Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1519/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1519
Ședința Publică de la 09.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 3: Izabela Dolache
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.2575 din 13.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și și intimata debitoare SC 2040 SRL prin lichidator judiciar Cabinet de Insolvență " ".
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta creditoare, prin consilier juridic dna., lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Recurenta arată că nu mai are alte cereri de formulat și înscrisuri de solicitat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de solicitat declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea, în parte, a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale personale a numiților și întemeiată pe dispozițiile art.138 alin.1 lit. c și d din Legea nr.85/2006.
CURTEA
Asupra recursului de fata, deliberand retine urmatoarele:
Prin cererea, inregistrata sub nr-, pe rolul Tribunalului B, debitoarea SC 2040 SRL, prin lichidator a solictat deschiderea procedurii simplificate prevazute de Legea 85/2006.
In motivarea cereri s-a invederat ca prin incheierea nr.62751/14.11.2006, pronuntata in dosar nr.-/2006, judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bad ispus dizolvarea societatii debitoare, in temeiul art.30 din Legea 359/2004; prin incheierea nr.62751/14.11.2006, a fost desemnat lichidator conform art.252 si urmatoarele din Legea 31/1990.
Constatand ca societatea se afla in stare de insolventa, in conformitate cu dispozitiile art.270 indice 1 si 270 indice 2 din Legea nr.31/1990, lichidatorul a solicitat deschiderea procedurii insolventei.
Prin sentinta comerciala nr. 4102/08.10.2008, Tribunalul Baa dmis cererea debitoarei; in temeiul art. 107 alin. 1 raportat la art. 33 alin. 6 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei a dispus intrarea in faliment prin procedura simplificata a debitoarei; in temeiul art. 107 alin. 2 din lege a ridicat dreptul de administrare al debitoarei; a constatat ca debitoare este dizolvata de drept.
Prin cererea inregistrata la 28.11.2008, creditoarea Administratia Finantelor Publice sector 3 solicitat inscrierea la masa credala cu suma de 2.668 lei, reprezentand datorii catre bugetul general consolidat.
Prin incheierea de la 28.01.2009, Tribunalul Bai ncuvintat cererea creditoarei
sector 3 de a formula cerere de atragere a raspunderii patrimoniale a organelor de conducere a debitoarei.
Prin cererea, inregistrata la 26.02.2009, Administratia Finantelor Publice sector 3 solicitat antrenarea raspunderii patrimoniale a paratilor si, cetateni sirieni, in temeiul dispozitiilor art.138 alin.1 lit. c si d din lege.
In motivarea cererii s-a sustinut ca lichidatorul judicar, cu nerespectarea prevederilor art.25 alin.1 lit.a din lege, prin raportul de activitate intocmit la 28.01.2009 nu a procedat la analiza amanuntita a cauzelor starii de insolvente su nu si-a exprimat punctul de vedere cu privire la incidenta dispozitiilor art.138 din lege, consemnand doar aspecte cu caracter general privind procedura insolventei.
Retinand ca din probatoriul adminiostrat in cursul proceduri a rezultat ca debitoarea a beneficiat de un management defectuos, datorita acumulari de datorii la bugetul general consolidat, s-a apreciat ca in cauza sunt intrunite elementele faptei prevazute de art. 138 alin. 1 lit c, in sensul ca asociatii creditoarei au dispus in interes personal continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetare de plati; s-a sustinut incalcarea de catre parati a dispozitiilor art.27 din lege, potrivit carora paratilor le incumba obligatia de a solicta deschiderea procedurii, in termen de 30 de zile de la aparitia strii de insolventa.
Raportat la dispozitiile art.138 alin.1 lit.d s-a sustinut ca reprezentantii debitoarei nu au procedat la inregistrarea situatiilor financiar contabile ulterior datei de 31.12.2002, desi deschiderea procedurii s-a dispus la data de 08.10.2008, nefiind intocmite evidente contabile pentru anii 2004 - 2008.
S-a sustinut incalcarea prevederilor art. 73 din Legea 31/1990, art. 10 din Legea 82/1991 care instituie obligatia de organizare si conducere a contabilitatii societatii; de asemenea, au fost invocate si dispozitiile art. 28 din lege, in raport cu care neintocmire contabilitatii poate fi considerata o favorizare a intrarii in incetare de plati.
S-a aratat ca, in cauza sunt intrunite conditiile generale ale raspunderii prejudiciu, fapta ilicita si raportul de cauzalitate precum si cele speciale continute de art. 138 din lege.
Prin sentinta comerciala nr.2575/13.05.2009, Tribunalul Bar espins cererea sector 3 privind atragerea raspunderi patrimoniale, ca neintemeiata; in temeiul art. 131 dispus inchiderear procedurii; a dispus radierea societatii.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca raspunderea administratorilor este strict limitata la cele prevazute de art. 138 din lege; fiind sanctionate faptele care implica o deturnare a activitatii societatii de la scopul comercial in vederea caruia a fost infiintata si o utilizare a societatii in vederea satisfacerii intereselor membrilor organelor de conducere sau ale unor terti; in ceea ce priveste evidenta contabila s-a apreciat ca acesta obligatie se refera la tinerea registrelor contabile si la intocmirea situatiilor financiare anuale si nu obligatia de inregistrare pentru stabilirea obligatiilor fiscale si pentru publicare; de asemenea, s-a apreciat ca neindeplinirea obligatiei prevazute de art.28 din lege, nu echivaleaza cu neintocmirea contabilitatii.
In esenta, s-a apreciat ca pentru a fi retinuta incidenta dispozitiilor art.138 alin.1 lit.d din lege trebuie probat, confrom art.1169 cod civil savarsirea faptelor si ale asociatului, prin care au fost incalcate prevederile Legii 82/1991, precum si legatura de cauzalitate dintre fapte si insolventa societatii.
Cu privire la incidenta art.138 alin.1 lit. c din lege instanta a apreciat ca dispozitiile nu instituie o prezumtie de culpa, in situatia in care membrii organelor de conducere au dispus continuarea unei activitati care ducea in mod evident la insolventa, fiind necesar a proba interesul personal al persoanelor mentionate in continuarea activitatii, folosul obtinut, conditie nedovedita in cauza dedusa judecati.
Au fost inlaturate argumentele creditoarei, intemeiate pe raspunderea contractuala, referitor la culpa prezumata a administratorului debitoarei, instanta apreciind ca numai in raporturile cu societatea opereaza aceasta raspundere, fata de terti creditori, raspunderea fiind de natura delictuala si, in consecinta, este necesar a fi probate elementele acestei raspunderi in conformitate cu dispozitiile art. 998 - 999 cod civil.
S-a constata ca in cauza nu s-a probat savarsire faptelor prevazute de art.138 alin.1 lit. c si d din lege.
Cu privire la masura inchiderii procedurii, instanta a retinut cele prezentate de catre lichidatorul judiciar in raportul final de activitate, in sensul intrunirii conditiilor art.131 din lege.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs, in termen legal creditoarea Administratia Finantelor Publice sector 3 pentru motive ce se circumscriu dispozitiilor art. 304 pct. 9 pr.civ. criticile vizand exclusiv masura respingerii cererii de atragere a raspunderii patrimoniale.
In esenta u fost reluate cele invovcate in prima instanta, in sensul ca faptele paratilor pot fi incadrate in prevederile art. 138 alin. 1 lit. c si d, intrucat din probatoriul administrat, aspect, de altfel retinut de catre instanta de fond, a rezultat ca paratii au dispus continuarea unei activitati care conducea in mod evident la insolventa, in conditiile practicarii unui management defectuos, care a generat acumularea de datorii la bugetul general consolidat.
S-a sustinut ca prejudicul il constituie datoriile acumulate de catre debitoare, fapta ilicita constand in starea de insolventa provocata de reprezentantii debitoarei, creditoarea nefiind tinuta a proba raportul de cauzalite, ce urmeaza a fi constata de instanta pur si simplu.
Au fost reluate sustinerile privind incidenta prevederilor art.72 si 73 alin. 2 din Legea 31/1990, art.1540 cod civil si art.374 cod comercial.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
In ceea ce priveste rapunderea administratorului Refat retine ca, in mod corect instanta de fond a apreciat, raportat la dispozitiile art.138 din lege, ca aceasta constituie o raspundere de natura extracontractuala, administratorul fiind tinut a raspunde in nume propriu pentru fapte personale ce exced contractului de mandat, nu fata de societate ci fata de tertii creditori ai societatii.
Asa cum rezulta din art.138 alin.1, raspunderea instituita are un caracter special, este o raspundere personala care intervine numai in conditiile in care, prin savarsirea faptelor prevazute limitativ de lege,
s-a determinat insolventa societatii debitoare, conditii in care sunt incidente dispozitiile art.998 - 99 cod civil.
Pentru antrenarea raspunderii patrimonale a adminsitratorului si a asociatului societatii debitoare, intrucat legea nu instituie o prezumtie legala de vinovatie si raspundere, este necesar a se administra probe concludente si pertinente care sa dovedeasca atat savarsirea cu intentie a faptelor prevazute de 138 alin.1 lit c si d din lege, cat si intrunirea conditiilor prevazute de art. 998 - 999 cod civil, privind fapta ilicita savarsita cu vinovatie, prejudiciul, constand in cauzarea insolventei societatii, precum si legatura de cauzalitate.
In cauza reclamanta creditoare nu a probat decat nedepunerea spre publicare a bilanturilor contabile aferente anilor 2003- 2008.
In raportul de activitate nr.1 depus la dosarul cauzei la data de din 28.01.2009, referitor la analiza cauzelor si imprejurarilor care au condus la aparitia starii de insolventa a debitorului s- invederat ca acestea nu au putut fi determinate, intrucat lichidatorul judiciar nu a intrat in posesia documentelor contabile ale societati si aceste nu au fost publicate; debitorul nu mai desfasura activitate la sediul declarat, iar adresele asociatilor si administratorului societatii nu se cunosc.
In raport cu acestea in mod corect instanta de fond, a retinut ca faptele nu se circumscriu dispozitiilor art.138 alin.1 lit.c si d, invocate de catre creditoare.
Neindeplinirea obligatiilor de publicare a situatiilor fiscale si nedepunerea acestora cu respectarea dispozitiilor art.28 din lege nu presupune neintocmirea contabilitatii in conformitate cu legea.
De asemenea pentru a fi incidente dispozitiile art.138 alin.1 lit. c din lege, este necesar a fi dovedite toate elementele constitutive ale faptei sanctionate, respectiv cauzarea insolventei prin continuarea activitatii comerciale neprofitabile precum si folosul propriu urmarit de asociat si administrator.
Or, din probatoriul administrat nu a rezultat cu certitudine decat nedepunerea situatiilor financiare aferente anilor 2003 - 2008, aceasta neconstituind o dovada concludenta si pertinenta a sustine savarsirea faptelor prevazute de art. 138 alin. 1 lit. c si d cu consecinta cauzarii stari de insolventa.
Raportul cauzal ce se cere dovedit, trebuie sa existe intre faptele pretins a fi fost savarsite, prevazute de art. 138 alin. 1 lit. c si d si starea de insolventa a debitorului, in sensul ca prin savarsirea unei asemenea fapte debitorul a ajuns in imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile.
In consecinta, nu s-a probat in conformitate cu art.1169 cod civil savarsirea de catre parati a faptelor prevazute de art.138 alin.1 lit. c si d, cu vinovatie, precum si relatia de la cauza la efect, in sensul ca insolventa a fost determinata de aceste faptele ilicite.
Astfel, apreciind legala si temeinica sentinta atacata, nefiind intrunite cerintele art.304 pct.9 pr.civ, in temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.2575 din 13.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și și intimata debitoare SC 2040 SRL prin lichidator judiciar Cabinet de Insolvență " ".
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 18.12.2009
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Președinte -
Președinte:Alina PănescuJudecători:Alina Pănescu, Cristina Scheaua, Izabela Dolache
