Spete dizolvare societate comerciala. Decizia 1460/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1460
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Suciu
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de petenta & T împotriva sentinței civile nr. 730 din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații T și Oficiul Național al Registrului Comerțului B, reprezentat prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș.
La apelul nominal se prezintă av. pentru recurentă, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de 3 noiembrie 2009 intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului Bad epus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, exemplarul doi comunicându-i-se părții prezente, care depune dovezile de plată a taxelor de timbru potrivit mențiunilor din citativ, arătând că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurenta, prin reprezentant, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 730 din 26 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis cererea reclamantului Oficiul Național al Registrului Comerțului B, reprezentat prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, dispunând dizolvarea pârâtei T, înscrierea mențiunii de dizolvare în registrul comerțului și publicarea hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în condițiile art. 237 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că cererea reclamantului este întemeiată, întrucât art. 237 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată, statuează că o societate comercială se dizolvă, la cererea oricărei persoane interesate sau a Oficiului Național al Registrului Comerțului, dacă nu a depus în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale situațiile financiare anuale sau orice alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerțului. În speță, pârâta nu a făcut dovada depunerii situațiilor financiare pe anii 2005-2007 la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș. Raportat la art. 35 din Legea nr. 82/1991, republicată, care reglementează termene diferite, cel mai fiind de 150 zile de la încheierea exercițiului financiar, care coincide de regulă cu anul calendaristic, termenele legale de depunere a situațiilor financiare aferente anilor 2005-2007 au fost 31 mai 2006, 31 mai 2007, respectiv 31 mai 2008, acestea nefiind respectate.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, a declarat recurs petenta & T, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul nedizolvării pârâtei T pentru următoarele motive:
În fapt, în perioada 20.11.1997-01.03.1998 a împrumutat pârâtei intimate suma de 150.000 DM, echivalentul a 78.534 euro, sumă care trebuia restituită începând cu data de 14 aprilie 2003. În consecință, recurenta are împotriva societății debitoare o creanța certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 78.534 euro (337.696 lei), conform împuternicii înregistrată sub nr. 772/14.04.2003, document prin care se recunoaște suma împrumutată și termenul scadent al plății acesteia. Ca urmare a faptului că intimata T are o datorie nerestituită și recunoscută, petenta recurentă consideră ca aceasta nu poate fi dizolvată până nu-și achită împrumutul.
În drept a invocat art. 237 din Legea nr. 31/1990.
Intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului B, reprezentat prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul Timiș în mod corect a admis cererea de dizolvare, întemeindu-și soluția pe faptul că T nu a făcut dovada depunerii situațiilor financiare la registrul comerțului pentru efectuarea publicității legale a acestora, conform art. 34 din Legea nr. 82/1991, modificată, și a art. 201 din Legea nr. 31/1990, republicată. Legiuitorul a instituit, prin dispozițiile art. 237 alin. 7 din Legea societăților comerciale, posibilitatea creditorilor de a-și recupera creanțele în cadrul procedurii de lichidare. Astfel, în situația în care societatea nu procedează la numirea unui lichidator în termen de trei luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de dizolvare, judecătorul delegat, la cererea oricărei persoane interesate, numește un lichidator de pe lista practicienilor în insolvență. de prevederile art. 237 alin. 7, la data de 6 octombrie 2009 Direcției Generală a Finanțelor Publice Taî nregistrat sub nr. 61396 o cerere de numire a unui lichidator pentru T în vederea recuperării creanțelor deținute asupra societății, soluționarea acesteia fiind amânată la 13 ianuarie 2010, judecătorul delegat constatând necesară împlinirea termenului prevăzut de Legea nr. 31/1990. Prin urmare, în situația admiterii cererii Direcției Generale a Finanțelor Publice T de numire a unui lichidator, recurenta își va putea recupera creanțele în cadrul procedurii de lichidare.
În drept a invocat art. 185, art. 201 și art. 237 din Legea nr. 31/1990, republicată, precum și art. 308 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 304 și art. 3041din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a admis cererea formulată de reclamantul Oficiul Național al Registrului Comerțului B, reprezentat prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, dispunând dizolvarea pârâtei, raportat la prevederile art. 237 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare. Potrivit acestui text de lege, la cererea oricărei persoane interesate, precum și a Oficiului Național al Registrului Comerțului, tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazurile în care: - b) societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerțului.
Tribunalul a constatat că pârâta T nu s-a conformat acestei obligații legale, în sensul că nu a depus la registrul comerțului situațiile financiare aferente anilor 2005-2007. Nerespectarea acestei obligații legale este sancționată de art. 237 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, prin dispunerea dizolvării societății comerciale aflată în culpă.
Soluția dizolvării T dispusă de prima instanță este legală și temeinică întrucât articolul amintit nu condiționează admiterea cererii de dizolvare de plata creanțelor pe care diverși creditori le au împotriva societății supuse dizolvării. Nu are nicio relevanță, raportat la soluția de dizolvare, faptul că societatea comercială pârâtă are datorii față de alte persoane fizice sau juridice, întrucât intrarea în lichidare are tocmai rațiunea de a permite creditorilor recuperarea creanțelor pe care le au asupra societății dizolvate, fie prin aplicarea regulilor lichidării prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, fie în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, dacă sunt întrunite condițiile cerute de acest din urmă act normativ pentru declanșarea procedurii insolvenței. Sub acest aspect, sunt relevante prevederile alin. 4 al art. 260 din Legea societăților comerciale, care statuează expres că ichidarea nu liberează pe asociați și nu împiedică deschiderea procedurii de faliment a societății în cauză.
Criticile recurentei conform cărora dizolvarea unei societăți comerciale este nepermisă atâta timp cât datoria pe care aceasta o înregistrează este certă, lichidă, exigibilă și recunoscută de reprezentantul legal al persoanei juridice nu pot fi primite pentru că procedura lichidării în temeiul Legii nr. 31/1990 (așa-numita lichidare administrativă) sau, atunci când este cazul, potrivit Legii nr. 85/2006 (lichidarea judiciară) îi creează posibilitatea de a își recupera creanțele pe care le are împotriva societății comerciale dizolvate. Chiar dacă textul de lege incident în cauză (art. 237 alin. 1 din Legea societăților comerciale) arată că "tribunalul va putea pronunța dizolvarea", această formulare nu lasă instanței de judecată posibilitatea să respingă o cerere de dizolvare atâta timp cât condițiile cerute de lege pentru dizolvare sunt îndeplinite.
Rațiunea dizolvării conform articolului 237 din Legea 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, este aceea de a elimina din circuitul comercial acele societăți care nu mai au activitate sau care nu îndeplinesc cerințele minime pentru a ființa. Or, atâta timp cât societatea în cauză, deși a fost legal citată, nu a întreprins niciun demers pentru a-și face publice situațiile financiare anuale conform legii, prima instanță a apreciat în mod corect că se impune dizolvarea acesteia. Împrejurarea, reală de altfel, că alineatul 5 al art. 237 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, conferă oricărei persoane interesate posibilitatea de a face recurs împotriva sentinței de dizolvare nu poate duce automat la concluzia că recursul astfel declarat trebuie admis, admisibilitatea recursului fiind direct legată de netemeinicia și/sau nelegalitatea hotărârii atacate, ceea ce nu este cazul în speță.
Față de cele reținute, sentința atacată fiind temeinică și legală, iar recursul declarat de petenta & T nefondat, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea îl va respinge conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petenta & T împotriva sentinței civile nr. 730 din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații T și Oficiul Național al Registrului Comerțului B, reprezentat prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /30.11.2009
Dact. /02.12.2009 - 2 ex
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Raluca SuciuJudecători:Raluca Suciu, Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba
