Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1585/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1585/
Ședința publică din data de 07 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S și CONSILIUL LOCAL REȘIȚA - SERVICIUL PUBLIC DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE împotriva sentinței civile nr. 535/01.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - - SRL prin lichidator judiciar, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 04.12.2009, concluzii scrise formulate de către recurentul CONSILIUL LOCAL REȘIȚA - SERVICIUL PUBLIC DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE, și nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 535/01.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C- a respins obiecțiunile formulate de creditorii DGFP C-S și Consiliul Local al Municipiului Reșița - Serviciul Public DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE, la raportul final de lichidare, raport pe care l-a aprobat; în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei - - și radierea acesteia din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S de sub numărul de înmatriculare sub nr.J-; a descărcat lichidatorul-judiciar de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura insolvenței, de debitoarea - -, de averea sa, și de asociații debitoarei societate comercială; precum și notificarea acestei sentințe debitoarei, lichidatorului creditoarelor Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, Consiliul Local al Municipiului Reșița Serviciul Public DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C-S, și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului cu privire la închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei societate comercială, precum și publicarea sentinței comerciale în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 16.07.2009 lichidatorul desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei - -, a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului; că procedura insolvenței - procedura simplificată - a fost deschisă prin sentința comercială nr. 192/JS/02.04.2009, în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 270 din Legea nr. 31/1990 republicată, fiind desemnat ca lichidator Reșița; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art.61 din Legea nr. 85/2006; că la masa credală s-au înscris 3 creditori și anume: DGFP C-S pentru o creanță de 34.665 lei, ITM C-S, pentru o creanță în valoare de 498,08 lei și Consiliul Local al Municipiului Reșița pentru o creanță în valoare de 2.003,81 lei.
Judecătorul sindic a reținut că în condițiile în care debitorul este dizolvat din anul 2008 și nu desfășoară activitate, procedura insolvenței și-a urmat cursul și nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru antrenarea răspunderii patrimoniale, în mod corect nu s-a promovat această acțiune de către lichidator.
S-a mai reținut că la raportul final au formulat obiecțiuni creditorii DGFP C-S, și Consiliul Local al Municipiului Reșița Serviciul Public DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE, criticându-l ca incomplet și neadecvat cerințelor Legii nr. 85/2006, solicitând refacerea lui cu precizarea motivelor pentru care lichidatorul nu a formulat cerere de antrenare a răspunderii conform art. 138, și dacă în patrimoniul debitoarei mai există sau nu bunuri mobile și imobile.
Judecătorul sindic a apreciat că obiecțiunile formulate de cei doi creditori sunt neîntemeiate întrucât raportul final este complet, iar lichidatorul a concluzionat că nu se poate atrage răspunderea administratorului debitorului conform art.138 din Legea nr.85/2006, că din documentele prezentate nu rezultă că s-ar fi făcut plăți preferențiale către creditori și că din balanța de verificare depusă la data de 31.12.2007 de către administratorul social al debitoarei, rezultă că nu sunt bunuri care valorificate să poată acoperi creanțele debitoarei.
Judecătorul sindic a mai apreciat că în mod corect lichidatorul nu a formulat cerere pentru antrenarea răspunderii patrimoniale având în vedere că pentru antrenarea acestei răspunderi este necesară îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 998-999 cod civil privitoare la fapta ilicită, prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre faptă și ajungerea debitorului în stare de insolvență și în temeiul art.129 din Legea nr.85/2006, a aprobat Raportul final, iar în temeiul art.131 din aceiași lege privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, admiterea obiecțiunilor, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea și completarea raportului final, respectiv pentru a putea fi promovată de către această recurentă acțiunea în răspundere materială în condițiile legii, iar în subsidiar să se dispună antrenarea răspunderii materiale a administratorului, în sensul obligării acestuia la plata către recurentă a sumei de 34.665 lei, reprezentând creanțe bugetare.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are o creanță certă în sumă de 34.665 lei, că lichidatorul nu a putut întocmi bilanț contabil de lichidare, deoarece nu a deținut niciun fel de documente contabile, având în vedere că administratorul nu le-a prezentat și nu a făcut dovada că a ținut evidența contabilă în conformitate cu legea. Apreciază că în speță sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, potrivit cărora: "În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: - d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea"
Se mai arată că în conformitate cu art. 73 alin. 1 lit. din Legea 31/1190, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 alin. 4 din Legea 85/1991 republicată arată că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor, care au obligația gestionării patrimoniului.
Întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea în răspundere materială prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, aceasta poate fi promovată de Comitetul creditorilor conform art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006, apreciind că acest articol este aplicabil în speță. Astfel, învederează faptul că această creditoare recurentă deține un procent de 93,27% din valoarea tuturor creanțelor și consideră că procedura a fost închisă prematur, întrucât Comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic pentru a putea promova această acțiune.
Creditoarea recurentă C-S mai arată că a formulat și obiecțiuni la raportul final, solicitând completarea acestuia de către lichidator în sensul de a preciza clar dacă se impune antrenarea răspunderii materiale a administratorilor sau să precizeze motivele pentru care nu este posibilă formularea unei acțiuni în baza art. 138 din Legea 85/2006. Arată că judecătorul sindic a respins obiecțiunile ca neîntemeiate, constatând că în mod corect nu s-a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
În drept, recurenta a invocat art. 299, 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 12 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și creditoarea CONSILIUL LOCAL REȘIȚA - SERVICIUL PUBLIC DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul de a se admite obiecțiunile sale la raportul final și de a se dispune completarea acestui raport de către lichidatorul judiciar pentru a menționa clar dacă mai există bunuri mobile și imobile în patrimoniul debitoarei.
În motivarea acestui recurs, se arată că potrivit art. 129 din Legea 85/2006 "După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare anuale". Arată că i-a fost comunicat raportul final în data de 04.09.2009, că prin acesta lichidatorul a arătat că nu a identificat săvârșirea de către administratorul social al debitoarei a vreunei din faptele prevăzute la art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, având în vedere că nu i-au fost predate de către administratorul social, actele contabile ale societății. Prin același raport final s-a menționat de către lichidator că nu sunt bunuri care valorificare să poată acoperi creanțele debitoarei, motiv pentru care lichidatorul a apreciat că se impune închiderea procedurii insolvenței în conformitate cu art. 131.
Creditoarea recurentă CONSILIUL LOCAL REȘIȚA - SERVICIUL PUBLIC DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE a precizat că deși s-a înscris la masa credală cu suma de 2003,81 lei reprezentând impozite pe mijloace de transport, lichidatorul nu a făcut demersuri pentru a identifica dacă în patrimoniul debitoarei mai există sau nu cele două mijloace de transport indicate de această creditoare prin adresa nr. 41276/17.-, în raportul final nefăcându-se nicio mențiune cu privire la aceste bunuri. Astfel, având în vedere faptul că lichidatorul nu a precizat în mod clar în raportul final dacă în patrimoniul debitoarei mai există sau nu bunuri mobile și imobile care ar putea fi valorificate, ci doar a precizat că nu sunt bunuri care valorificare să poată acoperi creanțele debitoarei, creditoarea consideră că nu este lămurită situația celor două mijloace de transport indicate, astfel că în mod greșit, judecătorul sindic a respins obiecțiunile sale și a închis procedura insolvenței, motivând că debitorul este dizolvat din anul 2008 și nu desfășoară activitate.
Analizând recursurile de față, prin prisma criticilor formulate de recurente și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt nefondate, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Prima instanță în mod corect a aplicat prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
În ceea ce privește antrenarea răspunderii fostului administrator al debitoarei, Curtea constată că potrivit art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit textului legal, comitetul creditorilor sau, în lipsa acestuia, unul dintre creditori, poate fi autorizat de către judecătorul-sindic să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1) al art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar în două situații prevăzute limitativ la alin. (3), și anume:
a) dacă lichidatorul-judiciar a omis să indice în raportul său asupra insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică;
b) dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.(1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin.(1) amenință să se prescrie.
Curtea, la fel ca și prima instanță, constată că, prin raportul final, lichidatorul judiciar al debitoarei s-a pronunțat asupra problemei răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei, arătându-se și motivul nepromovării unei cereri cu acest obiect, respectiv că nu s-a putut lua act cu administratorul social al acesteia și că lichidatorul judiciar nu a fost în posesia actelor debitoarei, astfel că nu a putut constata și dovedi vreuna din faptele prevăzute la art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, pentru a fi în măsură de a promova o acțiune în răspundere patrimonială împotriva administratorului social al debitoarei.
În aceste condiții, în cauză nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, care să permită formularea unei cereri de autorizare pentru acțiunea în răspundere împotriva fostului administrator al debitoarei aflate în procedura insolvenței.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S și CONSILIUL LOCAL REȘIȚA - SERVICIUL PUBLIC DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S și CONSILIUL LOCAL REȘIȚA - SERVICIUL PUBLIC DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE împotriva sentinței comerciale nr. 535/2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7.12. 2009.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /14.12.2009
Tehn. / 2 ex./14.12.2009
Instanța de fond - Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
