorilor numai dacă nu există un creditor care să dețină cel puțin 50% din totalul creanțelor. Numai în faza inițială judecătorul-sindic are în vedere propunerea făcută de debitor, autor al cererii de deschidere a procedurii, sau de creditorul care a cerut deschiderea procedurii și, în subsidiar, în lipsa unor asemenea propuneri, judecătorul-sindic selecționează pe unul dintre practicienii care au depus oferte. În faza următoare va fi confirmat administratorul judiciar sau lichidatorul, desemnat ori de adunarea creditorilor, ori de creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor, atât hotărârea adunării creditorilor, cât și decizia creditorului majoritar fiind contestabile, dar în absența unei contestații, confirmarea de către judecătorul-sindic a practicianului desemnat conform celor expuse mai sus se face fără citarea părților în camera de consiliu.
Printre noutățile aduse de actuala Lege a insolvenței se numără și creșterea rolului adunării creditorilor în supravegherea activităților și operațiunilor comerciale efectuate de administratorul judiciar sau lichidator și transferarea aspectelor economice în responsabilitatea comitetului creditorilor, prin aceasta urmărindu-se amplificarea rolului activ al creditorilor în cadrul procedurii, ei fiind, în cele din urmă, cei care sunt direct interesați de dinamismul și eficiența procedurii de executare colectivă. Spre deosebire de lichidarea voluntară a societăților comerciale, care este făcută în interesul asociaților sau acționarilor, procedura de insolvență urmărește în primul rând satisfacerea intereselor creditorilor, realizarea drepturilor acestora față de debitorul insolvent. Tocmai de aceea, Legea nr. 85/2006, modificată, le conferă creditorilor un rol activ prin intermediul căruia ei să poată exercita un control asupra modului în care se desfășoară procedura, știut fiind că eficiența procedurii de insolvență este condiționată în M măsură de rapiditatea derulării fazelor sale procesuale. În acest sens, legiuitorul a organizat masa credală în două structuri reprezentative: adunarea creditorilor și comitetul creditorilor. Adunarea creditorilor este alcătuită din toți creditorii cunoscuți ai debitorului supus procedurii de executare colectivă. Acest organism constituie cadrul juridic în care creditorii discută și aprobă, în condițiile legii, actele și operațiunile privind desfășurarea procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, modificată, față de debitorul aflat în insolvență, și cu toate că adunarea creditorilor este un organism deliberativ, cu caracter nepermanent și fără personalitate juridică, prezența acestei entități este indispensabilă pentru a conferi procedurii insolvenței nu numai transparență, ci și un real caracter colectiv.
În ceea ce privește critica recurentei referitoare la nerespectarea de către prima instanță a unui "act normativ în vigoare și publicat în Monitorul Oficial al României", respectiv a Ordinului nr. 1009 din 23 iulie 2007 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind procedurile de selecție a practicienilor în insolvență agreați de această agenție, Curtea constată că ea nu poate fi primită în considerarea faptului că, raportat la prevederile constituționale și cele ale Legii nr. 24/2001, nu se poate adăuga la lege (stricto sensu) prin acte normative cu valoare inferioară (în speță, un ordin al unui președinte de agenție guvernamentală), neputându-se astfel limita sau îngrădi reglementările în materie de insolvență privitoare la desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, ordinul invocat având valoarea unei reglementări cu caracter intern prin care se stabilește conduita pe care organele fiscale, atunci când își exercită atribuțiile prevăzute de Capitolul II din Legea nr. 85/2006, modificată, trebuie să o adopte (în acest sens fiind și art. 2 alin. 3 și 4, art. 4 etc. din Ordinul nr. 1009/2007).
Nu în ultimul rând, este de precizat faptul că, deși judecătorul-sindic este ținut, în desemnarea provizorie a practicianului, de propunerea făcută de creditorul declanșator, nu înseamnă că, ulterior, pe parcursul administrării dosarului de insolvență, chiar dacă acesta nu-și îndeplinește în mod corespunzător atribuțiile conferite de art. 20 din lege sau pe cele conferite de tribunal în temeiul alin. 2 al articolului menționat, practicianul astfel ales nu poate fi dezînvestit din funcție. Potrivit alin. 2 al art. 22 din Legea nr. 85/2006, în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice. Încheierea de înlocuire se pronunță în camera de consiliu, de urgență, cu citarea administratorului judiciar și a comitetului creditorilor, în conformitate cu art. 24 alin. 1 norma aplicându-se, în mod corespunzător, și lichidatorului. Posibilitatea conferită de lege judecătorului-sindic de a dispune, chiar din oficiu, înlocuirea practicianului este una logică și rațională atâta timp cât, tot legea este cea care permite creditorilor să desemneze un alt administrator judiciar/lichidator decât cel numit provizoriu prin hotărârea de deschidere a procedurii, caz în care instanța nu are ce face decât să-l confirme în această calitate pe cel ales de creditori. Or, pe parcursul administrării procedurii colective judecătorul-sindic are atribuția să vegheze ca toate actele și măsurile adoptate de administratorul judiciar sau, după caz, de lichidator, să se desfășoare cu respectarea normelor imperative ale Legii nr. 85/2006, modificată.
În ceea ce privește apărările administratorului judiciar AD PRO Management T referitoare la faptul că de la numire și până în prezent a efectuat lucrări obișnuite pentru această activitate, aflându-se la sfârșitul procedurii și că pentru activitatea prestată a avansat diverse sume de bani, ce trebuie să-i fie decontate, activitatea sa înscriindu-se cu totul în cadrul deplinei legalități și al regulilor statutare ale profesiei de practician în insolvență, Curtea constată că aceste împrejurări, deși reale, nu pot duce la respingerea recursului creditoarei, simplul fapt că procedura colectivă este spre final neputând acoperi nelegala desemnare a practicianului provizoriu de către judecătorul-sindic. Aceasta, chiar și în ipoteza în care recurenta nu a solicitat tribunalului înlocuirea administratorului judiciar și nici nu s-a prezentat la ședința adunării generale a creditorilor din 3 iulie 2009, sumele de bani cheltuite în scopul administrării dosarului de insolvență din propriile resurse ale practicianului, pe baza documentelor justificative, urmând a fi recuperate în condițiile art. 4 din legea-cadru, respectiv fie din averea falitei, fie din fondul de lichidare, după caz.
Față de cele arătate, văzând și prevederile art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul creditoarei Administrația Finanțelor Publice A și va dispune modificarea în parte a hotărârii atacate, conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 857 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- și, în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că admite cererea creditoarei recurente de desemnare a administratorului judiciar Management
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /23.11.2009
Dact. /25.11.2009 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător-sindic -
Președinte:Raluca SuciuJudecători:Raluca Suciu, Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba
