Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1477/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1477/
Ședința publică din 23.11.2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele DGFP A și AVAS B împotriva sentinței comerciale nr. 1657/29.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SA prin lichidator A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1657/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-au respins obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS B, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar A, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului SC SA și radierea debitorului din registrul comerțului, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități iar în temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorului, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 29 iunie 2009, lichidatorul judiciar A, desemnat să administreze procedura falimentului debitorului SC "" SA, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a aprobării raportului final de lichidare și a distribuirii tuturor sumelor, că s-a întocmit raportul final de lichidare, depunându-se la dosar la data de 01.06.2009, ulterior a fost comunicat creditorilor, conform dovezilor din dosar.
Potrivit raportului final, Adunarea creditorilor a stabilit vânzarea celor 8213 acțiuni la Bank, iar prețul acestora să fie egal cu valoarea nominală a acțiunilor, cu posibilitatea de a scădea prețul până la 50% din valoarea de pornire, s-au adjudecat acțiunile deținute de debitoare în favoarea numitului -.
Lichidatorului judiciar mai arată în raport că a promovat o acțiune de atragere a răspunderii fostului administrator al debitoarei SC - 2003 SRL, această acțiune a fost respinsă, astfel că debitoarea nemaiavând bunuri procedura se va închide în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006,
S-a mai constatat că, la data de 16 iunie 2009, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea activelor statului B prin Președinte a înregistrat la dosar obiecțiuni la raportul final formulat de către lichidatorul judiciar, prin care se solicită continuarea procedurii insolvenței împotriva debitoarei cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare, respectiv promovarea unei acțiuni întemeiate pe disp. art. 138 din legea nr. 85/2007, cu motivația că fostul administrator al societății a deturnat sume de bani în folosul propriu, nevirând sumele de bani reținute ca CAS de la angajați, faptă ce constituie infracțiune, conf. OUG nr. 150/2002, modificată.
Se mai arată că, pornind de la creanța pe care debitoarea o datora CAS A, o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, reprezintă, de fapt găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagrantă și constantă a dispozițiilor art. 94 din OUG nr. 150/2002 modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau virarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art. 3021 Cod penal și art. 280 din Codul muncii. Nu depune la dosar nici un act probator.
Judecătorul sindic a constatat că prin obiecțiunile formulate creditoarea Autoritatea pentru valorificarea activelor statului Bas olicitat formularea unei acțiuni de atragerea răspunderii organelor de conducere a debitoarei SC "" SA, deși Adunarea generală a Creditorilor, Comitetul Creditorilor, nu a luat o hotărâre în acest sens, potrivit disp. art. 17 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul a constatat că procedura insolvenței societății debitoare a fost deschisă sub vechea reglementare - Legea nr. 64/1995, republicată, conform Încheierii nr. 1708/28.06.2004, fiind desemnat ca și administrator judiciar SC SA A, transformată ulterior în
La data de 03.10.2005 a fost deschisă procedura falimentului față de aceeași debitoare, conform Încheierii nr. 1232 pronunțată de judecătorul sindic din acest dosar, iar la 12.12.2005 a fost depus la dosar Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus SC SA în starea de insolvență (filele 684-696 dosar). În acest raport lichidatorul judiciar nu a reținut nici-o împrejurare de natură să ducă la atragerea de răspundere a organelor de conducere ale societății.
Judecătorul sindic a mai constatat că între Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS și debitoarea SC s-au purtat mai multe procese privind creanțele celei dintâi, proces soluționat definitiv și irevocabil la Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr-, proces în care această creditoare își putea valorifica creanțele. De asemenea, aceasta avea posibilitatea formulării și a unei plângeri penale, în cazul în care avea suspiciuni cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, plângere penală care putea fi soluționată independent de prezenta procedură, însă această creditoare nu a întreprins nici un demers juridic în acest sens.
Totodată, judecătorul sindic a constatat că, față de cele mai sus reținute și a faptului că, potrivit vechii reglementări cuprinse în Legea nr. 64/1995, orice creditor interesat putea formula o cerere privind atragerea răspunderii organelor de conducere ale societății supuse procedurii falimentului, această creditoare a stat în pasivitate și nu a acționat. Față de împrejurarea că răspunderea specială instituită de legea insolvenței, prin art. 138 este una de tip delictual, supusă regulilor de drept comun, inclusiv sub aspectul prescripției dreptului material la acțiune, judecătorul sindic a constatat că, în acest moment, o astfel de acțiune nu mai poate fi promovată, dat fiind faptul că eventualele fapte ce ar putea fi imputate organelor de conducere ale falitei s-au produs anterior deschiderii procedurii - 28.06.2004, după această dată fiind ridicat dreptul de administrare al persoanelor ce făceau parte din conducerea societății și nici nu au fost dovedite fapte săvârșite după această dată.
Nu în ultimul rând, judecătorul sindic a constatat că, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS se află într-o gravă eroare cu privire la legea aplicabilă în materia insolvenței, inclusiv în ceea ce privește termenele de prescripție aplicabile acțiunilor rezultând din legea insolvenței, care este cu mult mai redus decât termenele de prescripție reglementate de OUG nr. 150/2002 modificată, legea aplicabilă fiind, în această situație Legea nr. 85/2006, astfel cum, de altfel, a arătat și ÎCCJ prin Decizia Nr. XII/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea DGFP A, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul continuării procedurii.
În motivare se arată că Tribunalul Arada pronunțat o soluție nelegală, sentința pronunțată fiind neîntemeiată, întrucât părțile nu se află în situația prevăzută de Legea nr. 85/2006 care ar justifica închiderea procedurii de lichidare, că nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul SC SA.
De asemenea, recurenta consideră că nu au fost întreprinse toate măsurile prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006, în sensul formulării de sesizări penale pentru descoperirea persoanelor vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajați și folosite în alte scopuri decât plata către CAS. Fiind vorba de stopaj la sursă, această încălcare a dispozițiilor legale constituie infracțiune și se pedepsește conform Codului Penal. Așa cum s-a arătat, nu a fost formulată vreo sesizare penală, astfel încât închiderea procedurii apare ca fiind prematură.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și creditoarea AVAS B, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor la care SC SA le are de achitat către creditori.
În motivare se arată că lichidatorul desemnat, în raportul final formulat și depus la dosarul cauzei, a propus spre aprobare Adunării creditorilor închiderea procedurii de lichidare a debitoarei, având în vedere faptul că în patrimoniul acesteia nu mai sunt evidențiate bunuri valorificabile, iar sumele obținute în urma vânzării bunurilor existente au fost distribuite către creditori, context în care în opinia sa, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Se arată că față de aceste aspecte, AVAS a formulat obiecțiuni care au fost respinse de judecătorul sindic prin hotărârea atacată, soluție pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale în opinia creditoarei recurente.
Se mai arată că, pornind de la creanța pe care debitoarea o datora CAS A, o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagrantă și constantă a dispozițiilor art. 94 din OUG nr. 150/2002 modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art. 3021.pen (în prezent art. 454.pen) și art. 280.
Ca urmare a săvârșirii faptei de deturnare de fonduri, statul român reprezentat prin AVAS, a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
Având în vedere contextul prezentat, recurenta opinează că lichidatorul nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006.
Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în stare de încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că, probabil, a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Lichidatorul nu este un executor judecătoresc ce are doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe.
În drept invocă disp.art. 304 pct.9 coroborat cu art. 3041proc.civ. cu privire la recurs, disp. art. 2, art. 5 alin.1, art. 136, art. 138, art. 140 precum și art. 142 alin.1 din Legea 85/2006.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, conform dispozițiilor art. 304 și art. 304/1, raportat la probele dosarului și susținerile părților, Curtea va constata că acestea sunt nefondate și vor fi respinse ca atare.
Astfel, ambele creditoare critică în esență hotărârea recurată pentru faptul că nu a fost atrasă răspunderea membrilor organelor de conducere a debitoarei aflate în insolvență.
În legătură cu această critică, Curtea reține că potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
În același timp, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Deci, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței, au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere doar administratorul sau lichidatorul judiciar, însă în cauză nu a fost promovată o astfel de acțiune.
În prezenta cauză lichidatorul judiciar al debitoarei a precizat în raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvența debitoarei că nu sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii patrimoniale și astfel nu a omis să indice persoanele vinovate de ajungerea debitorului în stare de insolvență.
Curtea reține și că, pe de altă parte, potrivit actualei reglementări, numai comitetul creditorilor poate formula cererea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditorii nemaiavând în prezent calitatea cerută în mod expres de lege pentru această solicitare, legiuitorul prevăzând fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitetul creditorilor autorizarea judecătorului-sindic este necesar fie ca administratorul judiciar sau lichidatorul să omită să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor să amenințe să se prescrie.
Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere. În aceste condiții, este evident faptul că dacă în primă instanță creditoarele nu puteau să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ele nu pot solicita nici în recurs acest lucru.
Având în vedere că au fost valorificate bunurile găsite în patrimoniul debitorului, fiind distribuite sumele obținute conform prevederilor legale, și s-a constatat că nu mai există alte bunuri ce ar putea fi valorificate, cererea creditoarelor recurente de continuare a procedurii de lichidare, cu măsuri care să conducă la recuperarea creanțelor, având în vedere că nu există condițiile legale pentru antrenarea răspunderii patrimoniale, este neîntemeiată, fiind îndeplinite condițiile legale pentru închiderea procedurii falimentului.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele DGFP A și AVAS
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de DGFP A și AVAS B împotriva sentinței comerciale nr. 1657/29.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED./FM/04.12.2009
TEHNORED. /04.12.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
